Peloponez, o alta Grecie, o altfel de vacanta - partea a doua

TIPĂREȘTE

LUNI 18 august - ziua 4

Dimineata la 8,3o am plecat cu regret din camping Erodios urmand drumul spre Kalamata si apoi mai departe spre Kardamili - poarta de intrare in Tinutul Mani.

Maniotii au fost niste oameni razboinici, iar firea lor apriga se potriveste perfect cu tinuturile aride si sterpe in care isi duceau viata. Ruinele vestitelor case-turnuri construite din piatra, cu ferestre mici, se pot vedea raspandite pe coastele muntilor. Chiar si astazi, locuitorii acestor zone pastreaza arhitectura de odinioara, construindu-si casele in stil maniot si chiar lasand anumite parti neterminate dandu-le aspect de ruina.

Prima oprire am facut-o la Kardamili si pret de o jumatate de ora ne-am pierdut pe stradutele lui inguste si pietruite, cu case vechi imbracate in flori si verdeata.

Din Kardamili, drumul devine un Transfagarasan continuu, iar cel mai inalt munte din Peloponez - Taigetos - domina peisajul. Drumul se scurge pe langa mare si cu greu rezisti sa nu te dai jos din masina si sa o iei agale, la pas, admirand frumusetea golfurilor si a intregului peisaj, o frumusete nealterata si greu de descris in cuvinte.

Incet, incet, oprind de nenumarte ori pentru poze, am ajuns la Aeropoli, iar indicatoarele cu “Spilou Dirou” incep sa-si faca aparitia. Nu aveam in plan sa vizitam pestera, telul nostru fiind Capul Tenaro, dar intr-un impuls de moment, sotul meu vireaza spre dreapta, justificandu-si gestul ca e pacat sa treci pe langa ea si sa n-o vezi…... Si mare dreptate a avut. A fost o experienta deosebita, o calatorie pe un alt taram, intr-o lume ireala. O pestera atat de frumoasa nu am vazut niciodata si probabil ca nici nu o voi face candva, totul este o dantela luminata iscusit, creand imaginea unei alte lumi. Cand am iesit din pestera, nu-mi venea sa cred ca ceea ce vazusem a fost real, mi-au trebuit cateva minute bune sa revin la realitate.

De aici am plecat mai departe oprindu-ne pentru cateva minute in micutul port din Mezapos si apoi la Vathia, pentru a admira vestitele ruine maniote de pe dealul de aici. Timpul din nou s-a scurs prea repede, mai ales ca vizita la Spilou Dirou nu era inclusa in program, iar pana la Cap Tenaro mai aveam de mers.

Era cumplit de cald, nu ma simtem prea bine, iar drumul de aproape o ora pe care trebuia sa-l parcurgem pe jos prin arsita dupa amiezei, plus povestile cu serpii ce sunt stapani pe aceste locuri, imi cam dadeau fiori. Se facuse destul de tarziu si trebuia sa facem drumul intors pana la Aeropoli - un drum nu tocmai usor - asa ca decizia sotului de a ne opri la Porto Kagio nu a facut decat sa ma bucure. Mi-ar fi placut sa pot spune ca am ajuns pana capatul Greciei, dar in alte conditii. Am zabovit aproximativ o ora in acest golfulet ascuns, am mers pana la bisericuta si farul de pe stanca admirand intinderea albastra din fata noastra.

De la Porto Kagio ne-am intors in Aeropoli pe acelasi drum, iar de aici am facut dreapta spre Gythio unde trebuia sa inoptam.

Din cele trei campinguri de la intrarea in Mavrovouni, am ales Gythio Bay. Am apucat sa mai facem o baie in mare la lasarea serii si cam atat. Rupti de oboseala, am incheiat inca o zi in care frumusetea locurilor vazute sau imbinat perfect cu atmosfera stranie pe care o creeaza peisajul aproape selenar, al muntilor golasi, in combinatie cu albastrul inspumat al golfurilor ascunse.

MARTI 19 august- ziua 5

Ei da, dupa cinci zile de alergatura venise timpul sa ne si odihnim putin si sa ne bucuram pe indelete de apa calda si limpede a marii si de o zi intreaga de plaja tihnita. Si unde puteam face acest lucru mai bine decat in … Elafonisos, insula considerata “Caraibele Greciei”

Am plecat dimineata din Gythio spre locul unde urma sa luam o mica pauza si anume campingul Simos.

Prima parte a drumului a fost Gythio - Skala -Molai - Monemvasia. Cu toate ca nu este nici pe departe la fel de spectaculos ca cel de ieri, drumul este placut, trecand prin livezi de maslini si portocali neculesi inca, aratndu-ne o alta fata a Peloponezului, mai verde si mai vie.

La Monemvasia - Gibraltarul Greciei sau Cetatea cu o singura intrare- am parcat masina destul de departe de poarta cetatii. Imaginea stancii desprinse de continent in urma unui mare cutremur purtand pe varf ruinele cetatii stravechi, ne-a pregatit oarecum pentru ceea ce urma sa vedem, dar nu indeajuns. Am pasit emotionati pe poarta mica si am intrat din nou intr-o alta lume. Stradutele inguste si intortocheate, pavate cu lespezi de piatra si umbrite de casele vechi imbracate in buganville, atmosfera medievala pastrata atat de autentica, mirosul iasomiei, totul te face sa crezi ca aici timpul sta in loc de cateva secole. M-am simtit ca un copil la Disneyland… nu stiam unde sa ma mai uit, ce sa fotografiez, pe ce stradute sa sa ma abat…. Ne-a placut enorm, iar cuvintele sunt prea putine pentru a descrie frumusetea acestui loc. Ne-am plimbat pe stardutele intortocheate savurand in tihna minunea ce ne inconjura. Pentru mine, Monemvasia ramane bijuteria cea mai de prêt a Peloponezului. Ne-am desprins cu greu din aceasta atmosfera, dar din nou timpul ne presa Traseul ales pana la Pounta - locul de imbarcare pe ferry pentru Elafonisos - a fost Monemvasia - Demonia - Archangelos - Vinglafia.

Am ajuns la Pounta in jurul orei! 3, dar am urcat pe ferry dupa cel putin o ora de stat la coada. Numarul mare de masini ce se pregateau sa treaca pe insula ne-a cam speriat putin si ne-a facut sa ne punem pentru prima data intrebarea ce facem daca nu gasim loc in camping. Aici a fost singurul loc unde am apucat sa dau un mail inainte de a pleca din tara, intreband daca este aglomerat si daca exista riscul sa ramanem pe afara. Mi-au raspuns destul de repede ca este déjà full, dar sa venim ca sigur se va gasi un loc si pentru noi. Si chiar asa a fost. Dupa ce ne-am instalat cortul (devenisem déjà experti, nu ne trebuiau mai mult de zece minute) am plecat sa vedem vestita plaja si sa ne bucuram in sfarsit de o zi si jumatate de odihna. Urma sa ramanem aici doua nopti, poate trei….

Elafonisos isi merita cu prisosinta renumele. plaja cu dune inalte de nisip, apa incredibil de limpede si de o culoare ireal de albastra confundandu-se cu cerul, salbaticia peisajului ce o inconjoara, te face sa nu-ti mai doresti nimic alceva pe lumea asta. In acea dupa amiaza am prins si cateva valuri, vantul adia placut cat sa nu mai simti arsita soarelui, iar apa cred ca avea peste 28 de grade.

A fost o dupa amiaza perfecta petrecuta mai mult in apa decat la plaja, nemaiavand grija zilei de maine, o zi fara program, o zi de leneveala, cu mult soare si mult, mult albastru ……... de Elafonisos.

MIERCURI 20 august - ziua

Ca de obicei, ne-am trezit foarte de dimineata, nerabdatori sa ajungem din nou la marea aceea incredibil de limpede si albastra.

Se spune ca insula va fi cumparata de nemti. Pacat!

Cum poti sa-ti vinzi asemenea comoara? Dumnezeu ti-a dat tie acest colt de rai si tu il dai altuia? Pe bani…. Nu pot sa concep ca acesta plaja ar putea sa devina plaja privata a vreunui resort de 5 stele, dar ma bucur ca am apucat sa o vad asa, aproape salbatica, amenajata putin in dreptul campingului, ca am putut sa-i admir crinii infloriti printre dunele de nisip si sa-mi pierd privirea in albastrul marii pana departe spre insula Kythira. La ora aceea, plaja era aproape pustie. Am mers pana la limba de nisip ce desparte cele doua golfuri, iar sotul a urcat sus pe stanci incercand sa imortalizeze pe camera de filmat si pe aparatul foto, toata frumusetea care il inconjura.

Ajunsi acasa si descarcand pozele, am ajuns la concluzia ca nici un aparat nu poate surprinde ceea ce-ti ramane pe retina si in minte. Aici, pozele sunt prea sarace….

Tot restul zilei l-am petrecut pe plaja, iar spre seara cand ne-am intors la cort aveam de luat o decizie grea. Ce facem? Mai ramanem o zi si apoi pornim incet pe drumul spre casa sau plecam a doua zi si ne abatem putin si prin zona Nafplio?

Atunci am constatat ca nu mai stiam ce zi a saptamanii este, nu stiam in ce data suntem, eram rupti de realitate. Vazusem atat de multe intr-un interval atat de scurt, incat avem impresia ca eram plecati de acasa de o luna. A trebuit sa ma uit in telefon sa vad in ce data suntem si cate zile mai avem de stat. Am hotarat sa plecam a doua zi, urmand sa mai bifam un loc emblematic si plin de istorie al Peloponezului - Mystras.

---

VIZUALIZĂRI: 4098 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI