Altă tură prin Republică

TIPĂREȘTE

După aproape trei ani de la precedenta vizită vezi impresii, am dat o nouă tură prin Republică. De data asta împreună cu un alt grup de prieteni, prin urmare unele obiective vizitate s-au repetat. A fost frumos, însă, și încerc să detaliez în acest articol programul, pentru a „uni” materialele deja încărcate pe site.

Declanșatorul acestei vizite a fost Concertul Ricky Martin de la Chișinău, din data de 12 iunie. Am luat bilete (deloc ieftine) cu vreo două luni înainte, am făcut rezervare la hotel vezi impresii, apoi ne-am văzut de ale noastre. Am trasat, în linii mari, un plan al excursiei, dar – fiind vorba de locuri cunoscute – nu ne-am stresat prea tare, convinși că ne vom putea adapta din mers.

PROBLEME ORGANIZATORICE

💡 Vignietă am luat din vamă (de la prima benzinărie de după barieră), este mai ieftină decât cea online și nu se stă la coadă. Față de precedenta vizită, acum nu am mai cumpărat-o de la o persoană, ci de la un automat.

💡 Nu am mai achiziționat cartele telefonice, între timp abonații din România care călătoresc în Republica Moldova beneficiază de sistemul „Roaming ca acasă” . Se pot utiliza minutele, mesajele și datele mobile incluse în abonamentul național fără costuri suplimentare, în aceleași condiții ca în țară, în limita unei politici de utilizare rezonabilă.

💡 Benzina în Rep. Moldova este mai ieftină decât la noi, cam 28 MDL, adică puțin peste 7 RON litrul. Motorina era sub 25 MDL.

💡 Plata cu cardul s-a generalizat în ultimii ani, dar folosirea acestuia este dezavantajoasă, în multe locuri solicitându-se un comision de 2%. La sume mici, asta nu este o problemă, dar – pentru a plăti cazarea, de exemplu, am preferat să schimbăm leii noștri în lei moldovenești. La biletele de concert, luate online, am dat în plus o grămadă de bani; la fel, în cazul biletelor pentru Mileștii Mici. Am pierdut nu doar din comision, și din cauza unui curs valutar aberant – nu aveai cu cine să te cerți.

💡 Repet: în Chișinău, casele de schimb valutar sunt mai dese decât farmaciile pe la noi. Am primit 3,81 MDL pentru 1 RON în zona Pieței Centrale; casele de la bulevard au cursuri ceva mai proaste.

💡 Spuneam acum trei ani, este cu atât mai valabil în prezent: biletele pentru evenimente trebuie achiziționate în avans (online). De asemenea, trebuie sunat la restaurante pentru a face rezervare. Mai merge oarecum turismul spontan, dar e mai bine să planifici. La Mileștii Mici, de exemplu, nu ai cum lua bilete la fața locului decât accidental și pentru doar una-două persoane, fără masă.

💡 Pentru a vă deplasa în Chișinău și în împrejurimi, recomand să aveți instalată pe telefon aplicația Yandex Go. La instalare se solicită o sumă, pe care o veți recupera după o singură cursă (diferența dintre un drum cu Bolt și același drum cu Yandex e mai mare decât respectiva taxă). Nu există Uber și se găsește greu taxi „la portieră” .

ZIUA 1

Concertul era programat să înceapă vineri la ora 19, și pe bilet eram „încurajați” în mod insistent să ajungem mai devreme. Dar, de plecat, am plecat abia după terminarea programului la muncă (noroc că vinerea e zi mai scurtă), prin urmare totul s-a desfășurat pe repede înainte.

Am început cu o mică „dispută”: unii doreau să mergem pe la Vama Albița, alții pe la Sculeni. Până la urmă, am plecat pe la Albița și ne-am întors pe la Sculeni. Cum am testat ambele variante, recomand Albița-Leușeni: sunt mai multe puncte de trecere, deci verificarea actelor merge mai repede, iar drumurile din Republică sunt mult mai bune în zona respectivă (practic, până în capitală se merge pe un drum expres nou-nouț).

La vamă, în Leușeni (pe partea lor), o domnișoară cu buze de rățușcă s-a simțit jignită că nu o admirăm suficient și s-a răstit la noi: acum vă uitați la mine, în telefon aveți vreme să priviți și după! Ne-am executat, că nu aveam încotro, iar domnișoara a devenit amabilă, ne-a spus că multă lume trecuse înainte cu aceeași destinație: concertul.

După care am avut un incident care ne-a mâncat o oră: am crezut că s-a pierdut certificatul de înmatriculare al uneia dintre mașini. Am revenit în vamă, am căutat la benzinărie și pe câmp, am vorbit cu personalul – ni s-a spus să anunțăm pierderea la poliție, putem aștepta pentru a doua zi. Până la urmă, când am ajuns la hotel, am dat și de certificat, era sub o banchetă. Totul e bine când se termină cu bine.

Ne-am cazat rapid, am chemat două mașini, Bolt și Yandex, și am plecat către Stadionul Zimbru. Un drum de câțiva (5-6) kilometri parcurs în 40 de minute, dar... „am dovidit” : la 19 eram pe stadion, doar pentru a sta acolo o oră de pomană 😊.

La 20:15 au urcat pe scenă Fly Project, programați în deschidere. Să nu-l mai recunosc pe Tudor Ionescu, a slăbit enorm în ultimul timp. Concertul lor a fost unul la înălțime, sunt profesioniști adevărați, cu piese antrenante în repertoriu.

Despre Ricky Martin ce să mai spun! Timp de o oră a schimbat vreo zece toalete, a dansat încontinuu, a răspândit în jur bucurie de a trăi. Arată cu 30 de ani mai tânăr decât este și are energia unei persoane cu 30 de ani mai tânără. Nu a fost un concert de tipul Discoteca anilor 90, de la Cluj – deși mi-a plăcut și acolo. Am ajuns anul trecut la Dublin, la concertul lui Robbie Williams; evenimentul de la Chișinău a avut aceeași ținută, nu am simțit niciun moment că cel de pe scenă nu se ia în serios, că face vreun rabat de la nivelul său maxim.

Evident, am ascultat Livin’ la Vida Loca, Maria, She Bangs sau La Copa de la Vida. Toată lumea a cântat odată cu el, trupa de dansatori și-a dat sufletul pe scenă, mii de oameni au dansat, și ei, pe gazon sau în tribune – a fost o seară magică. Puteți citi mai multe, găsiți și imagini video, aici unimedia.info/ro/news/dcb ... bine-arata.html sau aici perfecte.md/lifestyle/ric ... ---2760648.html. Vreo două filmulețe am atașat și eu.

Întoarcerea la hotel a fost cu peripeții. Pe jos am fi făcut cam o oră și jumătate, iar taxiuri în marea aia de oameni nu aveai cum găsi. Am mers cu puhoiul vreun kilometru, apoi am reușit să găsim o mașină pentru doamne și locuri pe scara a două autobuze succesive pentru restul. Care autobuze ne-au lăsat destul de departe de casă. Iar unii dintre noi am mers fără bilet, că nu apucaserăm să schimbăm lei de-ai lor. Am făcut regiei de transport local o pagubă de 14 MDL (două bilete neplătite).

ZIUA 2

Am început-o cu micul dejun, la ora 8; pentru că eu „nu obișnuiesc” , am uitat să spun că lumea a avut ocazia de a mânca Cușma lui Guguță de la mama ei, cu frișcă naturală.

Am continuat cu o plimbare prin oraș. La ora aia, Bulevardul Ștefan cel Mare era... o mare piață, oamenii vând încă pe trotuar de toate, de la legume și fructe, la brânză și carne, pește proaspăt sau... chiloți din Bielorusia (se pare că de acolo se poate cumpăra cea mai bună lenjerie, de corp sau pentru pat).

Din imaginile atașate ne puteți reconstitui traseul: Parlament, sediul Președinției, cel al Guvernului, Arcul de triumf, Catedrala și încă o mare biserică, pictată în interior cu culori vii. Pe scările monumentale ale Sălii cu orgă se menționează contribuția pe care a avut-o România în restaurarea acestui monument de arhitectură (P12), iar 500 de metri mai încolo este omagiat un erou al URSS, care a ridicat în Chișinău steagul victoriei împotriva armatei române, în august 1944 (P18).

În fața Guvernului sunt două vagoane de marfă, folosite pertu deportări în anii 40, transformate în mici muzee în memoria victimelor din perioada 1940-1950. Moldovenii au trecut prin multe în acei ani: România a cedat Basarabia în 1940 fără a trage niciun glonț, a urmat un prim val de deportări în Siberia (cu un vârf în 1941), apoi România a recucerit provincia în 1941, în alianță cu Germania, în 1944 au revenit rușii, au urmat noi deportări și schimburi de populație, marea foamete din 1946, cooperativizarea, persecuții ale grupurilor profesionale și etnice și multe, multe altele, greu de imaginat de către noi, cei de acum.

Priviți P25: aproape 10% din populația Republicii a murit de foame în 1944. Adăugați războiul, deportările, execuțiile.

A urmat vizita la Mileștii Mici, despre care deja am vorbit vezi impresii.

După care ne-am culturalizat: am vizionat piesa Dosarele Siberiei la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Teatrul lor este micuț, dar foarte cochet, mi-a plăcut. La intrare se putea lua un pahar de vin de la Purcari, pe care să îl bei ascultând un cvartet care concerta în foaier. Ne-am mișcat puțin pe acolo, am făcut câteva poze (uitați-vă la P50), apoi am intrat din nou în atmosfera lagărelor de concentrare din anii 40.

Piesa asta a fost în turneu prin toată România, am vrut să o vedem la Iași și nu am prins bilet. Aici – sala nu era prea plină, dar e a multa reprezentație, premiera a fost înainte de pandemie. Nu este o realizare artistică deosebită, este prea didactică și prea tezistă (după gustul meu), dar e o piesă emoționantă și necesară: cei de peste Prut poartă dezbateri care la noi nu mai sunt de actualitate de mai bine de un veac, încă își pun întrebări despre cine sunt și încotro se îndreaptă. Puteți citi despre spectacol aici tnme.md/spectacole/dosarele-siberiei sau aici revistafamilia.ro/?p=13648.

Încă de dimineață făcuserăm o rezervare pentru cină, la La plăcinte. După masa copioasă, am încheiat ziua cu o plimbare, pe întuneric, prin Parcul Ștefan cel Mare și Sfânt.

ZIUA 3

Mic-dejun, cumpărături de la Bucuria (bomboane și coniac), apoi plecare spre Orheiul Vechi. Într-o lume perfectă – aș reveni cu un articol despre acest loc, care îmi place mult.

A urmat masa la Trebujeni vezi impresii, după care... drumul către casă.

De data asta, prin Vama Sculeni. Ne-am pierdut unii de alții: GPS-ul a recomandat unora traseul nordic, către Bălți (prin Fălești-Drujba), altora pe cel care se apropie de Chișinău (prin Călărași-Pârlița). Nu mergeți pe primul, este groaznic. Nici al doilea nu e grozav, dar măcar are asfalt, fie el și cu gropi, pe toată lungimea sa. Sigur, dacă citiți acest articol peste unul-doi ani, probabil se va termina asfaltarea și pe primul traseu.

La vamă am așteptat o grămadă, abia la o jumătate de oră după ce ne-am așezat noi au deschis un al doilea punct. Ca să ne enervăm, văzând cum mașini aflate, la coadă, cu 200 de metri în urmă, sunt direcționate în fața noastră.

Una peste alta, au fost trei zile intense și frumoase.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 33 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI