Doesburg, orașul hanseatic al supei de muștar și casa lui Rene Lalique

TIPĂREȘTE

Cum a ajuns Doesburg, oraș hanseatic pitoresc din provincia Gerdeland să pâlpâie pe radarul meu turistic? prin jocul hazardului, am fost acolo pentru că ascunde un secret, o casă muzeu cu creațiile unui maestru bijutier francez al curentului Art Nouveau... ați ghicit despre cine e vorba?

Cum s-a gravat burgul medieval în amintirile mele de turist? ca un oraș fortificat al negustorilor de odinioară afiliați Ligii hanseatice, el nu se poate desprinde de ziua de ieri, secolele 15 și 16 îți suflă în ceafă la fiecare pas, prin patrimoniul arhitectural cu 150 de monumente.

Doesburg e în capul meu un șotron vesel peste secole, are câteva chestii ieșite din comun, cum ar fi supa de muștar și 6 muzee, doar unul e special.

Doesburg, orașul muștarului din secolul 15... cum ajung acolo?

„Aș vrea sa ajung la Doesburg’’…cotcodăcește subsemnata, după 7 zile caniculare, insuportabile, sunt cam 90 de minute de condus cu masina din Amsterdam.

„Du-te soro, ce? ... te țin eu de mâini și de picioare? ’’... „Ei, dar nu e tren decât până la Arhnem, cobor la statia Dieren, apoi trebuie sa caut un autobuz, alte 40 de minute tranca tranca, transportul mă scoate din minți ’’.

„Da ce minunății să fie pe acolo, un orășel de provincie, ca multe altele ’’. Vin cu argumente, taca, taca :„Păi, e unul din orașele hanseatice istorice de pe lista celor 9 de pe râul Ijssel, e vestit pentru muștar din vechi strămoși’’.

„Si ce, trebuie să mergem până acolo, du-te la Jumbo, e muștar de Doesburg pesemne și pe rafturi ’’.

„Fetițo, vezi că-mi sare muștarul, acolo e o fundație/muzeu cu creațiile lui RenéLalique, stați pe o mină artistică de aur și habar n-aveți. ’’

„Care Lalique, francezul, ce să caute bijutierul în Olanda? mai lasă internetul și stai afara în grădină’’.

A dat norocul peste mine într-o zi cu 23 de grade, după ce fixasem perseverent tavanul zile în șir după vrăjitorul perioadei Belle Epoque, admirat de mine și la Lisabona, la muzeul Gulbenkian în 2013.

Doesburg, orașul hanseatic de pe ape

Doesburg e un oraș vechi pe Ijssel și Oude Ijssel, menționat ca oraș cu 60 de ani înaintea Amsterdamului în 1237, spre marea mândrie a celor peste 12 000 de locuitori.

E un oraș de talie mică, cu un plan urbanistic exact ca în Evul Mediu, a fost oraș fortificat si oraș de garnizoană, era râvnit de dușmani datorită poziției sale strategice, au trecut pe aici spaniolii, francezii și mai aproape pe firul istoriei, germanii în al doilea război mondial, făcând ravagii după o ședere lungă de 5 ani.

A cunoscut gloria pe vremea Hansei în secolul 15, regula lui de aur era să facă comerț pe apă cu statele nordice din Scandinavia, vasele transportau acolo textile și bere.

Negustorii se întorceau acasă cu vin și sare, erau înstăriti și au ridicat case frumoase și trainice, care se arată în fața mea, în toată gloria lor arhitecturală, cum or fi rămas ele destoinice în picioare, e altă poveste... în prezent eu arunc ochii în vitrine și galerii de artă, pe la parteul unor case vechi și mă hlizesc la o broască mare de grădină.

Fondul de aur al orașului e centrul vechi mignon, istoria e pe fiecare metru pătrat, dar zidurile spun povești pe tăblițe maro, doar în olandeză.

Doesburg și ruta eliberării

In 1945 trupele forțelor aliate au trecut Rinul, Doesburg a avut ghinionul să țină piept atacului, locuitorii s-au ascuns 2 săptămâni în beciuri și pivnițe.

Germanii au aruncat în aer, înainte de plecare, monumente și turnul bisericii mari, au fost distruse definitiv sinagoga, turnul de apă, moara și podul de pe Ijssel.

Arsenalul –de la măicuțe, la praf de pușcă și restaurant... un traseu sinuos de secole

Am parcat la periferia orașului spre vest, aproape de Arsenal pe Kloosterstraat... puzzle total, dau nas în nas cu o clădire uriașă cu obloane roșii cu 3 etaje, aflată în afara cercului istoric, semăna la exterior cu o mânăstire, ocolesc niște bălării de plante și doi pui... nu greșeam prea mult, în 1343 aici trăiau beghinele, maicile astea s-au alăturat apoi ordinului Sfântului Francisc în sec 15, ultima soră a murit în secolul 17... resedința intră în secolul 18 în proprietatea statului și primește o funcție militară, aceea de Arsenal.

Căci drăgălașul Doesburg, oraș de garnizoană în 1730, era plin de soldați care au dublat practic numărul locuitorilor, militarii părăsesc definitiv urbea în 1933, mulțumesc doamnei de la VVV, pentru informatiile turistice oferite sub forma unei fițuici în engleză preț 2 euro, harta primită gratuit marca atracțiile de top.

Arsenalul renovat după 2004 este astazi un restaurant stilat, am intrat pe o ușă din spate, unde m-a izbit mirosul de fasole și ceapă, da cârnați or avea?

Cladirea uriașă îmi dă impresia că e în convalescență, e atemporală, mă astept să iasă din ea soldați cu picioare rupte, nu iese decât un moș în scaunul cu rotile, împins de însoțitor.

In 1974 Doesburg e declarat oraș istoric, el este înconjurat parțial de liniile de apărare defensive construite în 1700 de un inginer militar.

Voi topi acum la foc mic amintirile colorate turistic, ochii mei detectează rapid atmosfera pașnică a orașului liniștit cu străzi arhaice, de o curățenie strălucitoare, înviorate de bicicletele localnicilor.

Emblema orasului e casa cântarului - sec 15, devenită cel mai vechi pub al Olandei

De Waag , actuala casă a berii este de 5 secole gazdă primitoare a tuturor călătorilor și localnicilor, aici berea curge non stop de pe vremea Hansei, era fabricată chiar în oraș si se povestește că era mai curată decât apa potabilă.

Clădirea din cărămidă roșie cu arcade tipice orașului este un exemplu de artă gotică și seamană izbitor cu arhitectura orașelor germane nordice ale Hansei, cu Lubeck de exemplu, unde am fost în anii trecuți.

Sub grinzile înalte de secole, cântăresc cu privirea decorul rustic al localului, afacerile de aur ale comerțului prosperă în această sufragerie publică a orașului, afară e o pancartă pe care scrie anul 1478, chelnerii au brațele pline de halbe și tăvi cu mâncare, servind onorabila clientelă.

A fost casa berii și apoi casa cântarului, aici veneau pe vremea Hansei negustorii să cântarească mărfurile, dar și călătorii să-si potolească foamea și setea.

Muncitorii orașului erau pe vremea aceea plătiți parțial în bere, astăzi localul e trecut în cartea recordurilor, e cel mai vechi pub din Olanda și e în top 100 pe plan național.

Pe diagonală e Het Stadhuis , un complex de clădiri ale primariei, pe colțul dintre Koepoorstraat și Rogerstraat... clădirea gotică cu frontoane din secolul 14/15 a apartinut șerifului, casa alăturată din 1633 era casa vinului, acolo magistrații își delectau oaspetii cu căni de vin de Rin, cu vinuri spaniole, franceze, portugheze sau italienești.

Primăria veche a fost extinsă în vremurile moderne, merg mai departe, peste drum, acolo unde era odată piața de grâne a Evului Mediu, harta arată o clădire din secolul 14, Het Wapen van Amsterdam, vechea casă a cărnii pe vremea Hansei.

Cât ai bate din palme ajung pe Rogerstraat la fosta închisoare, unde este acum De Roode Tooren , muzeul regional, cam în zona fostei piețe de pește, unde veneau pescarii din Elburg și Harderwijk pentru activități de comerț... am examinat de asemenea casele vechi de Veerpostraat sau Saltpoorstraat, una din străzile principale pe vremea Hansei, mi s-a părut fantomatică.

De Roode Tooren / muzeul local - intrare gratuită

Muzeul local prezintă o colecție veche de articole despre istoria orașului, eu am dat la parter peste o prăvălie cu produse alimentare, bomboane în borcane, dulciuri tradiționale, biscuti cu mustar și desigur muștar la vânzare.

O scara spiralată mortală pentru gambele mele, te conduce spre salonul lui Theo Calendebrander, primul designer industrial olandez, născut la Doesburg.

Martinikerk și turnul ei –simbolul orașului

Pe Kortestraat e Martinikerk , o bazilică gotică din cărămidă medievală (1490-1530), restaurată după daunele celui de-al doilea război mondial.

Turnul ei, al optulea ca înălțime din Olanda, străpunge linia orizontului, fiind vizibil de pe malul râului.

Acest turn nu e foarte vechi, cu o zi înainte de eliberarea orașului de sub germani, el a fost aruncat în aer, spre disperarea locuitorilor.

Au rămas intacte o parte din clopote și carillonul, în biserica simplă pe interior am găsit o expozitie despre istoricul acelor momente grele pentru istoria orasului... biserica deține în patrimoniu o orgă Walcker, monument istoric, dacă ai noroc să fii pe aici duminica, asculți gratuit un concert clasic.

Monumentul păcii e lângă biserică, e o sculptură formată din coloane înalte de 2 metri cu aripi de sticlă. In fața pedestalului e ceasul vechi de la 1549, pus sub o placă de sticlă pe care scrie„Când ceasul s-a oprit, au apărut păsarile libertatii ’’.

Am revenit în punctul alfa, la casa berii si am pornit să exploram Gasthuistrrat unde e VVV si muzeul lui RenéLalique aflat în două clădiri, una veche medievală și alta în fosta Commanderije , unde era sediul comandamentului german al cavalerilor teutoni.

In secolul 17 orașul cumpăra clădirea și o transformă în orfelinat, apoi imobilul e închirat pentru o sală de concerte, în prezent e o aripă a muzeului Lalique.

Muzeul societătii Lalique este motivul călătoriei mele la Doesburg, Renémagicianul, numit și Leonardo da Vinci al sticlei, e prezent cu zeci de exponate, bijuterii, vase multe si sticle de parfum superbe, evident ultimul articol despre Doesburg va fi despre acest muzeu, unde era sa-mi frâng gâtul pe scările inaccesibile ale unei case vechi de negustori... 13 euro intrarea.

Complexul Gasthuis

Am descoperit repede pe Gasthuistraat, o biserică din sec. 17, Gasthuikerk care a servit drept spital în Evul mediu, infirmierie și adăpost pentru sodați, din 1735 ea aparține luteranilor.

Acest lăcaș a devenit inima culturală o orașului... am intrat în curtea linistită pe o poartă, unde am nimerit într-un un azil/hofje cu o curte generoasă, m-am lăsat cuprinsă de liniștea ireală, casele erau albe, florile adevărate, e o așezare tipic olandeză din afara timpului.

Doesburg Mosterd - Boekholtstraat 22 - elogiu muștarului olandez

Călătoria în lumea muștarului din Doesburg a fost inedită pentru mine, am găsit muzeul muștarului și făbricuța pe o stradă îngustă, urmărind săgetile de pe indicatoarele turistice.

Fabrica mică și veche de la 1457 deține o rețetă proprie de muștar, ea a ramas neschimbată... pe undeva scrie„Muștarul e oferit la fiecare masă și e folosit cu majoritatea felurilor de mâncare cu cartofi și legume’’... asta e reclama, cert e că supa de muștar e servită în toate localurile din oraș, pentru mine e o zeamă galbenă consistentă, are în ea lapte, ceapă, făină, 3 linguri de mustar și un bacon crocant... nu ma atrăgea deloc, prefer doar celebrele lor bitterballen cu muștar.

Am scos 3 euro ca să-mi explice un nene în olandeză cum făceau fermierii muștarul, cum măcinau ei semintele și cum le dădeau în cap cu un pietroi într-un vas... explica în olandeză, mi-a sărit muștarul... am dat banii aiurea... ce sa fac, admir colectia de vase și borcane pentru condimentul popular... o adevarată comoară nostalgică, unică, mirosul de oțet din mica fabricuță îmi pișca nasul mofturos, am dat si de o poză cu ex -regina Beatrix decupată dintr-un ziar si lipită pe perete, te pomenești că o fi fost si ea prin Doesburg?

O localnică cu un coș pe braț intră în prăvălie și cere vânzatoarei, alta babă expirată, cum zice sorela, un borcan de muștar... mai vin apoi două localnice si pun bazele clubului muștăreselor, adică încep o partidă de taclale, cu bârfe locale.

La Doesburg se organizează și Ziua Muștarului, cu concursuri locale de ciorbe, cei de la vechiul pub De Waag au deținut titlul suprem pentru cea mai bună supă de muștar.

Am colindat apoi pe cele două străzi comerciale cu prăvalii și galerii de artă, unde ai ce scotoci, punct final al plimbării prin orașul negustorilor a fost localul La Fleur, recomandat și de Trip Advisor.

Restaurantul La Fleur pe Kerkstrrat 16, într-o clădire de la 1632

Am servit prânzul în stil olandez într-un local cu un decor ciudat, avea o oranjerie și un mic muzeu cu păpusi.

Am ales o masă mică în prima sală, lângă o gaură în podea, unde era un fel de fântână, aruncai monede sub ochii a doua manechine, așezate și ele, la masa vecină.

Aveau în meniu și supa aia de muștar, la bar nu lipseau borcanele galbene... eu am pus gura pe o tartă cu mere de a lor, traditională și am studiat toate lucrurile vintage de pe pereți, servirea puturoasă, chelnerițele tinere butonau telefoanele... aveau și înghetată de muștar.

Doesburg e un oraș ideal pentru o escapadă de vacanță tihnită, unde te simti destins si relaxat... dacă cineva va ajunge acolo în iunie, se va bucura de Festivalul hanseatic , cu teatru medieval pe străzi, plonjând direct în Evul mediu, costumele medievale fiind„obligatorii’’.

Pe malul râului spre vest este un complex de clădiri moderne care poartă semnătura unui arhitect italian Adolfo Natalini... pe traseu la retur am salutat turlele orașului vecin Zutphen, un oraș hanseatic superb, mult mai bogat, vizitat si descris deja pe site (Fața autentică a Olandei, Zutphen)... recomand o vizită de o zi combinată, în cele două orașe istorice, diferite pentru a descoperi esența adevarată a Olandei, departe de capitala aglomerată și cosmopolită.

Va rog atasati un video clip.

---

VIZUALIZĂRI: 6277 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI