Muzeul memorial Frederic Chopin de la Żelazowa Wola

TIPĂREȘTE

Ne aflăm încă în anul internațional Chopin: 365 de zile în care se celebrează pe toate meridianele lumii cei 200 de ani de la nașterea genialului pianist și compozitor polonez, cel ce a transpus pe portativ într-o manieră unică și irepetabilă, sensibilitatea dar și tăria poporului său, suspinele, disperarea, dar și strigătele de victorie!

Din câte știu, guvernul polonez a alocat acestui eveniment 100 milioane de euro, o cheltuială importantă, materializată cu generozitate în amenajarea și deschiderea la Varșovia a celui mai modern muzeu biografic din lume dedicat unui geniu muzical, reabilitarea și repunerea în circuitul turistic a casei din Żelazowa Wola în care s-a născut compozitorul, crearea în Varșovia a rețelei de bănci media despre care am povestit într-un alt review, organizarea Festivalului Internațional Chopin și nu în ultimul rând finanțarea a peste 200 de concerte din literatura muzicală a compozitorului pe toate meridianele globului.

De altfel, muzica lui Chopin ne-a însoțit pretutindeni acolo unde pașii ne-au purtat în cursul circuitului prin Polonia din vara acestui an. L-am auzit în zeci de acorduri ale soneriilor telefoanelor mobile, în lifturi, la micul dejun în restaurantul hotelului, pe banca parcului cu trandafiri din Lazienki Park, în zona teraselor din Old Town, chiar și în incinta magazinului de suveniruri de la Birkenau. Nu sunt o cunoscătoare a muzicii clasice, dar cred că acordurile de pian ale lui Chopin sunt inconfundabile și ușor de reținut, pentru că au o melodicitate aparte, cu care ne familiarizăm repede.

Ei bine, în aceste împrejurări, nu e de mirare că traseul excursiei noastre trebuia să ne poarte și printr-una din cele mai reprezentative locații legate de viața și existența marelui interpret și compozitor.

După ce am părăsit Varșovia, la mai puțin de 50 km de capitală, am poposit la Żelazowa Wola. Este o localitate mică dar foarte pitorească, așa cum este toată regiunea Mazovia, din care Żelazowa Wola face parte din punct de vedere administrativ. La 1 martie 1810, aici, la conacul contelui Skarbek și în familia lui Nicolas Chopin (un francez angajat ca tutore al copiilor contelui) și a Justynei (poloneză, menajeră la conac), s-a născut cel ce avea să devină muzicianul național al Poloniei: Frederic Chopin. Compozitorul a fost foarte legat sufletește de această moșie, deși pe când avea numai șapte luni, familia sa s-a mutat definitiv la Varșovia. Se pare că exista un oarecare grad de rudenie între contele Skarbek și tatăl său, motiv pentru care Chopin nu se sfia să-și petreacă verile și sărbătorile Crăciunului la Żelazowa Wola, în deplină liberate, hoinărind prin luncile încărcate de salcii de pe malul râului Utrata, participând la tradițiile locale sau organizând propriile concerte de pian. Revenea aici cu regularitate și nu e de mirare că izvorul de inspirație al multora dintre creațiile sale se află tot aici, așa cum mărturisea mai târziu însuși autorul.

Muzeul memorial Frederic Chopin de la Żelazowa Wola s-a deschis în anul 1928, după ce ruinele fostului conac incendiat și terenul parcului ce-l înconjura, au fost cumpărate de statul polonez cu banii obținuți dintr-o colectă la nivel național. Cu unele întreruperi (îndeosebi în perioada Războiului Mondial), până în 1949 a urmat o perioadă de reconstrucție, renovare și înzestrare a spațiului muzeal cu obiecte aparținând compozitorului, donate în cea mai mare parte, dar și achiziționate, urmare căreia conacul a redobândit înfățișarea de secol 19. Tot atunci s-a reconstituit parcul atît de drag lui Chopin din jurul conacului, tot din donații fiind dobândite exemplare unice de plante și arbori rari în biosfera poloneză.

Astăzi, centrul memorial Chopin de la Żelazowa Wola își întâmpină oaspeții în straie noi: în 2010 s-au dat în folosință câteva anexe ale ansamblului, foarte utile și în același timp necesare, pe care am avut satisfacția să le vizionăm și noi:

-la intrare, un centru de primire profesional, sub forma unui bungalou de sticlă cu grădină interioară, care cuprinde câteva birouri de informații și furnizare a biletelor de acces, un stand cu audioghiduri, un magazin spațios cu suveniruri și librărie, o cafenea confortabilă și …. toalete de ultimă generație. Numeroase LCD-uri amplasate în zone cu vizibilitate maximă derulează la nesfârșit filmul istoriei Żelazowei Wola.

-un alt pavilion adăpostește o sală multifuncțională de cca. 80 de locuri, unde se poate audia muzica lui Chopin, live sau de pe suporturi multimedia. Pe cealaltă parte a sălii, un restaurant cu cca. 40 de locuri își aștepta oaspeții, într-o postură asemănătoare celei de nuntă.

-în parc, alături de casa memorială, a fost oferit publicului meloman un micuț amfiteatru, locul perfect pentru audierea concertelor live ale numeroșilor interpreți sosiți din toate colțurile Poloniei și ale lumii. Din mai și până în octombrie, aici se desfășoară în fiecare duminică concerte live de pian.

-în partea din spate a parcului a fost amenajată o Orangerie, de fapt o mică seră cu plante obținute chiar din pepiniera parcului, care oferă celor interesați posibilitatea achiziționării unor exemplare rare de floră.

Intrarea în incinta spațiului muzeal costă se pare 4 euro. Spun ”se pare”, pentru că în ciuda informației primite de la ghidă și a afișului corespunzător de la ghișeul de bilete, nu am fost nevoiți să scoatem din buzunare niciun ban: poarta muzeului era larg deschisă și pe ea pătrundeau în voie cete de vizitatori, mai ales dintre cei asiatici. Așa am făcut și noi: pășind fără restricții pe aleea largă ce ducea spre fostul conac, ne-am regăsit parcă într-o grădină a Paradisului. Nu era decît parcul ce înconjoară proprietatea, dar parcă și aerul se schimbase, mirosea a conifere, dar și a crini, iar dintre tufișuri, când pe dreapta aleii, când pe stânga, șoptea tandru pianul lui Chopin.

În capătul aleii principale, albă, modestă și fără pretenții de arhitectură istorică, dar cu pereții garnisiți într-un mod copleșitor de trandafiri și alte plante agățătoare, se afla casa memorială Frederic Chopin. I-am pășit cu emoție pragul, având în subconștient ideea că pe acolo au trecut și pașii cunoscutului compozitor. Deși nu exista niciun ghid consacrat în incintă, ne-am alăturat unui grup de turiști francezi se pare, socotind după limba în care ghidul făcea expunerea. Am aflat astfel că în muzeu nu există obiecte originale care au aparţinut familiei compozitorului, ci doar domeniului moșieresc. De asemenea, aspectul original al camerelor a fost schimbat, astăzi casa fiind împărțită de un coridor central: pe partea dreaptă se află camera de vatră, sala de mese şi camera de muzică, pe partea stângă sunt camera mamei, camera copiilor şi biroul contelui. Întrucât familia compozitorului nu a locuit în conac, ci într-o anexă a lui din care nu s-a mai păstrat nimic, reconstituirea fiind astfel imposibilă, dar și din considerentul că ansamblul muzeal este dedicat memoriei lui Chopin și nu familiei de moșieri cărora le-a aparținut conacul, camerele acestuia au rămas simple și nemobilate. Doar în câteva încăperi, care fac excepție de la această regulă, regăsim exponate care vorbesc despre viața lui Chopin la Żelazowa Wola: o mică expoziție cu reproduceri ale unor fotografii de familie, într-o expunere modernă (vizualizare prin teleobiectiv); câteva tablouri autentice cu portrete de familie; două piane făurite în secolul al XIX-lea și aparținând domeniului, la care se pare a cântat și Chopin. Locul de naștere a compozitorului este sugerat printr-o viziune artistică aparținând Institutului Chopin de la Varșovia: pe unul din piane se încrucișează două fascicule de lumină, îmbrățisând deopotrivă instrumentul muzical, cât și portretul compozitorului de deasupra. Și pe tot parcursul, muzica lui Chopin ne-a acompaniat în surdină, amintindu-ne fără încetare că ne aflam în casa lui…

Vizitarea casei memoriale a durat mai puțin de un sfert de oră, dar la ieșire am mai zăbovit câteva minute pe băncile amfiteatrului, pentru a asculta glasul păsărilor cântătoare acompaniind pianul lui Chopin.

Parcul din jurul conacului este el însuși un obiectiv de sine stătător spre a fi vizitat: are o suprafață destul de mare, extrem de îngrijită, diversă din punct de vedere al amenajărilor estetice. Iazuri, canale, podețe, alei cu pietriș fin, bănci, arbori seculari care te copleșesc prin înălțimea lor, salcii pletoase atât de mult iubite de Chopin, flori de toate culorile în ronduri cu desene geometrice diverse, arbuști de sub frunzișul cărora susură muzica, veverițe iuți ca argintul viu traversând cât ai clipi aleile, ei bine, toate acestea făuresc din plin cadrul de poveste în care oricui i-ar plăcea să se odihnească, să citească sau, pur și simplu să viseze … Este probabil motivul pentru care băncile parcului erau mai toate ocupate, deși nu era decât ora 9,30 dimineața.

Înainte de a reveni la ieșirea din incinta ansamblului muzeal, ne-am oprit în fața monumentului închinat lui Chopin, de fapt un obelisc de dimensiuni modeste, pe frontispiciul căruia este încastrată efigia marelui compozitor: o imagine în profil a bustului său. Nu era nicio floare depusă acolo, probabil în ideea că toate florile din parc îi erau dedicate LUI!

Am părăsit expoziția muzeală de la Żelazowa Wola închinată lui Frederic Chopin purtând în memorie sunetele pianului ce ne-a însoțit aproape prin toate locurile pe unde am trecut. Rememorând acele momente, plec iarăși capul în fața acelor polonezi care știu să-și promoveze atât de bine valorile culturale, încât poți să crezi că sunt cei mai importanți din lume! ”Polonia nu este încă pierdută! ”, sunt cuvintele tatălui lui Chopin după plecarea fiului său în Franța, cu trimitere la marea performanță a acestuia de a cuceri Parisul intelectual și nobil. Ele au fost adoptate nu numai de imnul polonez, ci constituie se pare un îndemn permanent pentru ca prin promovarea valorilor naționale, Polonia să-și găsească locul ce i se cuvine printre națiunile lumii.

În 2011 românii vor aniversa 130 ani de la nașterea marelui compozitor, interpret și dirijor național care a fost George Enescu. Presupun că la acest moment este o personalitate mai puțin cunoscută pe mapamond decât Chopin. Oare ce vor întreprinde autoritățile române pentru a-l aduce pe George Enescu în prim planul interesului mondial și de a-i promova creația atât de mult inspirată din muzica poporului său?

---

VIZUALIZĂRI: 4571 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI