Sacra di San Michele

TIPĂREȘTE

Adresa: Via alla Sacra, 14,10057 Sant'Ambrogio di Torino TO

Ati auzit de romanul ” Numele trandafirului “ de Umberto Eco? Ei bine, Sacra de San Michele, este locul care l-a inspirat pe scriitorul italian.

La 40 km. de Torino, pe varful muntelui Pirchiriano, taind valea Susa, se afla aceasta manastire, a carei constructie a inceput pe la 983 dH. Este una din cele mai mari mandrii a regiunii Piemont si una din manastirile unul lung traseu (peste 2000 km) de pelerinaj ce care merge de la Mont Saint-Michel (Franta) pana la Monte Sant'Angelo (Puglia). Este acea linie subtire in care religia se confunda cu superstitia si cu magia, exact ca in roman.

Aceasta manastire incarcata de o bogata istorie, nu este doar loc de rugaciune: este un loc adorat de turisti, pelerini, credinciosi si sportivi (italienii iubesc mult drumetiile si ciclismul, iar zona este superba).

La acest complex religios se poate ajunge cu mașina de-a lungul autostrazii A32 spre Frejus, iesirea Avigliana Est.

Sacra di San Michele este ridicata in cinstea Arhanghelului Mihai, aparatorul crestinilor.

La propunerea prietenului meu, intr-o mohorata zi de primavera am plecat la drum. Citisem cate ceva despre aceasta minunatie si eram nerabdatoare sa vad cu ochii mei, cum o mana de calugari au putut construi ceva atat de maret.

Cum manastirea este construita in varf de munte – chiar este renumita ca una din stancile cele mai inalte ale muntelui este incorporat de constructie – de cand ne-am apropiat cu masina de ea, am avut cateva exclamatii de incantare dupa ce am vazut-o din departare printre copaci.

Am lasat masina in parcare si ne-am continuat drumul pe jos, aproximativ 700 m, pana la poalele varfului de munte unde se ridica impunatoare, aceasta constructie unica. Mai intai am facut cunostinta cu cateva ziduri in ruina, dintr-o constructie ceva mai mica, care nu a rezistat timpului. Apoi am urcat o panta cu o scara destul de abrupt pana la locul unde este casa de bilete intr-un mic magazin de suveniruri. Intrarea se face din ora in ora, doar in grupuri insotite de ghid. Cum pana la urmatoarea intrare mai aveam aproape o ora, am coborat intr-o vale si am stat pe o banca, admirand impunatoarea si in acelasi timp curioasa constructie. De acolo se vedea bine turnul ce are o legenda trista. Se spune ca o frumoasa tanara pe nume Alda, pentru a scapa de violenta unui soldat a sarit din turn, dar a fost salvata de un inger si a ajuns cu bine pe pamant. Din pacate nimeni nu a crezut-o si pentru ca lumea ii considera mandria patata, fata s-a mai aruncat odata din acelasi turn. A doua oara deznodamantul a fost fatal.

Pana sa vina ora intrarii, timpul s-a racit brusc si a inceput sa ploua, iar cum eu eram imbracata cam subtire, eram gata – gata sa renunt. Mare gresala as fi facut.

Am reluat traseul scarilor si in final am scapat de ploaie, intrand in manastire. Acolo, alta surpriza. O scara lata si foarte abrupta ne astepta. Era de asteptat, avand in vedere ca toata manastirea este construita in jurul unui varf de stanca. In unele locuri se poate vedea roca muntelui, inconjurata de scari, sau de alte ziduri ale manastirii. Aceasta este celebra “ Scara a Mortilor” construita se pare in sec. XII. Pe aceasta scara, cu trepte inalte si inguste, am facut un popas – cam lung dupa parerea mea – in care ghidul ne-a povestit intreaga istorie a manastirii. In aceasta zona pe la 1936 au fost gasite multe schelete ale calugarilor, iar numele scarii vine de la acea descoperire.

La capatul superior al Scarii Mortilor, am trecut in exterior prin Poarta Zodiacului, sustinuta de coloane ce au urmatoarele simboluri: pe partea dreapta cele douasprezece semene zodiacale si pe partea stanga simbolurile constelatiilor.

Ajunsi pe prima platforma exterioara a manastirii, am mai ascultat cateva explicatii ale ghidului dupa care am intrat in biserica propriuzisa. Ne-am asezat pe banci si a urmat alt sfert de ora cu povesti si legende. Acolo, din podeaua bisericicii, iese la iveala, langa o coloana, varful cel mai inalt al stancii pe care este ridicat acest maret edificiu. Am iesit pe alta usa si am ajuns pe terasa exterioara cea mai inalata.

Poate fi considerata o platforma de unde simti ca poti atinge cerul, dar este si un minunat loc de unde am admirat peisajul si zone ale manastirii, care vazute de sus, aproape ca imi taiau respiratia. Totul este magnific: peisajul, cerul si manastirea. Putine locuri din lume sunt atat de minunate, dar Sacra de San Michele este unica.

Am coborat o scara interioara, pe langa un pinten al muntelui, am ajuns intr-o curte si in final am iesit din manastire. Aveam senzatia ca am coborat din cer.

Dupa ce am iesit din manastire, am admirat cateva clipe, cea mai impresionanta parte a exteriorului. O parte solida, de peste 40 m. inaltime unde liniile drepte ale zidului se imbina armonios cu curbele arcadei galeriei. Calugarii San Benedetto au fost nu doar buni arhitecti ci si iscusiti si puternici (fizic) constructori daca au reusit sa cladeasca fara macarale si betoniere, ceva atat de maret si de durabil, o biserica cu cinci abside, intr-n varf stancos de munte. Acolo, pe una din laturile zidului exterior din 24 septembrie 2005, se află statuia Sf. Mihail Arhanghel, creata de sculptorul Paul de Doss-Moroder. Este o lucrare stilizata, realizata din otel, dar care si mie mi se pare ca se incadreaza bine in arhitectura manastirii. Este o lucrare de mari proportii, inalta de 5,20 m si grea de 3,5 tone.

Artistul isi descrie lucrarea astfel: "Sfântul Mihail Arhanghelul a fost Arhanghelul Bunului, care la învins pe Evil: statuia mea vrea să reprezinte mai presus de toate, în lumea noastră necredincioasă Păcii. Lucrarea constă în două părți: într-unul, Sfântul Mihail Arhanghelul stă pe roca vie, la fel pe care este ridicată mănăstirea, câștigător al Binelui pentru pace și purtător al Cuvântului lui Dumnezeu; în celălalt, aripile Îngerului Rău, înfrânte, se scufundă în întuneric la poalele stâncii proeminente. Arhanghelul este și Custodul Împărăției lui Dumnezeu, care se deschide simbolic în zidul din spatele sculpturii ".

---

VIZUALIZĂRI: 1396 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI