Chinchón, un sat tipic spaniol

TIPĂREȘTE

Cand am fost prima data in Spania, respectiv in Madrid ni s-a spus sa nu pierdem Chinchón, un sat in apropierea Madridului, renumit pentru bucatarie, obiceiuri si vestita bautura "chinchón", care de fapt este un fel de Pastis (Franta) sau Ouzo (Grecia), adica e facuta din anason.

Nu am avut timp sa ma duc in Chinchón atunci, desi am stat 3 saptamani, insa am fost a doaua oara. Si am mai fost si alte dati.

Am luat un autobuz de la un fel de autogara de pe Avenida Mediterránea. Zic un fel de autogara, fiindca nu are o cladire anume. Nu am platit nimic la autobuz, deoarece aveam abonament turistic pentru zona T. Adica inclusiv Alcalá de Henares, Escorial, Aranjuez, etc. Tot ce inseamna Comunitatea Autonoma Madrid.

In autobuz am stat langa un domn amabil. Mi-a explicat unde sa cobor in Chinchón: nu in centru, ci sus, la castel. Astfel imi va fi mai simplu: cobor spre centru si vad tot satucul.

Mi-a explicat ca acel castel nu este amenajat pentru vizita. Si domnul a coborat tot acolo, unde il astepta sotia. Mi-a si prezentat-o: "esta es mi señora".

Mi-am zis: uite ce lume amabila!!! Si nu m-am inselat.

Parca eram intr-un sat descris de Cervantes. Nu aveam nici pe cine sa pun sa-mi faca niste fotografii. Nu era nici tipenie. Era vremea pranzului si a siestei. Desi era chiar inceput de aprilie era foarte cald.

Am vazut un han dragut: La mesón del Duende (Casa Spiridusului) si am intrat ca sa iau masa. Era plin ochi restaurantul. A venit o ospatara si m-a explicat ce au la meniul zilei care costa 8 euros. Cum nu-mi era cunoscuta foarte bine bucataria spaniola si nici acum nu-mi este, am intrebat ce inseamna... care sunt ingredientele. In acel moment am fost intrebata din ce tara sunt. Si am spus: Romania. Ospatara a continuat sa vorbeasca in spaniola cu mine, cred ca si ea a fost socata, si mi-a zis ca si ea e romanca.

Nu ii venea sa creada ca a ajuns o romanca acolo doar facand turism.

Mi-a servit o masa pe cinste. In meniul zilei intra de obicei felul 1, felul 2, o bautura si desert sau cafea. Eu am cerut vin. A fost prima data cand am baut La Ina, vin de Jerez. Asta mi-a adus Aurica, in pretul meniului zilei de 8 euros. Pe urma, am vazut ca numai sticla aia costa 6 euros in supermarchet.

Am luat-o apoi spre Plaza Mayor, atat de veche si de frumoasa! Era un grup de spanioloaice pe care le-am rugat sa imi faca o poza, cica de unde sunt si sa vin si la ele in sat!!!

Muzeul de etnologie m-a incantat. Acolo am cumparat chinchón. Eu credeam ca e un vin, fiindca scria: dulce, seco... Si am cerut o stica seco. Mi-a zis muzeografa ca nu ma sfatuieste... Ca are 60 de grade!!!

Pe urma am ajuns in cealalta parte a Pietei Mayor. Surpriza!!! Domnul din autobuz era la o masa si m-a recunoscut!!! M-a invitat sa iau loc ca sa beau un digestivo. Nu stiam ce e, asa ca am vrut o bere. I-am explicat ca am fost sa mananc intr-un loc frumos, unde am cunoscut o romanca. Dar nu stiu cum ii zice. I-am aratat pozele. Si deodata l-am vazut ca se intoarce spre o masa si ii zice unui alt domn: "Felipon, esta señora fue a comer a tu restaurante y le atendió Aurica"!!!

Si a mai zis domnul; si aceste domnisoare sunt tot romance! Adica de la acea terasa.

M-am intors "acasa", adica unde stateam eu, in Alcorcón, la niste spanioli, si le-am povestit, incantata.

Am mai fost in Chinchón de-atunci, si ma voi mai duce.

---

VIZUALIZĂRI: 1792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI