Peloponez, o alta Grecie, o altfel de vacanta - partea a treia

TIPĂREȘTE

JOI 21 august-ziua 7

Astazi am plecat destul de tarziu din camping, cam pe la ora 9,00 si pana am trecut pe continent s-a facu ora 10,00, asa ca pana la Sparta am tinut drumul intins, fara sa mai oprim sau sa vizitam ceva.

Din Sparta pana la Mystras sunt doar 5 km, drumul este foarte bine semnalizat si te duce pana in parcarea de jos a sitului. Spun intrarea de jos pentru ca situl are doua intrari, cea de-a doua aflandu-se la 2 km mai sus.

Ce este Mystras? Un deal intreg plin de ruinele unei vechi asezari bizantine, fortareata din varf datand din 1249. In 1262 fortareata s-a predate Bizantului, iar aproape un secol mai tarziu devenea sediul Despotatului de Morea, cea mai dezvoltata provincie a Imperiului Bizantin. Cetatea este structurata pe doua niveluri, in partea de sus, in jurul Palatului Despotului locuia nobilimea, iar in partea de jos cei din popor. Doua secole la rand orasul a inflorit. Apoi fiind cucerita de turci si mai tarziu de venetieni, asezarea s-a dezvoltat in continuare ajungand sa aiba peste 42000 de locuitori.

Odata cu reintoarcerea turcilor, Mystrasul intra in declin. Este asediat de albanezi, iar la jumatatea secolului XIX cand s-a reconstruit Sparta, locuitorii din Mystras s-au mutat acolo, ultimile 30 de personae parasind orasul in 1953. In prezent situl se afla sub protectia UNESCO.

La intrare, odata cu biletul (5 E/pers.) ti se da si o harta a sitului pe care ti se sugereaza un traseu pentru a putea atinge cele mai importante obiective. Din cele peste 25 de biserici cate au existat in Mystras, nu s-au pastrat decat vreo 5, iar dintre acestea doar una este inca activa - Manastirea Pantanassas - locuita inca de cateva maici.

Toate sunt construite din piatra cu insertii de caramida care le da un aspect deosebit. Un labirint de poteci pietruite, scari care urca parca spre nicaieri, serpuiesc printre ruine, iar undeva sus, domina peisajul, Palatul Despotului.

Inainte de intrarea in Manastirea Pantanassas, eu am capitulat. Cred ca erau 36 de grade si nu ma mai tineau picioarele sa urc, asa ca m-am asezat pe o piatra, la umbra si mi-am asteptat barbatul sa ma recupereze. El nu a rezistat tentatiei de a scotoci prin fiecare cotlon si urcat printre ruine pana unde nu i s-a mai permis, ajungand la mine o ora mai tarziu.

Daca aveti de gand sa vizitati Mystras, alegeti o perioada mai propice a anului, nu in arsita verii sau macar veniti aici la ora deschiderii. Puneti-va incaltari potrivite si luati cu voi apa…... multa apa. Daca uitati cumva, la intrare exista un aparat cu fise care va poate oferi sticle de ½ lt. cu apa rece. Este singura sursa de apa pe care am intalnit-o. Noi am avut doua sticle mari cu apa inghetata si tot nu ne-au ajuns. Rezervati vizitarii cateva ore bune, chiar o zi intreaga pentru ca este o experienta deosebita, aveti ce vedea.

La cetatea de sus nu am mai ajuns, lipsa timpului, caldura si oboseala spunandu-si cuvantul.

De la Mystras am plecat spre Nafplio - fosta capitala a Greciei- zona care nu facea parte din itinerariul nostru. Tinand cont ca multe agentii ofera sejururi cu autocarul destul de convenabile in Tolo, deja ne facusem planul unei viitoare vacante cu destinatia Tolo, de unde sa inchiriem o masina si sa vedem tot ce se poate in acea zona, pe indelete: Micene, Tirint, Argos, Epidavros, Nafplio si o croaziera in insula Hidra.

In mod normal, de la Mystras ar fi trebuit sa urcam incet, incet spre casa, ramanand inca o noapte –doua undeva pe Riviera Olimpului. Dar nu am rezistat tentatiei, asa ca iata-ne plimbandu-ne pe stradutele cochete din Nafplio. Citisem undeva ca ar exista un autobuz care face turul orasului urcand pana sus la cetatea Palamid. Nu l-am gasit…. Am intrebat o doamna de la un magazine de suveniruri si ne-a spus ca nu exista asa ceva, ca la cetate nu se ajunge decat cu masina, taxiul sau urcand cele peste 800 de trepte. Am renuntat sa mai ajungem acolo mai ales ca era trecut de ora 16,00 si trebuia sa ne gasim si o cazare. Masina noastra a fost parcata in port, iar cand ne-am urcat sa plecam mai departe, langa noi a parcat frumos un autobuz descoperit, rosu, pe care scria ceva despre turul orasului. Acolo are cap de linie, dar nu stiu daca merge chiar pana sus la cetate. Nu ne-am mai intors din drum, hotarati sa venim a doua zi dimineata, mai odihniti si cu mai mult timp la dispozitie.

Asadar, am plecat spre Tolo, dar la un sens giratoriu am gresit drumul si ne-am trezit in Assini in fata a cinci indicatoare care aratau directia spre diferite campinguri. Am ales la intamplare unul (cred ca pe cel mai aproape) si am ajuns la Assini Beach.

Dupa ce ne-am instalat, am prins ultimile raze de soare pe plaja si am apucat sa mai facem o baie. Ne-am plimbat pe faleza pana la urmatorul camping (Triton II) aflat pe plaja Drepano. Mi-a placut mult de tot zona aceasta. Chiar daca plaja este ingusta si pe alocuri pietroasa, imaginea orasului Tolo zarit in departare si insulitele ce se iveau din mare m-au facut sa-mi promit ca voi reveni aici pentru cateva zile de leneveala. Ne-am intors in camping si am petrecut ultima seara in Peloponez in livada de lamai in care este amplasat.

VINERI 22 august - ziua 8

Se spune ca noaptea este un sfetnic bun, asa ca ne-am gandit ca, intorcandu-ne in Nafplio, s-ar putea sa pierdem timpul degeaba, ca acel autobuz sa nu urce la Palamidi si atunci am hotarat sa ne continuam drumul spre casa, dar urmand coasta estica si abatandu-ne la Epidavros.

Eram doar la 50 km departare si chiar daca faceam un ocol, am considerat ca se merita.

Situl este bine semnalizat, asa ca am ajuns fara probleme. Ne-a impresionat cit de bine s-a conservat faimosul teatru si ne-am amuzat de incercarile vizitatorilor de a proba fantastica acustica a acestuia.

De aici am plecat spre Korint, ultimul lucru pe care il mai aveam de vazut era canalul. In 2006, venind de la Atena spre Patra am mai trecut pe acolo, dar de pe autostrada nu am zarit nimic. Ne dorem sa vedem cu ochii nostril acesta lucrare grandioasa, dar era cat pe ce sa o ratam din nou. Repet, nu avem GPS, ne-am ghidat doar cu harta si indicatoarele, am intrebat la un moment dat si am nimerit pana la urma, dar la podul mobil, cel care se scufunda atunci cand trec vapoarele. A fost bine si asa, pentru ca de aici am avut perspectiva intregului canal, cu podurile ce-l traverseaza din loc in loc.

Ne-am luat la revedere de la Peloponez urcandu-ne pe autostrada Atena-Salonic.

De aici incepe sarabanda Toll-Post-urilor, enervant de multe si de dese. Am platit pana la Paralia 35,85 E. Este adevarat ca drumul este impecabil, se merge tare si am ajuns nesperat de repede, dar m-am saturat scotand portofelul din geanta. La un moment dat stateam cu el in mana asteptand urmatoarea poarta.

Initial ne gandisem sa innoptam undeva in zona Platamonas, dar ne-am dat seama ca a doua zi nu putem pleca din camping decat dupa ora 8-9 cand se deschidea receptia si nu ne ajuta cu nimic, noi dorind sa ajungem acasa sambata dupa amiaza.

Pentru ca era devreme, ne-am hotarat sa mai urcam un pic, pana la Paralia, unde am mai avut timp pentru ultima baie si un pic de plaja. Ne-am plimbat putin prin statiune, am mancat ceva, dar ne-am intors repede la masina si ne-am retras spre Korinos, undeva pe malul marii pentru trei-patru ore de somn…. in masina.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Paralia a fost primul meu contact cu Grecia acum multi ani in urma. De atunci am mai trecut pe acolo de cateva ori, cu placere, dar lumea din care venem noi unde valorile civilizatiei elene au fost prezente peste tot, unde traditia si spiritul grecesc sunt la ele acasa, contrasta enorm cu aglomeratia si galagia din aceasta statiune. Am vrut sa inchei acesta calatorie in liniste, pe malul marii ascultand in noapte doar valurile…

SAMBATA 23 august drumul spre casa

Am plecat din Korinos pe la 3 dimineata pe traseul classic Salonic-Kulata-Sofia. Aici am trecut muntii spre Montana, apoi am intrat in tara pe podul de la Calafat. Mai aveam trei ore si ajungeam acasa, aventura noastra de opt zile sfarsindu-se aici.

Ca o coincidenta a tot ce se intamplase in vacanta noastra, in primul peco de dupa pod, unde am oprit sa bem o cafea, au venit la noi doi tineri din Praga - baiat si fata - care ne-au rugat sa-i luam pana la Craiova. Erau cu rucsacii in spate si faceu turul Europei cu autostopul, dormind prin campinguri. Vizitasera Linz, Budapesta, Atena, Salonic, Sofia, iar in Romania voiau sa vada Sibiu, Brasov, Sighisoara si Cluj. Nu aveau harta la ei, dar i-am convins ca Rm Valcea este un punct mai bun de plecare pentru traseul lor, decat Craiova si i-am luat cu noi. Ne-a placut ideea si curajul lor de a vedea Europa facand autostopul…La varsta lor, totul era posibil.

Ajunsi in Ramnic, am dus copii sa-si faca rost de bani romanesti la un bancomat, apoi ne-am luat ramas bun de la ei in autogara orasului dupa ce si-au cumparat bilete pentru Sibiu.

Calatoria noastra s-a incheiat aici, intr-un mod cat se poate de inedit si plin de coincidente.

CONCLUZII

A trecut aproape o luna de cand ne-am intors, dar inca visam cu ochii deschisi. Tot ce am vazut si am trait in cele 8 zile petrecute acolo nu se vor sterge niciodata din amintirea noastra si nu au facut decat sa sporeasca si mai mult dragostea noastra pentru Tara Zeilor. Nu a fost usor, dar maine as lua-o de la capat in aceleasi conditii. Singurul regret este ca nu am avut mai mult timp la dispozitie. Mi-ar fi placut sa vad totul mai pe indelete si sa am mai mult timp de relaxare, dar asa cum am mai spus, stiam ca trebuie sa facem anumite compromisuri.

Stiu ca au ramas multe locuri ce meritau vizitate, dar noi suntem multumiti si cu atat.

A fost un pic obositor, dar atat de frumos….

Nu stiu daca ma voi intoarce vreodata in Peloponez, dar mi-as dori din tot sufletul lucrul acesta. E un loc special, o altfel de Grecie, mai misterioasa si mai stranie, o ingemanare de istorie si legende, de munte si mare, de livezi de maslini si portocali si tinuturi aride si sterpe.

Nu stiu sa spun ce mi-a placut mai mult. Totul a fost mai presus de ce-mi imaginam.

Am trait intr-o saptamana cat intr-o luna cu toate ca acolo timpul parca sta pe loc.

Incercati si va veti convinge……

---

VIZUALIZĂRI: 3733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI