Madridul habsburgic și Farmecul cartierului La Latina

TIPĂREȘTE

Madridul habsburgic și farmecul cartierului La Latina

De ce am ales Madridul după 20 de ani? Pentru diversitate și pofta de viață

Madridul, ca și alte capitale europene, oricât l-ai parcurge sau descrie, oricâte perechi de ochi îl vor vedea sau revedea, își va avea mereu povestitorii lui, el este centrul geometric al peninsulei iberice și poate cel mai însorit oraș al Europei.

Am plecat la Madrid, în iunie, după o călătorie lină cu pasărea albastră, să mă lupt cu morile de vânt din capul meu, să imortalizez jamboane de porc pe frânghii, să le prăjesc, la figurat, pe străzile lui încinse, am ales să mă răcoresc, în orice lăcaș al domnului ce-mi apărea în cale, am năvălit chiar și peste niște nuntași la 37 de grade nedorite, în parohia Santa Cruz.:)

Am deschis ușile pe bandă rulantă prin căteva cartiere colorate, fiecare cu clopotele lui, am asediat muzee mari și mici, fără bani, cu un card gratuit, am hoinărit matinal pe străzi, binecuvăntată fiind de căte o mătură de gunoier, la ora cănd nu cântau nici cocoșii, am descoperit poezie în buzunare clasice pitorești, am fugit de drogați pe o stradă ca un coridor al morții în Lavapies, am auzit noaptea acorduri de flamenco prin tabernas, am căutat, umbra lui Hemingway prin oraș, i-am găsit doar masa, am descoperit zămbetul lui Cervantes după 400 de ani, pe geamul de la restaurantul Botin, am admirat străzi urbane, artistice cu graffiti prin Malasana, în epicentrul vieții de noapte, am călcat sfielnic pe literele aurite ale scriitorilor în Barrio de la Letras și am fost dată afară de spanioli, într-un bar vechi de pe vremea lui Franco am început chiar, să mușc cuvinte spaniole, comandând meniul prin localuri.

Așteptați poveștile spaniole, că încep să învărt sosul turistic, prin această salată de impresii personale diverse, greu de sistematizat.

Cert, că am regăsit orașul extrem de dinamic, cosmopolit și jovial, am fost prinsă o săptămână în brațele lui de caracatiță fiartă, ce m-a sufocat în sucul ei propriu.

Ridicați mâna cei ce nu ați fost niciodată la Madrid, și stați acum pe un scaun, visând să ajungeți în ,,cel mai spaniol ’’ dintre orașe, vă mărturisesc că eu am așteptat 20 de ani, să mi se împlinească sorocul revederii, dar aveam un gând tainic, să merg din nou, la 70 de km, pe străzile ,,răstignite’’ cu soare și umbră, ale lui El Greco, la Toledo, primul oraș spaniol, văzut de mine.

De ce Madrid? De ce vin milioane de turiști să îl consume? Unii afirmă că orașul cu peste 3 milioane de locuitori, are 1000 de fețe, e încărcat cu saci de istorie habsburgici, burbonici, isabelini, contemporani, este un oraș pentru toată lumea, e multicultural, cosmopolit și a stat cam mult sub umbra Barcelonei.

Madridul văzut prin lentilele mele, deși nu este chiar orașul spaniol din topul inimii mele latine, e plin de viață, e vechi și aristocratic, are cartiere selecte, moderne, dar și modeste, e divers, e ca o prăjitură cu mai multe straturi de cremă, mănănci din ea și parcă ai mai dori o porție.

Am încercat să-i redescopăr identitatea și stilurile lui arhitecturale, am proiectat zilnic, itinerarii culturale, geografice, tematice, după luni de documentare, în funcție doar de radiografia mea sentimentală… așa că vă rog să nu cârcotiți prea tare.

Poate că Madridul nu are dulceața Parisului, are însă grandoare și plouă în el cu artă, cu muzee, cu tradiții, gastronomie și shopping, eu am trăit zilnic anxietatea alegerii obiectivelor, am construit itinerarii și în zone mai puțin bătătorite, nu m-a furat pe la buzunare nici un hoț, am fost în deplină siguranță, ca și la Lisabona în 2013.

Vă invit într-un periplu cultural, turistic, în câteva episoade, promit că voi aduce în unele articole, elemente, ce nu prea au fost aprofundate pe Afa, văzute simplu, prin filtrul meu de turist.

Ce fel de Madrid alegem? El este pentru toate gusturile

Madrid de los Austrias este cartierul cel mai vechi din Madrid, nu o să vă mobilez acum capul cu pălăriile istorice din seria de Carloși, Filipi și alți regi, ce au trasat istoria Madridului, prin noi stiluri arhitecturale. Cele mai importante edificii ale Madridului, devenit capitală în 1561 prin voința lui Felipe II, vor fi construite sub habsburgi, care vor conduce Spania pănă în 1700.

Madridul secolelor XVI-XVII este cunoscut sub numele de Madridul habsburgilor și cea mai veche parte a orașului este plină de obiective culturale în centrul istoric compact, partea de est este cunoscută ca Madridul Burbonilor, cu edificii impozante, de la sfărșitul sec 17 și începutul sec. 18, dumnealor vor dori să spargă tiparele vechi și să introducă stilul baroc pe axa Puerta del Sol –Alcala –Fuencarral –San Bernardo –Puente de Toledo, iar Madridul isabelin sau romantic, de secol 19, cuprinde clădiri ce nu au un stil propriu, ci mai multe influențe anterioare în : -Puerta del Sol –Plaza Isabel II, Plaza de la Marina Espanola sau Carrera de San Jeronimo –Plaza de la Lealtad –Cibeles –Recoletos. Fiecare rege a avut ctitoriile lui, și a adăugat Madridului noi frumuseți, spre desfătarea turistului contemporan.

Vai de turistul care nu are timp suficient la dispoziție, te așteaptă o luptă surdă din toate părțile, fără milă pentru supliciul picioarelor tale, timpul și atenția ta se vor risipi după reguli impuse de acul termometrului solar, îmi voi reproșa clipele irosite, incapacitatea de a asimila profund unele obiective din zona veche a Madridului, de vină era căldura insuportabilă, venită brusc spre finalul sejurului meu, am trăit însă zile relaxate, adoptând obligatoriu și siesta spaniolă, mi-am pus de nevoie pe cap, o pălărie zilnică, în marile muzee, dar și în unele mai mici, ce m-au încântat nespus.

Madridul habsburgic și farmecul cartierului La Latina

Străzile înguste și clădirile din Madridul habsburgic sunt monumente istorice, sobre și austere ca și chipul vechilor monarhi, dar ele atestă gloria Madridului din secolele 16-17, zona e plină de farmec, cu o personalitate puternică.

Traseul meu pietonal de astăzi, va explora metodic și selectiv doar esența Madridului habsburgic, ajungând pănă în fermecătorul labirint de străzi medievale, din cel mai tradițional barrio, La Latina , pe itinerariul următor :

Traseu –Tirso de Molina- Plaza Mayor – Plaza de la Villa – Cartierul Latina : Puerta Cerada –Plaza de la Paja – Plaza Puerta de Moros -Basilica San Francisco el Grande, cu picturi de Goya –Plaza de la Cebada –Statia de metrou Latina.

Am pornit traseul meu tematic, pietonal, din plaza Tirso de Molina, unde era hotelul ales de mine, pe booking.com, Hostal Art Madrid , la granița cu Lavapies și La Latina, mergănd 3 minute pe Calle de Colegiata, am pășit țanțoș pe cea mai veche stradă, Calle de Toledo, ce te conduce spre sud, către cartierul La Latina, aflat pe marginea Madridului Habsburgic.

Pe Calle de Toledo am intrat în Iglesia de San Isidro , fost colegiu iezuit imperial, e o biserică impunătoare, devenită locul legendar de odihnă pentru patronul spiritual al Madridului și soția sa, Santa Maria de la Cabeza.

Plaza Mayor, un loc plin de vervă, în inima Madridului Habsburgic

Zona Casei de Austria, are ca axă Plaza Mayor, un ansamblu architectural cu 9 porți, ce povestesc toată istoria Renașterii. Admir patrulaterul aristocratic, unde cineva a numărat în locul meu 136 de case/blocuri cărămizii pe trei etaje.

De la înălțimea sa, cocoțat pe un cal, regele Felipe III, scrutează depărtările și valurile de turiști, cu lumina soarelui drept pe creștet, nu are ca mine o pălărie șmecheră de bumbac, made in Germany, să-i protejeze capul de insolație și de unicul porumbel ce moare de sete, când se uită fix, spre La Panaderia , acolo unde regii spanioli, se arătau poporului cu mărinimie, de la balcon, pentru a urmări vreo sărbătoare populară, vreo luptă cu tauri sau, vreo execuție sângeroasă a Inchiziției, eu visez la cai verzi pe pereți, ca fata morgana, la o piesă jucată în aer liber, semnată Lope de Vega, atăt de iubit de madrileni.

Mă încântă sincer acest patrulater armonios, geometric, ridicat în 1617 pe vremea lui Felipe III, parcă am reminescențe cu piața San Marco de la Veneția, dar e prea mult soare ce mă orbește și nu prea judec drept.

Povestea acestui loc a început cu o piață modestă, în afara zidurilor orașului, în Evul Mediu, când ea se numea Plaza de Arrabal, ea este astăzi un loc iubit de madrileni, este Piața mare, unde bate inima vechiului oraș, ea nu-și trădează vărsta, e asalată pe toate ușile de turiștii, ce se infiltrează și prin arcadele și porțile ei.

Plaza Mayor fost construită în doi ani de habsburgi în secolul XVI, de arhitectul Juan Gomez de Mora, ucenicul lui Herrera, cel care a proiectat și mânăstirea- palat Escorial. După o serie de incendii, piața a luat forma actuală, redesenată fiind de Juan de Villanueva, arhitectul celebrului muzeul Prado.

Mie piața mi s-a părut extrem de teatrală, partea cea mai spectaculoasă este desigur Casa de la Panaderia , breasla brutarilor, o construcție pe arcade, decorată cu fresce alegorice cu motive mitologice și florale, ea este piesa de rezistență a acestui patrulater splendid de 120 m/90 m, în partea opusă este Casa de la Carniceria sau breasla măcelarilor, unde se află și centrul de informații pentru turiști, extrem de util pentru o primă vizită.

Părăsesc piața însorită salutăndu-l pe Superman, artistul pieței, ce-și face veacul prin fața unei terase, căștigându-și existența, sfidănd văpaia solară și deșurubând o sticlă de apă rece.

După ce am aplaudat în aer liber grandoarea pieței și după lunga călătorie în timp, pe sub arcadele ei minunate, ne putem îndrepta spre o terasă mai scumpă, pentru o sangria sau o farfurie cu tapas, eu m-am refugiat sub o arcadă într-un butic cu păpuși, ce reprezentau toate provinciile Spaniei, punând frână poftei de a le cumpăra pe toate.

Mă îndrept spre ieșirea estică a Plazei Mayor, pentru a ajunge în Plaza de la Provincia , plină de politiști, admirănd Palacio de Santa Cruz , actualul sediu al Ministerului de Externe. Acest palat construit între 1629-1643 este bijuteria arhitecturii habsburgice, el a fost restaurant după un incendiu în 1846, a suferit pagube și în timpul războiului civil din Spania, dar și-a păstrat stilul și esența.

Palatul a jucat, de asemenea, rolul de închisoare a orașului, aici își așteptau condamnarea victimele Inchiziției, ale căror procese se judecau în apropiata, Plaza Mayor.

Un oaspete faimos, al acestei închisori, a fost Lope de Vega , care a fost închis pentru vina de a-și fi calomniat iubita, actrița Elena Osorio și un bandit notoriu, Luis Candelas, care fura bijuteriile doamnelor, când frecventa saloanele aristocrației, el a fost executat și pe Cava San Miguel, un restaurant celebru, îi poartă numele.

Revin în Plaza Mayor, aleg să o iau pe latura de sud- est, coborând pe un șir de trepte, pentru a trece victorioasă, prin vestitul Arco de Cuchilleros , către Calle de Cuchilleros, în urma unui ghid turistic cu o umbrelă verde, ce-și mână trupa enormă și molcomă de turiști în vărstă, ce găfâiau de cald, iată-mă în fața restaurantului legendar Sobrino de Botin , considerat cel mai vechi din lume.

Dacă ieșim din Plaza Mayor prin arcul Ciudad Rodrigo, ajungem în Plaza de San Miguel , mă lovesc de un cerșetor bătrăn din neamul latin, mă indispune și revoltă, cerea milă trecătorilor folosind două cuvinte românești extrem de vulgare, chiar la ușa de intrare în minunata clădire de sticlă și fier, numită El Mercado de San Miguel , o piață cu delicatese și tapas spaniol, dar îmi pierise pofta.

Această piață din fier, e unică în Madrid și a fost ridicată în 1914, pe locul fostei biserici San Miguel, demolată în 1801, pe vremea lui Joseph Bonaparte. Am găsit piața acoperită, plină de turiști, m-am uitat lung la deliciile expuse, dar eu nu mă dau în vănt după tapas, mi-a plăcut enorm spectacolul gastronomic, culorile păpicii de pe rafturi și raionul de dulciuri.

Plaza de la Villa, un loc cu atmosferă veche

La 200 de metri, pe Calle Mayor , cea mai veche stradă de pe vremea monarhiei habsburgice, se află Plaza de la Villa , o piață pietonală cu alură provincială, unde sunt reprezentate toate stilurile arhitectonice ale orașului, în jurul statuii lui Alvaro de Bazan, un amiral care a murit în ajunul zilei în care trebuia să comande invicibila Armada.

Aici se află vechea primărie sau Casa de la Villa, proiectată în 1644 de Juan Gomez de Mora, arhitectul pieței Mayor. Clădirea avea rolul dublu, de primărie și închisoare, ceea ce explică cele două uși simetrice de la intrare.

Cea mai veche clădire civilă din Madrid, este Torre de los Lujanes din sec. 15, turnul ei este realizat în stilul mudejar și se povestește că aici a fost ținut prizonier Francois I, regele Franței, în 1525 în urma bătăliei de la Pavia, după ce a fost învins de Carol Quintul.

Un arc leagă Casa de la Villa de Casa de Cisneros , un castel construit în 1537 pentru nepotul cardinalului Cisneros, fondatorul universității din Alcala de Henares.

Am ieșit apoi pe strada Calle Mayor, în drum spre Palatul regal, descoperind pe dreapta, la nr 86, Palacio de Abrantes , construit în 1650, am intrat chiar într-o curte interioară, unde era sediul institutului Italian de cultură și puțină agitație.

Pe dreapta străzii la nr 79, dau de o clădire păzită de niște soldați, întreb ghidul din mâna mea, ce ciupercă se ascunde acolo, e vechiul Palacio de Uceda , construit în 1611, o mică perlă arhitectonică a Madridului habsburgic.

Palatul Ducelui de Uceda, este astăzi Palatul Consiliilor, el a fost proiectat de Francisco de Mora și a devenit proprietate regală, regina Mariana de Austria a murit aici, în 1693. In 1701 regele bourbon Felipe V va muta aici o mare parte din birourile regale și de atunci palatul în stil baroc spaniol, va deveni Palacio de los Consejos .

Am revenit în altă zi pe Calle Mayor, am luat-o pe Calle de Arenal și urcând spre nord, am trecut de Plaza San Martin și am găsit Plaza Descalzes, admirănd doar pe exterior, celebra Monastero de las Descalzes Reales , alt obiectiv al Madridului vechi, însă nu am putut intra, fiindcă nu am avut programare, era un afiș pe care scria ,,completo’’. Mânăstirea fondată de Dona Juana de Austria, sora lui Felipe II, a fost inițial un palat medieval pe la 1560... așa că am pierdut scara monumentală, tapiseriile și operele unor pictori spanioli de renume.

La Latina, un barrio la modă, este locul de origine al Madridului

Din Plaza de la Villa, am urmat traseul tematic ce mi l-am propus, am trecut pe lăngă baroca Iglesia de San Miguel , pe Calle de San Justo, și am ajuns în Plaza de Puerta Cerada , aflată în cartierul latin.

Această piață cu tot felul de baruri, e ușor de recunoscut după o cruce de piatră de veche și pe un zid scria ,,Am fost construită pe apă, pereții mei sunt făcuți din foc ‘’, o amintire despre originile orașului.

Puerta Cerada (poarta închisă) îsi trage numele de la una din porțile primului zid creștin al Madridului. La dreapta se vede cupola bisericii San Isidro, am lăsat piața în spatele meu și am luat-o pe vestita calle Baja, axă centrală a cartierului La Latina, pentru a ajunge în zona de sud a cartierului boem, cu o viață de noapte renumită.

Săgeata lui Cupidon mi-a trimis fiori de încântare în Cartierul La Latina, el păstrează o tușă autentică, madrilenă și dă impresia că nu prea s-au schimbat pe aici, multe lucruri.

La Latina ocupă cea mai veche zonă a orașului, el se află înăuntrul zidurilor vechi ale Madridului, are un labirint de străduțe vechi ce m-au vrăjit, mi s-a oferit pe tavă un melanj fermecător de istorie veche și agitație modernă, precum și toate deliciile culinare spaniole posibile, mai ales pe Calle Baja si Cava Alta. Acest cartier poartă numele unui fost spital din 1499, el ocupă o mare parte din Madrid de los Austrias, mi-a dat impresia unui pueblo spaniol în inima capitalei iberice.

Șase piețe cu baruri și terase definesc acest barrio, ele sunt extrem de vechi, având propria lor personalitate : Puerta Cerada, Plaza del Cordon, Plaza de la Cruz Verde, Plaza de la Paja, Puerta del Moros și Plaza Cebada.

La Latina se întinde de la strada Segovia la nord, La Ronda la sud, Strada Toledo la est și Calle Bailen la vest, granițele exacte ale cartierului, sunt cam greu de delimitat.

Calle Baja si Tavernele cu clasici spanioli :Tortilla, Sangria, Rioja, Paella, Churros

Inima cartierului este Calle Baja, nu știu cine își mai amintește că arabii se ascundeau pe aici de catolici, atunci când au pus stăpânire pe oraș; astfel se explică probabil și numărul mare de taverne. Cert e că pe această stradă veneau în secolul 17 negustorii, să meargă cu marfa la piață, dormind și ospătăndu-se în hanurile și tavernele ei.

Calle Baja , e o stradă lungă, cu aer medieval, e paralelă cu Calle de Toledo, e plină cu baruri și ceva gunoaie, e o călătorie prin aromele și mâncărurile spaniole, ce te provoacă să le guști, o oprire poate fi La Camarilla pentru un tapas și o bere, sau celebra Casa Lujas , câteva uși mai încolo.

Am avut impresia că în Madrid bate ceasul pentru tapas la orice oră, madrilenii par înfipți în tejghea, stau în picioare, vorbesc gălăgios și tare, chiar agresiv, nu m-am simțit deloc comfortabil.

Mi-a căzut cu tronc, vestita tavernă La Chata , bogat decorată cu azulehos și picturi pe exterior, cu imagini din Madridul vechi, mi-au rămas ochii pe trăsurile cu cai și pe țăranii din tablou, am sărit peste reclama, ce lăuda purcelușul de lapte și jamonul.

Plaza de la Paja -fostul centru medieval al Madridului

Am poposit în mica Plaza Humilladero, și apoi în Plaza de San Andres, cu impozanta biserică San Andres, în Plaza Carros, descoperind ulterior, Plaza de la Paja, cea mai importantă piață agricolă a Madridului medieval.

Această zonă pitorească din jurul Pieții Paielor, este unul din buzunarele mici, ascunse ale Madridului, l-am scotocit în două reprize, în două ipostaze diferite, dimineața la 8 alături de prietenii mei gunoierii, și aproape de asfințitul soarelui, în cursul săptămânii, într-o aglomerație totală pe la terase, nu găseai un loc liber, era un furnicar de tineri și turiști, ca într-un stup de albine.

Am călătorit cu surprindere din prezent în trecut, savurând istoria vechiului Madrid, aici în vărful dealului, pe Castanilla San Andres, stand pe o bancă și citind povești madrilene.

Imaginația mea a luat-o razna, am desenat mental pe piața nisipoasă, tabloul de epocă, dând viață secolului, 16, când oamenii veneau aici să cumpere surplusul de paie adus de pe moșia unui episcop, de la o fermă, pentru a hrăni catârii, perimetrul e mobilat în prezent cu mese și scaune, transformate în terase ad –hoc, pentru spanioli.

Niște mici Gavroche, încingeau o partidă de fotbal pe nisip, eu mă chinuiam să imortalizez o statuie interesantă a unui om obișnuit, care citește ziarul, lângă un perete, în timp ce trei călugărițe intrau pe o ușă discretă, într-o capelă, evident ochii mi-au căzut pe bijuteria numită Capilla del Obisco , care a ținut inițial de Palacio Vargas.

Această capelă a fost ridicată între 1520-1530 prin contribuția lui Francisco de Vargas, și a fiului său, viitor episcop de Plasencia în Caceres, ea este singura capelă gotică din Madrid, care a supraviețuit stilului Isabelin Gotic.

Capela a fost inițial destinată pentru a adăposti corpul lui San Isidro , patronul spiritual al capitalei, rămășitele lui au fost localizate inițial în biserica cu dom alăturată, numită San Andre .

In secolul 12, un fermier pe nume Isidore trăia în această parohie, muncind pe moșia familiei Vargas, el era socotit un om sfănt și era căsătorit cu Maria, care va deveni Sfănta Maria de la Cebeza. Isidore a fost un om cu puteri magice care a murit în 1172, relicvele sfântului au fost păstrate în această biserică, pănă la construcția Capelei Episcopului, dar în 1622 San Andres îsi primește sfântul înapoi, după un lung război. Astăzi, sfântul doarme în Real Collegiata de San Isidro, unde am intrat, aproape de Calle de Toledo.

In micuța Plaza de Humilladero se află Muzeul Originilor, sau Museo San Isidro , intrarea este gratuită, el te invită la o călătorie prin istoria Madridului, în dorința de a descoperi etapele dezvoltării orașului. Aici a trăit San Isidro și muzeul este dedicat vieții sfântului, în luna mai madrilenii organizează o fiesta în cinstea lui.

Am luat-o spre sud, trecănd de Plaza Puerta de Moros , una din cele patru porți ale Madridului medieval, am admirat arhitectura caselor de pe Carrera de San Francisco și m-am trezit în ultima mea zi în Madrid, în Plaza de San Francisco , unde aveam să descopăr vestita Basilica de San Francisco , pictată de Goya.

Basilica de San Francisco El Grande, Panteon National

Am aterizat în Plaza de San Francisco, sperând ca biserica să fie deschisă la ora 9 și ruga mi-a fost îndeplinită. Pe exterior clădirea este simplă, dar cănd am pășit înăuntru, parcă am intrat într-un tablou cu sfinți și picturi, în cap aveam cel mai mare dom din Spania de 33 m, mai mare chiar decât cel de la Catedrala Sfantul Paul de la Londra, pe care am vizitat-o în altă aventură turistică.

Ea este situată pe locul unei foste mânăstiri franciscane, se crede că ea a fost fondată, de Francis de Assisi, în 1217.

In 1760 regele Carlos III o înlocuiește cu o bazilică neoclasică, rotonda ei a fost proiectată de Francisco Cabezas, un călugăr și terminată de Francesco Sabatini, un vestit architect italian, în 1784.

Am admirat cele 7 uși principale foarte elaborate, sculptate din lemn de nuc, ele ne conduc spre capelele bisericii. Imaginea centrală pe deasupra ușilor este Hristos răstignit, cu Mila și Speranța la picioare.

Fascinați, ochii mei se umplu de podoabele bogate, de cupola splendidă, pictată cu migală de Jose Marcelo Contreras.

Un șir de 12 statui, cu 12 băieți voinici, ce reprezintă pe cei 12 apostoli, în diferite atitudini, aleargă de-a lungul perimetrului catedralei, păcat că lumina este atăt de slabă, eu îl imortalizez doar pe sfăntul Pedro, deși fotografiatul era interzis.

Capela principală are cinci picturi de mari dimensiuni, care prezintă scene din viața sfântului Francisc.

Una din cele trei capele, Capela lui San Bernadino de Siena, păstrează o pictură a lui Goya, din tinerețe cu sfântul în chestiune, la dreapta e o altă pictură cu un autoportret al pictorului.

Această bazilică apare într-un tablou al lui Goya, expus la El Prado, Pierderea lui san Isidro, unde se vede domul bazilicii.

Am făcut calea întoarsă, pe Carrera de San Francisco, am intrat 20 minute în Mercado de la Cebada , cea mai mare piață pe care eu am văzut-o în Madrid, o felie autentică de viață spaniolă, fără urmă de turiști, într-o clădire pictată pe exterior cu graffiti, pe care am pozat-o printr-un gard, sub răsul polițiștilor ce patrulau prin Plaza Cebada.

Am ajuns pietonal la stația de metrou Latina, unde se află și un teatru, de aici, se ajunge în faimosul tărg duminical din El Rastro, aflat la granița cu cartierul Lavapies, eu am revenit pietonal ,,acasă’’, la hostalul aflat într-un bloc madrilen, pe Conde de Romanones, la 2 minute de Tirso de Molina, unde am stat 8 zile.

Mi-a plăcut aceast barrio latin, e diferit de celelalte, are o atmosferă deschisă și autentic madrilenă, dar fratele lui sărac, cartierul Lavapies, cu o populație majoritară de imigranți, îmi aruncă mănușa și mă provoacă să-mi testez curajul, în zilele următoare, că doar eram de capul meu... va urma.

Bibliografie :Madrid Travel Guide –Fodor

Madrid –Ghidul orasului, editura Gallimard.

Spania –Ghid Complet, Editura Aquila

Site :madrid-touristguide.com/

---

VIZUALIZĂRI: 4490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI