O zi in Peloponez (partea a II-a)

TIPĂREȘTE

Intre Epidaur si Micene am avut parte de o scurta trecere prin Nafplio (Nauplion) . Este un mic oras de coasta in Peloponez, care este resedinta regiunii Argolis, si o destinatie turistica importanta. Fondat in Epoca Clasica, sub denumirea Nauplia, orasul a devenit un port maritim strategic in Evul Mediu, in perioada Frankokratiei, ca parte a Principatului Aheea (Argos si Nauplia), detinute initial de cavalerul Otto de la Roche, in urma celei de-a patra Cruciade (1202 - 1204), inainte de a trece sub stapanirea Republicii Venetiene (1388 - 1540 si 1685 - 1715) si a Imperiului Otoman (1540 - 1685 si 1715 - 1822). Sub stapanire otomana, s-a intitulat Mora Yenisehir (din 1540). Venetienii au recapturat orasul in 1685 si au facut din el resedinta Regatului Moreea (Peloponez). Orasul a fost intarit prin construirea Fortaretei Palamidi pe un deal la nordul orasului vechi. Otomanii recuceresc orasul in 1715.

Nafplio avea sa joace un rol major in Razboiul de Independenta al Greciei. Timp de mai bine de un an, 1821 - 1822, a fost asediat de fortele generalilor Staikopoulos si Kolokotronisi, devenind sediul guvernului provizoriu al Greciei. Contele Ioannis Kapodistrias, primul sef de stat al Greciei independente, a sosit pentru prima data pe continent la Nafplio, la 7 ianuarie 1828, si a transformat orasul in capitala oficiala a Greciei in 1829. Avea sa fie asasinat pe treptele Bisericii Sfantul Spiridon la 9 octombrie 1831, de catre membrii familiei Mavromichalis, urmand o perioada de anarhie pana la sosirea printului Otto de Bavaria si instaurarea noului Regat al Greciei.

Nafplio a ramas capitala regatului pana in 1834, cand regele Otto I al Greciei a decis sa mute capitala la Atena.

Traseul intre Epidaur si Nafplio masoara 40 km pe EO Argous Archeas Epidavrou - EO Isthmou Archeas Epidavrou - EO Leof. Asklepion si dureaza 50 de minute (cu autocarul). La intrare in oras, s-au urmat indicatoarele care duc direct in port - Philellion Square. Cum cobori in parcarea din piateta portuara si te uiti spre mare, in fata ochilor se deschide maiestuoasa silueta Castelului Bourtzi foarte asemanator cu Chateau d' If din romanul Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas tatal. Prima parte a castelului a fost construita in jurul anului 1400, pe varful unei insule de stanca la intrarea in port. Arhitectul a fost venetianul Antonio Gambell. De-a lungul istoriei sale a fost folosit ca fort, adapost pentru guvernul provizoriu grec, asezamant pentru calai nedoriti, chiar si ca hotel. Astazi, este de ajuns doar cinci minute pentru a-l vizita cu barcile mici disponibile in port si pentru a observa orasul din partea opusa (4 euro dus-intors).

Philellion Square a fost odata locul Bastionului Santa Teresa, care a fost redenumit mai tarziu Bastionul Moschos si a fost demolat in 1866. Monumentul Filhelenilor, in alta ordine de idei „prietenii Greciei” care domina centrul pietei, a fost inaugurat in 1903, in amintirea filhelinilor francezi care au luptat si au murit pentru eliberarea Greciei de sub jugul otoman in timpul Razboiului de Independenta. Monumentul are forma unei pietre comemorative din marmura cenusie, si are forma unui obelisc, o forma foarte populara la acea vreme. A fost proiectat la Paris, dar construit in Grecia in atelierele de marmura ale lui Ioannis Chaldoupis. Pe o baza a bazei inaltate a obeliscului se afla un relief in marmura alba care infatiseaza formele personalizate ale Greciei si Frantei, in formele Athenei si, respectiv, a Libertatii. Pe partea de est a bazei se afla o inscriptie in memoria marilor filheleni francezi: maresalul Meson, generalul Fabvier si amiralul Derigny si toti marinarii si soldatii francezi care au luptat pentru independenta grecilor.

Din Philellion Square pornim intr-un scurt tur pietonal pe Eth. Antistatis catre Syntagma Square. Ploua zdravan si bate vantul din toate partile. Privind spre varful dealului, care strajuieste orasul si marea la nord, la o inaltime de 216 metri, se afla Fortareata Palamidi. A fost un proiect simplu si ambitios, finalizat intr-o perioada scurta, din 1700 pana in 1714. Construita in stil baroc, bazata pe planurile inginerului venetian Pierre de la Salle. In 1715 este capturata de otomani si a ramas sub controlul acestora pana in 1822, cand a fost eliberata de greci. Cele opt bastioane ale fortaretei au fost initial denumite dupa guvernatori venetieni. Cu toate acestea, cand a fost cucerita de otomani, bastioanele au primit denumiri turcesti. Dupa recucerirea greaca din 1822 sase bastioane primesc numele unor eroi legendari greci (Epaminondas, Milthiades, Leonidas, Phocion, Ahile, Temistocle) , iar celelalte doua ramase sunt denumite Agios Andreas si Philhelen Robert (mort in lupta de pe Acropola Atenei). In aceasta fortareata, in bastionul Milthiades, a fost inchis in perioada 1834 - 1835 si generalul Theodoros Kolokotronis, erou al Razboiului de Independenta. Fortareata are o vedere impresionanta asupra Golfului Argolic, a orasului si a regiunii inconjuratoare. Exista 913 trepte in scara intortocheata de la baza orasului pana la dealul unde este fortareata, dar localnicii vor spune ca sunt 999 de trepte pana la varful castelului. Ghidul nostru din Atena ne-a asigurat ca sunt peste 1000 de trepte. Poate le-a numarat!

In cateva minute de mers pe straduta ingusta si pavata - Eth. Antistatis - murati bine de ploaie ajungem in Syntagma Square, cea mai veche piata din Nafplio. Piata este un centru de acrivitate, cu restaurante si cafenele impodobind strazile, cladiri cu balcoane din lemn si fantani turcesti, un loc frumos care atrage multi vizitatori. Un amestec perfect de arhitectura veche si noua, piata a reusit sa-si pastreze farmecul si, prin urmare popularitatea. In acest spatiu deschis se afla cele mai elocvente cladiri cu rezonanta istorica din oras, cum ar fi Cladirea Vouleftikon (sediul primului Parlament al Greciei independente), Sediul Trezoreriei, Scoala Veche Trianon (fosta Moschee Tzami sau Moscheea lui Aga Pasha) si Muzeul de Arheologie. Acesta din urma ocupa o cladire care a adapostit Depozitul Naval Venetian construit in 1713. Muzeul adaposteste exponate din perioada neolitica, calcolitica, eladica, miceniana, clasica, elenistica si romana din tot sudul Argolidei.

Ghidul ne-a acordat timp liber la dispozitie, 40 de minute, pentru a vizita zona. Am pornit la pas pe Odos Vasilios Konstantinou pana in Plateia Trion Navarchon (Trei Amirali) . Piata este dedicata memoriei amiralilor Codrington al Marii Britanii, Derigny al Frantei si Heiden al Rusiei, care au luptat cu flota turco-egipteana in batalia navala de la Navarino din 8 octombrie 1827. Piata a fost proiectata de inginerul Stamatis Voulgaris si include cladiri si monumente remarcabile: Primaria (in stil neoclasic), Statuia regelui Otto I, Monumentul funerar al lui Dimitrios Ipsilantis, Farmacia filhelenului italian Bonifacio Bonafin, care a imbalsamat cadavrul guvernatorului Ioannis Kapodistrias, asasinat la 9 octombrie 1831. Revin in port, la Philellion Square, prin Syntagma Square si Eth. Antistasis.

Trebuie sa remarc ca aceasta zona din centrul vechi al orasului atrage turisti datorita aspectului sau unic, compus din stradute inguste din piatra, cu sute de trepte care urca si coboara printre cladiri vechi cu unul sau cel mult doua etaje, cu magazine de suveniruri, cu ateliere ale mestesugarilor locali, cu hoteluri si pensiuni cochete, cu taverne traditionale in care poti gusta mancaruri delicioase si nu in ultimul rand cu cascade de boungainvillea in diferite culori.

Nafplio mai este denumit, pe buna dreptate, orasul caselor imbracate in boungainvillea.

Scurta vizita in Nafplio a luat sfarsit, dar sunt in deplin acord cu amicii mei ca se merita un sejur pe timp de vara in acest loc. Pornim catre Micene in timp ce ploaia si vantul nu scad din intensitate. Of, Doamne! Intotdeauna mi-am dorit sa ajung la Micene, sa vad cetatea antica, dar nu pe o asemenea vreme. Din pacate nu putem controla natura.

Pana la Micene s-a mers pe urmatorul traseu: Philellion Square Nafplio – Nafpliou Neas Kiou – Odos Tsaldari – Odos Agiou Adrianou – Odos Agios Kiriakis – Odos Kapodistrias – Odos Nea Tirintha – Eparh. Odos Nafpliou-Korinthou. Un traseu de 23 km, parcurs in 30 de minute. Un peisaj compus din dealuri si campie plin de livezi cu lamai si portocale, dar si livezi de maslini. Ghidul ne-a spus ca orasul Mykines, care se afla in apropierea site-ului arheologic, este recunoscut pentru productia de portocale. Am observat in oras ca la marginea drumului erau ladite cu portocale de vanzare, asa cum vezi la noi mere si cartofi.

Inainte de a incepe explorarea site-ului arheologic trebuie sa vorbesc despre Micene si civilizatia dezvoltata aici din punct de vedere al traditiei istorice si legendelor grecesti. Multi poate cunosc istoria si mitologia acestor locuri, dar sper ca le va face placere sa le reciteasca

Situl arheologic din Micene a fost inscris pe lista Patrimoniului Mondial al Conventiei Privind Protectia Patrimoniului Mondial, Cultural si Natural al UNESCO la 4 decembrie 1999 (criterii i, ii, iii, iv, vi). Inscrierea pe aceasta lista confirma valoarea universala a unui bun bun cultural sau natural care merita protejat in beneficiul intregii omeniri. Cel mai important centru al culturii miceniene a dominat estul Mediteranei din secolul al XV-lea iHr pana in secolul al XII-lea iHr si a jucat un rol vital in dezvoltarea culturii Greciei Clasice. Cetatea este indisolubil legata de epopeele homerice, Iliada si Odiseea, care au afectat arta si literatura europeana timp de mai bine de trei milenii.

Conform traditiei istorice, Micene a fost fondata de triburile indo-europene ale aheilor catre anul 2000 ihr. Cetatea era situata pe un deal, fiind aproape impenetrabila datorita asezarii sale geografice. Acropolisul sau Orasul de Sus din Micene a fost probabil fortificat in jurul anului 1500 iHr, cum se vede pe pietrele funerare din acea perioada. Aici se afla Palatul Regal. In jurul anului 1350 iHr, fortificatiile Acropolisului si ale orasului au fost construite intr-un stil cunoscut sub numele de ciclopic, intrucat pietrele folosite in munca de constructie lasau impresia ca fusesera aduse si prelucrate de catre niste uriasi fabulosi, cu un singur ochi (ciclopi). In interiorul acestor ziduri, parte din care se mai vad inca, s-au construit atat morminte tip galerie (Mormantul Circular A) , cat si temple (in spatele Acropolei). Mormintele supusilor sau tradatorilor (morminte stup) se aflau in afara orasului (Mormant Circular B) . Agora era situata pe un mic deal, langa Poarta Leilor care constituia principala cale de acces in cetate. Casele supusilor erau in general situate la poalele Acropolei, in ele locuind doar nobilii si militarii. Sclavii sau oamenii de rand fara pamant aveau locuintele asezate, in special, in jurul cetatii.

Conducatorii micenieni aveau sediul puterii si activitatii lor intr-un palat luxos construit pe un deal (Acropole), care era inconjurat de fortificatii impunatoare construite in in perioada secolelor al XIV-lea iHr si al XIII-lea iHr. Micene, Tirint, Midea, Atena si Gla au ziduri care depasesc 12 metri inaltime si 7 metri latime si au fost prevazute cu porti monumentale si pasaje corbelate catre alimentarile subterane cu apa. Palatul din Pylos nu a fost fortificat, in timp ce, potrivit surselor scrise, zidul Tebei are sapte porti. La sfarsitul secolului al XIII-lea iHr, dezastrele costisitoare ale centrelor palatiale si fortificatiile lor indica declinul treptat al civilizatiei miceniene

Zidul de fortificatie de pe Acropola miceniana urmeaza conturul natural al pamantului si se gaseste direct pe roca de baza a aflorimentului. Are forma de triunghi si acopera o suprafata de 30.000 mp cu o lungime totala de 900 metri. A fost construit in trei etape. Cea mai veche fortificatie, care dateaza din anul 1350 iHr, continea cea mai inalta parte a dealului. Pentru construirea acestor ziduri s-au folosit bolovani din roca de baza de calcar dur. In timpul celei de-a doua etape, in jurul anului 1250 iHr, au fost construite Poarta Leilor, Poarta de Nord si prelungirea vestica, inclusiv in zona fortificata a Mormantului Circular A. Materialul principal al zidariei in aceasta faza a constat din blocuri de conglomerat. In ultima etapa, la sfarsitul anului 1200 iHr, fortificatia a fost extinsa spre nord-est, in timp ce materialul folosit la constructia ei a fost exclusiv calcarul dur. Extensia de Nord-Est a fost construita pentru a asigura accesul in siguranta la cisterna subterana, la nord si in afara Acropolei.

In perioada cuprinsa intre secolul al XV-lea iHr si secolul al XII-lea iHr, Micene devine un mare centru urban, la fel de important ca Argos, ajungand capitala (orasul hegemon) al Argolidei. Astfel s-a dezvoltat puterea maritima a Micenei, cetatea facand comert cu Egiptul, Fenicia, Mesopotamia sau Asia Mica. Puterea Micenei se intindea din Pylos pana pe coastele Asiei Mici.

Incepand cu anul 1200 iHr, civilizatia miceniana a intrat in declin. In secolul al XII-lea iHr, Micene impreuna cu alte cetati din Peloponez au fost distruse. Aceasta disparitie brusca este pusa pe seama dorienilor, care au invadat Elada in aceeasi perioada. O alta teorie ar fi invazia „popoarelor marii” , care au distrus Imperiul Hittit - posibil aliat al micenienilor - si au dus la intrarea in declin a Egiptului.

In perioada Clasica, Micene a redevenit populata, dar fara sa recapete puterea de alta data. Mici grupuri de micenieni au participat la bataliile de la Termopile (480 iHr) si Plateea (479 iHr). In anul 462 iHr, trupe din Argos au distrus orasul si i-au exilat pe locuitori.

In timpul perioadelor Elenistica si Romana ruinele cetatii au devenit un centru comercial, formandu-se in apropiere o mica asezare care traia din comert. In perioada Romana Tarzie, Micene a fost abandonat.

Conform legendelor grecesti, cetatea Micene a fost intemeiata de eroul mitic Perseu, nepotul regelui Acrisios al Argosului, si fiul lui Zeus si al fiicei lui Acrisios, Danae - care era rege in Tirint, iar apoi si in Argos, unind astfel intreaga Argolida. Lui Perseu i-a urmat Electryon, fiul sau, care pierde Argosul. De asemenea, cetatea este atacata de „teleboi” , condusi de fiii regelui Pterebos, urmasi ai lui Perseu prin fratele lui Electryon, Mestor. Electryon promite mana fiicei sale, Alcmena, acelui ce-i va inapoia bunurile furate de „teleboi” . Amfitrion, nepotul regelui micenian, i-a inapoiat bunurile si a primit-o pe Alcmena de sotie. Dar in timpul nuntii, l-a ucis din greseala pe socrul sau. Drept pedeapsa este exilat de Sthenelos, fratele lui Electryon, care a devenit rege in Micene. Se casatoreste cu Nicippe, fiica lui Pelops din Elis, si din acest mariaj se naste Euristeu. Acesta devine rege dupa moartea tatalui sau ucis de Hyllus, fiul lui Heracles. Euristeu l-a pus pe Heracles sa savarseasca 12 munci grele, iar dupa moartea acestuia i-a prigonit pe „heraclizi” , care au cerut sprijinul Atenei. Euristeu si fii sai au murit in asediul cetatii ateniene.

Dupa moartea lui Euristeu, Atreu, unchiul sau, a preluat tronul, dar este ucis de fratele sau, Tieste. Fii lui Atreu, Agamemnon si Menelau, pleaca in exil la regele Tyndareos al Spartei, care isi casatoreste fetele cu cei doi Atrizi, Clitemnestra cu Agamemnon, iar Elena cu Menelau. Dupa un timp, Agamemnon se intoarce din exil si il ucide pe Tieste. Fiul celui din urma, Egist, fuge din Micene. Agamemnon devine rege, iar Menelau preia tronul Spartei. Cand sotia acestuia, Elena, este rapita de printul Paris din Troia, regele spartan cere ajutor de la fratele sau. Acesta aduna o armata formata din greci (ahei) din toate partile (Ithaca, Creta, Tesalia si Peloponez) si porni la razboi impotriva Troiei. Mai intai, Agamemnon trebuie sa-si sacrifice fiica, Ifigenia, pentru a putea primi vant prielnic de la zeita Artemis. Insa zeita o lua pe fata si o stabili in Tauridia (Crimeea), unde deveni preoteasa a cultului ei. Razboiul a fost unul lung si dezastruos, dar aheii au invins si Agamemnon s-a intors acasa triumfator, Insa sotia sa, Clitemnestra, impreuna cu fugarul Egist, l-a asasinat pe rege si s-a pus pe tronul lui. Fiul defunctului, Oreste, ajutat de sora sa, Electra, si de prietenul Pylade, i-a ucis pe asasinii tatalui sau. Dupa aceea pleaca in Tauridia dupa Ifigenia, tronul din Micene fiind acaparat de fiul lui Egist, Aletes. Cand se intoarce, Oreste il ucide pe Aletes si se proclama rege al Micenei. In timpul domniei sale statul micenian a cuprins intreaga Argolida si Laconie (Sparta). Din nefericire a murit de la o muscatura de sarpe din Arcadia. Trupul sau a fost dus in Sparta, unde a fost ingropat. Ultimul rege micenian, Tisamenus, fiul lui Oreste, este ucis in lupta de„heraclizi” (considerati a fi invadatori dorieni), care au distrus cetatea si au intemeiat o noua epoca in Elada.

Prima excavatie de la Micene a fost facuta in 1841 de catre arheologul grec Kyriakos Pittakis care a descoperit Poarta Leilor. In 1874, germanul Heinrich Schliemann a scos la lumina mare parte din cetate. El a descoperit mormintele regale, impreuna cu defunctii si comorile din ele. I se atribuie si descoperirea „Mastii lui Agamemnon” (dovedita a fi din secolul al XVI-lea iHr, nu din 1200 iHr cand se crede ca a avut loc Razboiul Troian) si a „Cupei lui Nestor” . Acropola a fost excavata incepand din 1902, atat de Scoala Britanica de la Atena, cat si de arheologii greci. S-au gasit de asemenea diferite tablite cu scrisul Liniar B, multe dintre ele fiind cu caracter economic.

Astazi situl arheologic de la Micene cuprinde noua sectiuni: Cetatea Micenelor (Poarta Leilor; Granarul; Mormantul Circular A; Casa cu rampa si Casa razboinicilor de vaza; Marea Rampa; Casele Elenistice; Centrul de Cult; Cartierul de Nord si Cladirile de pe versantul nordic; Propylonul Palatului; Palatul Regal; Templele de pe varful dealului de Sud-Vest; Cartierul Artizanal; Casa Coloanelor; Cladirile Delta si Gamma; Prelungirea nord-estica; Cisterna subterana; Depozitele din nord; Poarta de Nord); Mormantul lui Aegisthus; Mormantul reginei Clitemnestra; Mormantul Circular B; Casa cu fantana Perseia; Casa negustorilor de ulei; Mormantul Leului Tholos; Trezoreria lui Atreus; Casele Panagia.

Turul cetatii a pornit de la punctul de acces, unde fiecare turist a platit tichetul in valoare de 6 euro, apoi am trecut pe langa Mormintele lui Aegisthus si a reginei Clitemnestra. Conform celor spuse de ghidul grec eram in afara cetatii. La dreapta, chiar langa parcare, se gasesc Mormantul Circular B, Casa negustorilor de ulei si Casa cu fantana Perseia.

Mormantul Circular B constituie o parte a cimitirului preistoric, inconjurata de o incinta circulara de piatra, o sectiune din care supravietuieste pana in prezent. A cuprins 26 de morminte, cele mai multe dintre ele de tip fantana caracteristic arhitecturii funerare miceniene timpurii. Multe morminte erau marcate cu stele de piatra. Mortii erau insotiti de bunuri funerare pretioase si apartineau, evident unui grup (familie sau clan) care ocupa o pozitie proeminenta in societatea locala de la sfarsitul secolului al XIII-lea iHr.

Casa cu fantana Perseia, un zid de sprijin poros de-a lungul caruia se intinde un rand de rezervoare de apa din perioada Elenistica. Acestea apartin asa-numitei Fantani din Perseia, denumita astfel dupa izvorul natural omonim care a furnizat apa apeductelor din vremuri stravechi si de mai tarziu. La sud de rezervoarele de apa se pastreaza blocuri mari poroase apartinand probabil unei cladiri datate din secolele al III-lea iHr si al II-lea iHr.

Urmand indicatiile ghidului ne indreptam catre cetate si trecem pe sub Poarta Leilor. Un monument arhicunoscut mie din documentarele tv, dar mai ales din manualul de Istorie Universala - clasa a V-a din anii' 80. Este intrarea principala in cetatea Micene, care a fost intotdeauna vizibila de-a lungul secolelor. Pragul monolit, grinda si stalpii sunt din conglomerat („piatra de migdal” ) . Triunghiul de relief ramas deasupra grinzii este mascat de relieful leilor, cel mai vechi relief monumental din Europa. Capetele leilor nu au supravietuit si erau probabil din steatit. Poarta era inchisa printr-o usa dubla, asigurata de o bara glisant. Dateaza din jurul anului 1240 iHr si este contemporana cu cea de-a doua faza de constructie a cetatii. Dincolo de intrarea in cetate, pe peretele de est al curtii formate in interiorul portii, se afla o incapere care a servit drept altar.

Odata patrunsi in cetate, in dreapta descoperim ruinele mai multor edificii reprezentative. Incepem cu Granarul, cladire denumita dupa boabele de cereale carbonizate gasite in cele doua incaperi de subsol care au supravietuit. Forma sa este adaptata zidului ciclopic, pe care il intinde pe latura sa de nord. Acesta cuprinde doua coridoare si o scara care duce la cel putin doua incaperi la parter. Semnificatia Granarului se datoreaza clasei speciale de ceramica recuperata aici, care este cunoscuta conventional sub denumirea de clasa Granar si reprezinta ultima faza a creatiei artistice locale. Cladirea Granarului este datata la sfarsitul secolului al XIII-lea iHr, iar distrugerea sa la mijlocul secolului al XII-lea iHr. Dupa Granar, putin mai jos, se deschide Mormantul Circular A care fac parte dintr-un cimitir extins din Helladicul Mijlociu si din perioada Helladicului Tarziu raspandit la vest de cetate. A fost folosit exclusiv pentru mormintele regale in timpul secolului al XVI-lea iHr. Continea sase morminte tip fantana, dintre care cinci au fost excavate de Schliemann in 1876 si unul de Stamatakis in 1877. Mormintele erau marcate de stele de piatra fiind ocupate de membrii unei familii de vaza, amenajate cu obiecte de lux care astazi sunt expuse la Muzeul de Arheologie din Atena. In jurul anului 1250 iHr, insa, si odata cu extinderea zidului ciclopic spre vest, mormintele regale au fost incluse in zona cetatii si imbunatatite prin construirea unei incinte circulare. La sud de Mormantul Circular A sunt situate doua case. Primo, Casa Rampa avea cel putin doua camere, insa doar fundatia parterului a supravietuit. A fost numita dupa „Mica Rampa" de langa care a fost construita. Secondo, Casa Razboinicilor de vaza a fost denumita dupa faimosul crater decorat cu reprezentarea razboinicilor micenieni. Cladirea este formata din subsoluri si magazii, dupa cum se deduce dintr-un vas de depozitare („pithos") care contine masline alese si din vase de bronz descoperite in interiorul acesteia. In ambele case au fost gasite oseminte ale inhumarilor din epocile mijlocii si tarzii ale Helladei, ceea ce indica faptul ca intreaga zona facea anterior parte din asa-numitul Cimitir Preistoric, care ocupa versantul vestic al dealului inainte de construirea zidurilor de fortificatie.

Urcusul in panta pana in varful cetatii a fost remodelat de la zero la sfarsitul secolului al XIII-lea iHr, capatand forma unei rampe late - Marea Rampa - monumentale. Este sustinuta de un zid de sprijin ciclopic si a fost pavata cu placi subtiri de sist. Rampa incepe din curtea interioara a Portii Leilor, urmeaza inclinatia stancii si se opreste la capatul ei sudic. La sud de capatul Rampei se afla o suita de patru Camere Elenistice. Functia lor era posibil legata de prelucrarea si vopsirea textilelor, activitati care au fost atestate in alta parte a a site-ului in aceasta perioada, in zona Centrului de Cult. Acesta din urma este compus dintr-un total de cinci ansambluri de cladiri ridicate pe versantul de sud-vest al Dealului cetatii la inceputul secolului al XIII-lea iHr. Asa-numita „Cale Procesionala", care incepea pe versantul vestic al dealului, era calea de baza, de acces la sanctuare, temple si altare din zona. Printre descoperirile remarcabile sunt figurile de lut si picturile murale, care sunt expuse in Muzeul de Arheologie Micene (inchis din pacate in momentul vizitei la cetate). Centrul de Cult a fost distrus la sfarsitul secolului al XIII-lea iHr, iar in secolul al XII-lea iHr zona a fost ocupata de case care au ramas in folosinta pana la sfarsitul perioadei miceniene. In perioada Elenistica s-a desfasurat o activitate intensa de constructie in zona, ridicandu-se mai multe ateliere. Continuand ascensiunea catre varful cetatii, inainte de intrarea in Palatul Regal, pe versantul nordic se inalta un Cartier care pare sa fi fost folosit din perioada Helladicului Mijlociu. A fost utilizat pe deplinin in a doua jumatate a secolului al XIII-lea iHr, cand s-a construit o cladire cu patru camere de dimensiuni mari si plan dreptunghiular, un complex de incaperi adiacente care cuprinde doua anexe de cladiri separate, coridoare, curti si un sistem extins de scurgeri si conducte. Zona este distrusa de un cutremur si abandonata. Repopularea a fost reluata in perioada Elenistica. Pe versantul nordic al cetatii se formeaza spatiul triunghiular ocupat de doua ansambluri principale de cladiri: cladirea M, cu doua etaje, de dimensiuni reduse, cu plan de tip megaron la parter si un spatiu deschis triunghiular la est, si complexul din patru magazii succesive. Cladirile sunt separate de zidul ciclopic prin doua coridoare, care au o adancime de cel putin doi metri datorita configuratiei teraselor inalte.

Intrarea in complexul Palatului Regal se facea printr-un Propilon. Pe latura de nord se intindea o curte pavata, la un nivel inferior, la care se terminau cele doua strazi care duceau spre varful dealului. Propilonul era din plan patrat, orientat Nord-Sud si era format din doua portice cu o singura coloana impartite de un perete vertical cu o usa in centru. Astazi sunt vizibile bazele celor doua coloane. A inlocuit o constructie anterioara si a fost folosita pana la distrugerea Palatului. Complexul Palatului din Micene a fost construit pe varful dealului. Majoritatea ruinelor vizibile astazi dateaza din secolul al XIII-lea iHr, dar exista dovezi ca utilizarea sitului a inceput in perioada Helladicului Timpuriu (3000 iHr - 2000 iHr). Partea principala a Complexului Palatului cuprinde o curte mare si megaronul, constand din porticul de intrare, prodomosul (anticamera) si domosul din sala principala care avea o vatra circulara mare in centru. Tronul statea la jumatatea drumului de-a lungul peretelui sudic al domosului, care s-a prabusit pe versantul dealului, impreuna cu partea de sud-est a incaperii si a fost reconstruit recent. Megaronul a fost centrul politic, administrativ, militar si economic al Micenelor. A fost distrus, probabil de un incendiu, la sfarsitul secolului al XIII-lea. Cel putin o parte din ea a fost poate reconstruita in secolul al XII-lea iHr, timp in care, totusi isi pierduse gloria de care se bucura pana la sfarsitul secolului precedent.

Cetatea Micenelor nu a fost pustie dupa distrugerea Palatului Regal. Continuitatea locuirii pe amplasament este confirmata de cantitati mari de ceramica, mai multe morminte si cateva cladiri. In curtea Palatului au fost au fost scoase la iveala ramasitele unei asezari geometrice din secolele al IX-lea iHr si al VIII-lea iHr, in timp ce se presupune existenta unui sanctuar geometric putin mai la nord. In perioada Arhaica (ultimul sfert al secolului al VIII-lea iHr), in varful dealului a fost ridicat un Templu cu o cella dreptunghiulara. Descoperirile de aici includ reliefuri unice, printre care se remarca capul unei figuri feminine, in stil matur Dedalic. Templul Hellenistic Tarziu a fost construit pe temelia celui Arhaic la inceputul secolului al III-lea iHr, pastrand designul simplu al predecesorului sau. Un altar a fost posibil construit mai la sud pe o terasa inferioara. Au supravietuit doar putine resturi arhitecturale ale Templului Hellenistic. Atena si Hera erau zeitele venerate in cele doua temple.

Coboram din varful dealului pe acelasi traseu si ne oprim la ultimul obiectiv de vizitat: Tolosul sau „stupul” , denumit Trezoreria lui Atreus sau „Mormantul lui Agamemnon” . Mai multi arheologi au lansat teoria ca in acest mormant a fost inhumat un suveran micenian, dar nu maretul Agamemnon. Indiferent de situatie mormantul este unul dintre cele mai splendide monumente ale arhitecturii miceniene. Construit intre anii 1350 iHr si 1250 iHr, este format dintr-un dromos (pasaj), stonion (intrare) , tholos (camera boltita) si o mica camera laterala. Trasaturile distinctive ale constructiei sunt folosirea elementelor megalitice la intrare (stalpi si buiandrug) si zidaria sa ingrijita. Fatada monumentala a fost decorata cu o varietate de materiale. Parti din decoratia sculptata se afla in prezent la British Museum din Londra si la Muzeul National de Arheologie din Atena. In momentul explorarii arheologii au constatat ca fusese jefuit si nu exista informatii nici despre bunurile funerare, nici despre inhumarile pe care le gazduia candva. Nu a fost niciodata ingropat de pamant si a ramas mereu vizibil, atragand atentia calatorilor din vechime si de mai tarziu.

Aici punem punct vizitei la cetatea Micene, iar parerea mea personala este ca obiectivul trebuie vizitat in alta perioada fara ploaie si vant. Dar si asa a fost extrem de interesant. Tot ce vazusem la documentarele tv, s-a dovedit realitate. Va recomand sa treceti prin Micene daca sunteti in Peloponez.

Ziua dedicata Peloponezului a luat sfarsit cu servirea mesei de pranz la Restaurantul Melina” s din oraselul Mykines aflat in apropierea site-ului arheologic. Am revenit in Atena catre orele serii, iar gandurile mele erau deja axate pentru excursia urmatoare de la Delfi. Despre asta voi povesti in urmatorul review.

Vacante minunate va doresc in acest an. Sezonul a inceput!

Nafplio este un oras superb, cu multe obiective de vizitat, iar Cetatea Micene te trimite in trecut, in timpurile unei civilizatii care si-a pus amprenta asupra istoriei moderne.

In Nafplio te poti relaxa la una din numeroasele taverne din centrul vechi.

---

VIZUALIZĂRI: 1508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI