Campo Real (sau un' s-a răsturnat căruța cu proști!)

TIPĂREȘTE

Fac precizarea ca prostii din titlu sintem noi!

Desi am o experienta cit de cit vasta in a alege cele mai convenabile cazari pe Booking, de data asta am dat-o in bara. Rau de tot.

Daca anul trecut, in drumul nostru spre Dominicana, am ales un hotel de 4 stele in apropierea aeroportului, dar care era situat intr-un cimp, de data asta am vrut sa fie si ceva peisaj ca sa ne putem plimba in cele citeva ore libere pe care le aveam seara … si dimineata, inaintea plecarii.

Ei, na, ca ne-am plimbat de ne-au sarit capacele!

In cautarea mea din lista lunga de hoteluri, am selectat optiunile:mic dejun, internet si transfer de la si spre aeroport.

Toata tevatura a inceput cu o zi inaintea plecarii cind m-am gindit ca ar fi bine sa telefonez hotelului pentru a trimite masina de transfer sa ne preia. (asa a fost procedura data trecuta la hotelul de atunci). Sun, Sun, Sun… si nu raspunde nimeni. Cum aveam un milliard de treburi de rezolvat, mi-am lipit o groaza de postituri pe masina de cusut, bucatarie… oglinda… ca sa nu uit sa rezolv mica problema. Data trecuta vorbise in locul meu, o matusa din Spania si aranjase ca la ora 19.30 sa fin in fata aeroportului si totul a decurs ca la carte. (bine, ca in loc de 19.30 a venit la 20.30… asta e un motiv neglijabil de suparare). Acum matusa era plecata in Norvegia asa ca am apelat la o prietena care locuieste in Madrid si i-am zis ca nu raspunde nimeni la hotelul ales de mine. A sunat ea si m-a contactat inapoi. : Adriana, tu la hotelul ala nu ai decit “desayuno (vorbeste si asta ca Raducioiu, jumate spaniola, jumate romana) si o camera dubla… nicidecum transfer”. /Aoleo!!! Cum sa nu, cind eu stiu sigur ca am selectat DOAR ofertele cu transfer. / Mai verifica odata si o sa sun inapoi. ” Am verificat si… ciu-ciu… nici un transfer. A sunat ea inapoi si a zis ca sa luam autobuz din aeroport, verde, si sa coborim in Campo Real. Ei, lasa ca ne descurcam noi! Si ne-am descurcat!!! Mi-a mai zis ca daca am nevoie sa o sun… ca de ce n-am apelat la ea... ca gasea ea un hotel bun in Madrid… Too late!!! pentru anulare. Era posibila cu vreo 5 zile inainte. Asa ca… hai la drum! Ii spusei sotului sa isi bage in telefon poze cu strazile din Campo Real ca sa stim pe unde sa mergem… sa nu ne apuce noaptea pe drum.

Am plecat a doua zi spre Otopeni, nu inainte de a minca aproape un tort Tiramisu (facusem pentru fata mea ce va implini zilele astea 20 de ani, si cum eram plecata in ziua cu pricina, i-am compozat o surpriza.) Cum cantitatea era mai mare decit recipientul ales, a trebuit sa mincam noi surplusul. Nu de alta dar era pacat de el.

Sa nu uitati niciodata Furazolidoanele in bagajul de cala… caci in momentul in care se facea imbarcarea… m-au taiat niste crampe de mi se facea parul maciuca. Am lasat sotul la rind si eu m-am dus unde trebuia… cit pe ce sa se imbarce aia fara mine. Noroc ca bagajul urma sa fie preluat la cala abia din Madrid spre Punta Cana, astfel ca am rascolit dupa micile pastile cind lumea se urca in autobuz.

Ajungem la Madrid fara nici o problema si iesim din aeroport si cautam statie de autobuz. Niciunul nu era verde, pe niciunul nu scria Campo Real… intreb pe un dirijor de taxiuri daca stie ceva… ridica din umeri… intru inapoi in aeroport… merg la informatii turistice, spun la ce hotel am cazare, tanti aia cauta pe net o juma de ora… face ea niste conexiuni si imi zice in spaniola: trebuie sa ajungeti in zona Conde de Casal cu autobuzul 313 spre directia Valdelechea … un fel de Valea Laptelui. Ok, am inteles. Si, continua ea, puteti merge cu METRO. Metro, metro… hmm... ce o vrea sa zica ea... aaaa, da, Metrou! Ok, am inteles.

Ies afara, imi recuperez sotul pe care il lasasem intr-o statie cu autobuze albastre si ii zic ca trebuie sa luam metroul. Acum, unde o fi metroul, ca nici un semn nu era pe panourile alea. Zicele el: Stai, ca ma duc eu sa intreb. El, care nu stie nici o boaba de spaniola… in afara cuvintului Boracio, cu care l-am alintat eu de citeva ori, pina si-a dat el seama ce inseamna. :D

Apare un autobuz. Intru pe usa cit sa ajung sa vorbesc cu soferul si intreb daca stie de unde sa iau 313 spre Conde de Casa? Valdelecha??? Ridica din umeri. Ii zic ca avem hotel la Campo Real si asa mi-a dat cocoana de la informatii. Zice ceva intr-o spaniola rapida, total diferita de aia pe care o invatai eu de la telenovele. Zicea ceva de America… M-am gindit ca imi zice de bine... un fel de “America ma’tii… ” Aveam sa aflu mai tirziu ce a vrut sa spuna… dar voi povesti cind va veni momentul.

O doamna a auzit ce tot ii indrugam eu soferului si imi zice intr-o romana calma “mergeti in aeroport si luati metroul”. Pai bine, tanti, da’ de unde… insa ala inchisese usile si n-am apucat sa aflu indiciul principal. Apare si sotul care aflase ca metroul e undeva inainte, la 15 minute. Inainte pe unde? Pe afara sau pe dinauntru? Ne uitam afara si nevazind nimic, intram in aeroport, intrebam pe cineva unde sint statiile de autobuz interorasenesti si imi arata sus. Ok, hai sus. Iesim in statie si acolo erau dor shuttle busuri care faceau legatura inttre terminale. O soferita care tocmai isi lua o gustare de fructe dintr-o cutiuta, imi raspunde ca pot lua metroul de la T2 … T4… De autobuzuil 313 nu auzise... Bine, hai la terminaul T2 sau T4… si imi vine idea sa o intreb “putem merge cu dvs? Da. (si a facut un gest care s-ar traduce “prosti mai sinteti …! ”) Ne urcam cu valizele si vad undeva transfer gratis. Ttrece pe la terminalul 2, mai ia vreo citiva turisti apoi mergem spre terminalul 4… Mi s-a parut ca am mers ca de la Bucuresti la Afumati… Ce 15 minute i-o fi spus sotului??? Ca 20 de minute am facut cu autobuzul. Coborim, nu inainte de a intreba-o cam pe unde ar fi metroul. Cica jos, la minus 1. Si ca sa alegem C1. (bineinteles ca C se pronunta SE si ghietu’ meu om... cica sa mergem la S).

Am ajuns la aparatele de bilete cu un lift de sticla. Hai sa vedem daca ne descurcam, ca la Roma am nimerit. Am nimerit si aici, cind am apasat litera C a aparut pe monitor lista tuturor statiilor care incep cu C, am selectat Conde de Casal si pretul afisat era de 5 eur/ billet. Am luat 2 bilete si ne-am urcat in metrou. Am uitat sa mentionez faptul ca doamna de la informatii ne-a dat si o harta cu liniile de metrou si ne-a incercuit puntul unde ne aflam si a desenat cu pixul traseul de urmat. Astfel ca am avut un traseu cu linia 8, roz si altul cu linia 6, pe gri.

La asta gri care se chema Circular… mi-am dat seama cind am gresit scara... adica e impartit in doua linii, si in oricare te urci, mergi in cerc, numai ca in sensuri diferite.

Am urcat si am coborit pina am inteles la care linie sa ne urcam ca sa mergem cit mai putin. Ajunge la Conde de Casal, era un frig…. ca ne-au inghetat dintii instant. II zic sotului sa conecteze telefonul la internet ca sa vedem care “strada” ar fi de urmat pina la hotel. Nu stiu ce a bijbiit el… ca nu merge netul ca nu si-a pus Extra Credit pe cartela… (CEEE???) si ma duc fuguta spre un grup de tineri care mergeau si ei grabiti de frig. I-am intrebat in spaniola daca ma pot ajuta cu ceva. Au acceptat si au cautat pe telefonul lor unde se afla Hostal Campo Reral. Cica “si, e muy lehos! “ Breee, cum lehos (departe) daca am venit cu metroul din fundul pamintului? Cica sint 28 minute cu masina. Si cu autobuzul? Pai nu ne arata nici un mijloc de transport in comun care sa duca la destiunatie. Aoleoooo, voi vorbiti serios? Si imi arata pe telefon un traseul cu albastru si pe care era o masinica …, deci DOAR cu masina. Care masina? Unde gasesc un taxi? ... si cam cit ar costa? / Pai, mergeti pe diagonala, unde vedeti niste autobuze si poate gasiti acolo un taxi. Si cred ca va fi “muy carro” (scump), cam 20 euro. / Ok, multumesc mult, baieti! (doi pusti de vreo 16-18 ani si incep sa ma autoinjur!). Revin la sot si ii spun cu juma de gura ca trebuie sa luam taxiul. De ce? / Pai nu exista alt mijloc de transport. /Si autobuzul despre care a zis prietena ta? / A zis! Dar era din aeroport. Cum aici sintem “in pustie”… alta cale nu e. / Si de unde luam taxiul, mamica? /Hai sa traversam incolo si vom vedea.

Ne indreptam catre o trecere de pietoni si era rosu pentru masini. Cine credeti ca era primul dupa trecere? Un taxi! (Multumesc, Doamne!) Ii fac semn, imi raspunde cu alt semn ca sa ma dau “dupe colt”, opreste si ne urcam. Ii zic Hostal Campo Real. / La direccion? / Strada De La Flores 4. / Nu exista nici o strada cu numele asta, zice el dupa ce cauta pe niste aparate… / Cum sa nu fie? Sint foarte sigura ca asta e numele corect al strazii. Ma intrc catre sot care nu intelegea o boaba din ce explicam eu soferului si ii cer sa arate poza cu hotelul. Ii arata si atunci soferul zice “AAA, pai nu e in Madrid! / Nu, e la Cuca Macaii, stiu!!! /Dureaza cam vreo 30 minute. / Si cam cit ar costa? / 40-50 euro… pornim? / Hmm… pornim, zic cu o juma de gura si imi asum toate injuraturile mele si ale sotului… ca nu a inteles el ce inseamna “cuaratna euros” dar si-a dat seama dupa fata pe care am facut-o.

In citiva metri iesim din intersectie si vad autobuze verzi… spre unde mi-au aratat baietii aia sa traversez dar, cum mi-a iesit taxiul in cale (vorba cintecului “mi-a iesit cosaru’n drum! ”) n-am mai apucat sa ajungem. Trecem pe linga ele si vad pe tabla unuia… Valdelecha… Sttt! MUCLES! Imi zic in minte. (bine ca am luat de-acasa si suta de euro care era ascunsa pentru zile negre)

Traseul era unul deluros, cu mici livezi de maslini… ici si colo pe autostrada. Fiecare metru de asfalt facea ca in inima mea sa se infiga cite un spin… cind vedeam aparatul de taxat cum inghite euroii mei!!! Cind a ajuns la 26 de euro... si mai erau vreo 10 minute de mers… am inceput sa transpire. Ma gindeam ca depasim 50 dar, spre surprinderea mea, cu citva metri inainte de a parca, soferul a stins aparatul de taxat la fabuloasa suma de 36,7 euro. Breeee, cit am muncit eu pentru banutii astia.

Nu mai zic ca pe la jumatea drumului (abia) … mi-am adus aminte de prietena care ma rugase se o sun in cazul in care nu ma descurc... ca ne va duce sotul ei cu masina, dupa ora 8 cind iese de la munca. Ei, na! Sa mai deranjez eu oamenii. Am facut-o pe viteaza! Deci, pina la hotel cu metrou si taxi, am platit 46,7 euro. Camera era 44. :)

N-are nimic! Sa fim noi sanatosi ca facem banii la loc!

Intram in interiorul Hostelului, despre care va voi povesti data viitoare si dupa ce ne facem cazarea, intreb cu ce putem merge inapoi spre aeroport. /Pai… cu taxiul! Avem noi un prieten care face curse. /Si cam cit ar costa? / Cam in jur de 60 euro. /WHAT??? Do you speak English? /No, yo ho hablo inglese. / Bine… senior…. un autobus, ceva? /Espera un momento… se uita in calculator... face perrmutari… parul meu creste … sau albeste. Da, exista un autobuz pina in Arganda del Rey, localitatea din apropiere si de acolo puteti lua metroul. / Si la ce ora avem autobuz, avind in vedere ca zborul e undeva in jur de ora 15.35 (si aici o sa avem surpriza). / La ora 10.15. /Si statia unde se afla? (Doamne, bine ca m-am uitat la o telenovela de curind ca vorbeam o spaniola asa de “fluenta”… :p) / Ia el o carte de vizita a Hotelului si pe spate, unde avea un fel de harticica… ne deseneaza cu pixul cum sa iesim in strada si de acolo sa o tinem tot inainte pina unde ne-a facut un cerculet. Acolo e statia”. Dupa ce am intrat in camera si am devastate pachetelele cu mincare (cit pe ce era sa zic ca poate mincam “in oras”… dar bine a fost ca nu m-am luat dupa o prietena care imi zicea ca nu ma lasa sa trec cu mincare in aeroport… Uite, draga mea (acum cind o sa citesti sa si sughiti) ca am trecut cu friptura, chiftele… chec, fructe, legume... chiar si sare intr-un borcanas mic. :))

Am zis ca sa mergem in recunoastere, sa vedem cit de departe se afla statia. Am iesit pe strada si daca, din taxi, am vazut un supermarket cu de toate, la o jumate de ora distanta, nu mai era nici tipenie pe drum. Pustiu, total. Am vazut indicator catre muzeu, catre o biserica… un fel de centru cu promenada… stradutele erau mici ca cele din Italia si masinile circulau pe un singur sens. Am ajuns in statie si dupa citeva poze, am facut cale intoarsa. Frig de crapau pietrele. Nu aveam decit un hanorac peste un tricou cu mineca scurta. De la noi din tara plecasem pe la 28 de grade si in noaptea asta spaniola, nu cred ca au fost mai mult de 10 grade.

Ne-am intors infrigurati, am dat caldura la maxim si ne-am culcat cu gindul ca dimineata, inainte de micul dejun, poate vom face o plimbare pina la biserica, ale carei turnulete se vedeau la vreo suta de metri distanta. La ora 6 am fost in picioare si cind am tras draperia… ploua mocaneste… Pe la 8 tot ploaie… pe la 10 fara ceva am cautat in bagaj tot ce puteam lua pe mine ca si haine calduroase si in afara de un maieu, un tricou, o bluza, camasa sotului pe care o purtase ieri si hanoracul, nu am gasit altceva. Mai aveam n'spe costume de baie…

Am plecat spre statie in burnita… care ma intepa la ochi. Noroc cu ochelarii de soare. Am juns in mai putin de 10 minute. Ne uitam pe tabelele alea, vedem 3 autobuze… ne uitam la orar, 2 circulau pe la 10.30. Ok, mai stam un pic, mai facem poze… am gasit un tapsan cu niste maci… mi-am facut de lucru. Cind ma uit mai bine pe tabela autobuzelor… ceva ma face sa imi inghete matele in mine. Sabado e Domingo… autobuzele nu circula. Hait! Am incercat sa fac autostopul dar nu a oprit nimeni… :D.

La aeroport trebuia sa fim cu 4 ore inainte. Cum stiam eu ca zborul e la 15.35… incep sa ma gindesc la planurile BCDEF… cind dupa curba apare un autobuz 313. Luam valizele si gentutele, urcam si spunem ca vrem la Conte de Casal. Cel mai scurt drum e ala pe care il cunosti. Bate soferul intr-o tastatura si apare pe ecran 4,20 euro. Sotul scoate o bancnota de 20 euro si ala incepe sa faca git, ca ce ii da lui bancnota aia… ca mai la deal cu o statie, altul i-a dat o bancnota de 50 de euro… si ca el de unde sa de atita rest. Calmo, calmo, paciento!!! Bine ca omu’ meu se uita ca la poarta noua, neintelegind nimic asa cum tot v-am mai spus. Eu aveam in borseta un ciorapel cu monede. Scot ciorapelul si vars in palma o gramada de banuti. Alege el 4.20 si pe urma isi da seama ca sintem 2. Toate astea se intimplau intr-un calm maxim, de zici ca nu avea niciunul vreo treaba important ape ziua aia. Mi-am amintit ca mai am pe undeva 2 bancnote de cite 5 euro si scormon in borseta uda de la ploaia, ii dau banii, imi mai da oleaca de rest inapoi, dupa care isi aseaza TACTICOS, toate monedele la compartimentul fiecareia. Frateee! Da drumul la volan ca noi ne grabim!!!

Porneste intr-un final si la nici 2 minute ma ia raul. Nu prea imi e mie rau in masina… decit pe drumul de Buzau-Brasov. Ei, se pare ca si pe asta trebuia sa il insemnez… Am inchis ochii, am atipit cite putin, ma trezeam cind in difuzor se auzea Proxima Parada! Urmatoarea statie… si m-a luat somnul bustean. Sotul se dusese la mijloc ca sa stea cu valizele in spatial mai larg si el nu avea de unde sa stie ce bombane “taxatoarea”. in boxe. Dumnezeu m-a facut ca sa crap ochii cind pe monitor scria Proxima Parada Conde de Casal. Am insfacat laptopul si m-am dus pe la usa din mijloc. Oprise chiar in statia unde de cu seara am vazut eu autobuzele. :D

De aici incepe partea a doua a shoului…. ca am ris pina am crapat.

Luam bilete la metrou de cite 5 euro bucata. Ieri vazusem ca daca vrei sa cobori la T1., T2, T3… trebuie sa platesti o suprataxa de 3 euro/persoana. Ce am gindit noi ca sa mai scutim niste bani??? Sa mergem cu metroul pina la T4 si de acolo sa luam shuttle busul pina la T1 (de unde ne imbarcam spre Dominicana), care era gratis!!!

Urmam traseul de ieri… undeva pe o tabela vad statia Avenida America… ehe… ala nu m-a injurat ieri ci cred ca mi-a zis ca ar trebui sa ajungem in zona asta pentru autobze… rid in barba… ajungem in statia de la T1,2, 3 dar nu ne dam jos ca sa nu platim cei 6 euro extra… si in momentul in care toata lumea coboara, sotul imi zice ca sa coborim si noi. Pai de ce? Ca sa platim suprataxa? Hai ca ne intoarcem cu busul, sa profitam si noi de gratuitatea lor. Dar la T4 nu trebuie suprataxa? ma intreaba el inocent… in secunda aia ma uit pe tavanul metroului si mai jos de T1,2, 3 care erau toate pe o rubrica, era si rubrica cu T4, inclusa si aia la suprataxa. Usile metroului erau inchise deja si ma apuca un ris … si rid in hohote de se sperie bietii calatori. Cum am mai mers eu 20 minute in gol ca sa ma intorc de unde am plecat.

Ajungem in T4 de unde luam biletele de suprataxa, coborim din nou la metrou… ca ce rost mai avea sa iesim la autobuz ca sa ne si ploua in statie chiar daca era gratis!!! … am luat metroul inapoi si am iesit la Terminalul 2 de unde am mers pe jos cam 10-15 minute ca sa ajungem in T1. Era pina in ora 12 asa ca la prima tabela cu zboruri, mai sa imi vina rau cind am vazut ca avionul nostru era la ora 16.55.

Am ajuns, deci, cu 5 ore inainte. BUUUN! Am fi avut timp sa vizitam si muzeul si biserica din Campo Real... dar am zis ca sa o lasam pe data viitoare, ca sigur vom reveni! :D

---

VIZUALIZĂRI: 2784 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI