Milano-Como-Brunate

TIPĂREȘTE

Buna tuturor!

Am adaptat textul de mai jos pt Comunitatea AFA. El fost publicat pe blogul meu. M-am gandit sa impart cu voi experienta unui week-end in Milano si imprejurimi. Este putin diferit de ceea ce se publica aici, insa putina diversitate din când in când, nu deranjeaza pe nimeni, nu? Lectura placuta!

ps. daca admin considera ca nu isi are locul aici acest articol, poate sa-l stearga; nu ma supar, evident :)

Trenul Intercity ne ‘debarca’in gara Milano-Centrale in aproximativ 3 h. Stiu ca este saptamana modei, dar cu toate astea, una din tipele cu care am calatorit in compartiment, arata ca bradul de Craciun. Cred ca am fost atat de surprinsa incat, am dat o actualizare pe AccuWeather. Concluzia:nu stiu eu cum sta treaba cu moda!

Milano-Centrale este poarta de legatura cu Italia si Elvetia. O cladire impozanta, alba care imi aminteste de Imperiul Roman si de puterea acestuia. O cladire inaugurata in 1931, unde gasesti de toate. S-a intamplat sa-ti fie pierdut bagajul? Nici o problema, vei gasi ‘chioscuri’ branduite gen:Guess, Motivi, Zara etc. Vrei sa oferi iubitei o bijuterie drept suvenir, nici asta nu e o problema gasesti Celio, Swarovski… Cu alte cuvinte, o gara mare si moderna cu multe platforme pentru plecari sau sosiri, ofera calatorilor o zona de galerii pentru cumparaturi, o zona pentru luat masa, depozit de bagaje, inchirieri auto sau agentie de voiaj.

Ce m-a intristat si m-a pus pe ganduri in acelasi timp, a fost faptul ca toata zona din fata acestei gari construita in 1931 in locul uneia mult mai vechi din 1864, era plina de emigranti. Urat. Cine nu a vazut in realitate, nu are cum sa inteleaga. Acolo dormeau, acolo se spalau, acolo mancau, acolo probabil isi faceau nevoile. Este din ce in ce mai evident ca, lumea moderna nu are cum sa-i integreze. Pur si simplu. Lumea moderna nu are cum sa-i absoarba si sa-i educe.

Milano este un oras cu propria istorie, ca toate orasele din Italia. ’Mediolanum’ cum se numea candva si fosta capitala intre anii 286 – 401, a fost locul unde s-a recunoscut crestinismul prin cunoscutul”Edict de la Milano” din vremea Imparatului Roman Constantin I.

Tot istorie gasim si in Piazza del Duomo. Evident numele este dat de Duomo, o catedrala imensa, inceputa in 1386 de un fel de ‘primar’ al orasului, care in nebunia lui de a avea un mostenitor, a construit acesta catedrala sperand astfel ca il va inbuna pe Dumnezeu. Forma finala a ceea ce vedem azi a fost data din ordinul lui Napoleon. Asadar, vreo 5 secole toti au avut cate ceva de facut!

Orice vizita in Milano trebuie sa contina si trecerea macar in plimbare, daca nu si pentru shopping :) prin Galleria Vittorio Emanuelle plus o vizita la Toro, celebrul tauras de pe mozaicul galeriei, unde musai trebuie sa te invarti pe testiculele lui ca sa ai noroc :) Normal, doamnele sunt cele mai interesate…

Dupa atata efort, trebuie sa ne revigoram cu un Aperol Spritz pe terasa din zona, pentru ca apoi sa pornim spre Teatro alla Scala, Piazza Mercanti si Castello Sforzesco.

Deja este seara. Ne retragem catre hotel.Maine dimineata pornim spre Como.

Como – sambata ora 10.42

Dupa o noapte fara vise si un mic dejun indestulator, ne luam piciorusele la spinare si plecam spre MILANO N. CADORNA, gara din care trebuie sa luam trenul spre COMO NORD LAGO. Totul merge ca pe roate:cumparam repede doua bilete cu 4.80 euro/bucata, gasim peronul, gasim si trenul :) si cu fetele lipite de geam, parasim Milano. Pentru ca ne-am grabit si nu am citit cu atentie detaliile afisate pe tabela cu informatii, descoperim pe drum ca suntem pasagerii unui tren regional cu oprire in toate, toate statiile. Echivalentul unui tren personal de la noi cu oprire in toate haltele????

Dupa o ora de mers si o serie de injuraturi oferita tuturor pasagerilor din vagon cu generozitate de o conationala aflata la cersit (asa ca sa ne mearga bine) ajungem in Como.

Ehe, cat de mult mi-am dorit sa ajung aici! Locul care apare in cartea Logodnicii de Allesandro Manzoni ori locul de vacanta a nobilimii din Lombardia, Como este orasul de legatura cu Elvetia inca din secolul XIX când s-a inaugaurat tunelul de cale ferata Gotthard!

Am ales sa ne plimbam prin orasul vechi, intrand intr-o atmosfera tipic italiana:cafenele stradale, unde am devorat un Espresso con schiuma di latte :) magazine home-made, mici comercianti ambulanti si multe souveniruri. In Piazza Duomo admiram cladirea vechii Primarii datând din 1200 si nu scapam din vedere (de altfel nici nu aveam cum la cat este de impunatoare) Cattedrale di Como cu o poveste pe masura:inceputa in 1396 a fost finalizata trei secole mai tarziu pentru ca (spune legenda), fondurile pentru constructia ei ar fi fost suportate de familiile nobile din perioada respectiva.

In 1894 a fost inaugurat funicularul care leaga Como de Brunate. Calatoria dureaza 7 minute si este considerat cel mai abrubt din Europa. Punctul de plecare Piazza Alcide de Gasperi. Poftiti in vagoane! Urmeaza statia Brunate!

Brunate – sambata ora 12.50

Dupa 7 minute, ajungem sus in satul Brunate sau ‘Balconul Alpilor’. Satucul este in Alpii Lombardiei si sunt atat de multe trasee montane de facut!! Nu stam mult pe gânduri. Alegem sa mergem pana la Farul San Maurizio. Cum sa ratez eu un urcus de 143 de trepte?

Brunate este un loc linistit, romantic, cu multe case vechi si cu istorii ascunse intre ziduri. Se spune ca familia producatorului de bauturi Campari, fascinat de frumusetea zonei a construit o ‘fantana’ numita Campari. Nu, nu curge Campari, ci apa :)

Traseele montane sunt foarte frumoase, cu un grad de dificultate mediu. Curg linistit prin padure, pe langa casute iar efortul este rasplatit in final, cu o imagine de ansamblu a zonei:lacul Como, Bellagio si varfurile Alpilor.

Si daca la toate cele povestite, adaugam si un pranz intr-un restaurant micut gasit sus in creierii muntilor, unde proprietarul este si barman si bucatar, atunci vacanta poate sa se incheie. Exact asa cum a si inceput. La dolce vita!

---

VIZUALIZĂRI: 4457 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI