New York - the City

TIPĂREȘTE

New York, New York...

Drumul: 3 bilete de avion la Lufthansa, achiziționate cu două săptămâni înainte de plecare, cu escală în Frankfurt la dus și la Viena la întoarcere, 11.500 lei

Cazare: camera de hotel rezervată cu opt luni înainte, la Leon Hotel, pe Canal Street, 9500 lei, 8 nopți, 2 adulți și un copil de 13 ani.

Numele hotelului nu promitea nimic special, dar camera, generoasă ca spațiu, a fost extraordinară: etajul 5, cu o fereastră mare (1,6mx2m), cu o băncuță specific americană, pe care se putea sta pentru a admira priveliștea. În față era intrarea pe podul Brooklin, iar spre dreapta se vedeau zgârie-norii din cartierul financiar. Nu toate camerele aveau ferestre ca a noastră, dar noi am avut noroc.

Am decolat de la Bucuresti pe la 8.30 și, după o escală de 3h30', am aterizat pe aeroportul JFK în jurul orei 14, ora locală (am câștigat timp grație fusului orar). Corpul nu se adaptează instantaneu, în Europa era seara târziu, așa că toată lumea care coborâse din avion se simțea obosită și nu voiam decât să ajungem la hotel.

Nu știu dacă așa se întâmplă de fiecare dată, dar în acea zi, noi am ieșit din aeroport după vreo patru ore!!! De ce? De îndată ce am intrat în aeroport, am fost direcționați către un hol îngust pe care ni s-a spus să așteptăm, în coloană, așa cum coborâserăm din avion, în față fiind așezate două bare metalice cu o curea mobilă, specifice traseelor de așteptare din aeroport. Avionul nostru venea de la Frankfurt, călătorii erau de diferite naționalități, tineri, bătrâni, familii cu copii. Am fost lăsați să așteptăm, fără vreo explicație. Unii aveau nevoie la baie și li s-a dat voie să meargă, dincolo de 'barieră'. Am mers și eu, și m-am trezit într-o sală enormă, ca un hangar, în care vreo două mii de oameni așteptau să treacă de controlul pașapoartelor. După aproximativ 30 de minute, ni s-a permis, în sfârșit, și nouă să ne așezăm la acel rând șerpuit pe care îl vom parcurge în trei ore!!! Ca să ne înțelegem, din avion coborâseră germani, francezi, englezi, mulți nordici. Nu eram doar noi, coada nu era pentru români.

În sala respectivă, existau câteva ghișee (4-6) pentru zboruri interne și ghișee speciale pentru zboruri internaționale (8-10). La zboruri interne, funcționau 3-4 ghișee, la internaționale - 2, la un moment dat a rămas un singur angajat și apoi a mai apărut cineva!!! La capătul celor trei ore, am ajuns în sfârșit la ghișeu, ne-au fost luate amprentele, verificate rapid pașapoartele și ni s-a permis intrarea în USA.

Înainte de călătorie, noi ne-am informat: știam cam cum e metroul, ce card trebuie să luăm... dar nimic nu se compară cu experiența propriu-zisă.

Cuvântul de ordine este MARE. Toate sunt la o altă scară decât în Europa: clădirile, străzile, rețeaua de metrou, mașinile...

Am luat metroul până la stația Lexington, undeva în centru, la colțul Central Park, unde am mâncat primul hotdog american. Aveam bagajele cu noi, eram obosiți, dar ceea ce vedeam era extraordinar. Impresionant, frumos, neobișnuit, atmosferă relaxată, sunete, mirosuri, aerul... totul era ALTFEL.

De când ne-am întors, atunci când povestim, încercăm să descriem cum este acolo, dar cred că nimic nu se compară cu experiența trăită.

O să mă opresc aici; despre New York, oricât aș scrie, nu va fi suficient.

---

VIZUALIZĂRI: 185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI