Teotihuacán – locul unde omul devine zeu

TIPĂREȘTE

O nouă zi, o nouă excursie. La doar 130 km de Cuernavaca, piramidele aztece ne aşteaptă. Deci plecăm în zori pentru a avea timp să vizităm tot ansamblul de piramide de la Teotihuacán.

Situat la aproximativ 50 Km NE de Mexico City, vechiul şi misteriosul oraş aztec, Teotihuacán sau „Locul unde omul devine Zeu”, este un oraș cu o vechime de peste 2500 de ani, considerat oraş sfânt de către azteci, datorită faptului că în acest loc, se spunea, că se nasc zeii.

Teotihuacán a fost un mare centru cultural, economic și militar având o populație de aprox. 200.000 de locuitori, fiind în acel timp cel mai mare oraș de pe continentul american ca și din lume, lucru care nu l-a împiedicat să fie incendiat şi părăsit ca de altfel şi alte mari şi vechi oraşe, necunoscându-se motivele părăsirii lor.

După sosirea spaniolilor, orașul Teotihuacán este cercetat continuu prin săpături arheologice, unele din aceste descoperiri fiind expuse în Expoziţia permanentă de lângă Piramida Soarelui. Chiar şi aici se lucra pentru descoperirea altor vestigii, chiar în apropierea Templului Şarpelui.

Ajunşi la Complexul arheologic, în partea de sud, primul obiectiv pe care îl vizităm este Templul Şarpelui cu pene – zeul fertilităţii, al renaşterii naturii, al apei şi al ploii – Quetzalcóatl. Semnificaţiile Şarpelui (coatl), împodobit cu frumoasele pene ale păsării Quetzal sunt multe; astfel, se spune că este zeul renaşterii naturii, sau steaua (Venus) ce înştiinţează răsăritul Soarelui – ivirea zorilor şi eliberarea Pământului de teroarea nopţii, semnifică învierea după moarte. De asemenea, este considerat Marele Preot.

Situat într-un patrulater format din ziduri largi, cu 15 piramide mai mici (pe trei laturi câte 4 piramide iar pe o latură doar trei), templul este alcătuit din două corpuri piramidale unul, din patru “etaje” pătrate, celălalt având o formă neregulată. Pe ambele piramide sunt sculptate impresionante capete de şerpi cu pene. Se apreciază că aici a fost reşedinţa conducătorilor oraşului, alături de clădirile administrative, iar curtea interioară din interiorul complexului se folosea pentru diferite ceremonii religioase.

Înspre nord-nord est, Calea Morţilor sau Drumul Morţilor se întinde pe o lungime de aprox. 2,5 km si o lăţime de aprox. 40 m, de o parte şi de alta fiind pervăzută cu ziduri de piatră şi diferite edificii - piramide, temple, sanctuare, portice şi “pieţe”.

Pornim însă, pe un drum lateral prin semideşertul cu vegetaţie uscată şi multe specii de cactuşi, spre Piramida Soarelui.

La cca. 1,5 km se află Expoziţia permanentă, unde sunt expuse o parte din piesele descoperite – statui, artefacte, vase, bijuterii, rămăşiţe umane şi o machetă cu tot ansamblul de clădiri exisente.

În imediata apropiere se află Piramida Soarelui. Aici, zeci de turişti urcă cele 248 de trepte abrupte, de piatră, pentru a se încărca de energie – se spune că piramidele generează energie de aceea mulţi stau pe vârful piramidei de unde privesc cu admiraţie şi emoţie secole de istorie.

De pe platforma superioară a Piramidei Soarelui se vede întreg ansamblul de construcţii, dar şi împrejurimile, fiind şi cea mai înaltă, de 63 m. Aici a fost şi un templu, însă acesta nu mai există astăzi.

Coborâm cu atenţie pe treptele abrupte şi ne îndreptăm spre Piramida Lunii aflată la capătul Drumului Morţilor. Vânzători ambulanţi de suveniruri presăraţi pe tot drumul te îmbie cu diferite obiecte – calendare aztece pictate pe papirus, sculptate în lemn sau pe covoare ţesute, statuete din obsidian (o rocă vulcanică foarte dură, străluciotare, cu nuanţe de verde închis) ale zeilor azteci, ale Soarelui şi Lunii, măşti verzi din aceeaşi rocă, fluiere ce imită şuieratul Şarpelui cu pene şi chiar bijuterii de argint.

Piramida Lunii înaltă de peste 46 m, deşi este mai mică decât Piramida Soarelui, vârfurile acestora se află la aceeaşi înălţime, datorită altitudinii diferite. Arhitecţi de geniu au proiectat aceste miraculoase construcţii, după nişte forme geometrice numai de ei ştiute, cu diferite semnificaţii şi se spune că au fost aliniate după anumiţi aştrii. Chiar şi râul ce străbate zona a fost deviat pentru a se realiza construcţiile după acele planuri.

Urcuşul pe Piramida Lunii este mult mai greu datorită înălţimii mari ale treptelor (cca, 40 cm), însă merită efortul deoarece aici este locul de unde se vede cel mai bine întregul Drum al Morţilor, ce pleacă din faţa piramidei şi se termină la Templul Şarpelui-cu-pene, drum ce urmează să îl parcurgem spre a ne întoarce la parcare, nu fără să vizităm şi celelalte temple şi pieţe interioare dispuse de o parte şi de alta a Drumului.

După atâţia kilometrii parcurşi pe o temperatură de peste 30°C urmează o pauză de masă bine-venită, la restaurantul “La Gruta” (La Grota), amenajat într-o imensă grotă foarte răcoroasă, situată în apropiere de ansamblul de piramide.

Guacamole, tortilla, salate, …?!?! sosuri picante, o cerveza rece şi la drum, spre casă.

---

VIZUALIZĂRI: 3055 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI