Cu maşina prin insula Lefkada

TIPĂREȘTE

“După-atâta frig şi ceaţă”…. am ales, anul trecut, să mă bucur de razele soarelui în insula Lefkafda din Grecia. Asta după ce mai avusesem două tentative de a ajunge aici în anii trecuţi, dar din motive independente de voinţa mea am amânat mereu pentru altădată.

Pe site-ul AFA sunt scrise multe impresii laudative despre Lefkada şi nu ştiu cât de multe noutăţi şi adăugiri mai pot aduce eu în acest review, astfel încât să capteze cât de cât cititorii. Am să încerc totuşi, din dorinţa de a informa userii mai puţin familiarizaţi cu Grecia şi minunatele ei insule.

Lefkada (Λευκάδα în greacă) (Lefkas sau leucada :) ) este o insulă în Marea Ionică, legată de sudul Greciei printr-un tunel şi un dig rutier. Cu o suprafaţă în jur de 360 de km pătraţi se aseamănă într-un fel cu insula Thassos, în sensul că drumul asfaltat care o înconjoară (aproximativ 80 de km dus-întors) poate fi parcurs foarte uşor. Ba mai mult, de pe partea estică pe partea vestică se poate ajunge la fel de uşor traversând o şosea prin munţi.

În cele patru zile petrecute în Lefkada am parcurs ambele drumuri şi am încercat să vizităm cât mai multe locuri de pe insulă. Unele plaje nu le-am vizitat din cauza accesului greu, pe altele din lipsă de timp, iar unele obiective turistice le-am vizitat pe repede înainte.

Prima zi

Am rezervat-o pentru Nydri, cel mai animat oraş al insulei şi locul nostru de cazare (vezi impresii). Activitatea turistică în Nydri se desfăşoară pe strada pietonală de la marginea mării unde se află şi portul oraşului. Strada este plină de taverne (una lângă alta), magazine cu suveniruri şi terase. În unele din ele lucrează şi români, iar dintre greci unii ştiu să vorbească în limba noastră. Era previzibil să fie aşa, pentru că în Nydri, deşi nu era plin sezon, am întâlnit mulţi români în vacanţă.

Din port se poate face turul insulelor ionice cu una din navele ancorate aici (sunt trei operatori care fac acest serviciu) sau se pot închiria alte ambarcaţiuni pentru vizitarea insulelor din jur. Tot de aici se fac excursii pe plajele din vestul insulei, mai ales la cunoscuta Egremni , inaccesibilă de pe uscat de la cutremurul din 2015. Toate bune şi frumoase, numai că plajele din Nydri sunt mici, cu pietre,iar intrarea în apă este destul de bruscă.

A doua zi

Am plecat cu maşina să vizităm ceva plaje de pe partea vestică a insulei. O primă oprire am făcut-o la Cascada Dimosari aflată la aproximativ trei km de Nydri. Am parcat maşina lângă o tavernă, apoi am urcat pe o potecă pietruită, am trecut printre nişte stânci şi am ajuns la cascadă. Nu este o cascadă spectaculoasă, dar priveliştea este reconfortantă şi poate fi o alternativă la călduroasele zile de vară. Ca un amănunt picant, pe un perete al tavernei era scris cu spray negru ”Dinamo Peluza Sud” :) , semn că ultraşii noştri au ajuns şi pe aici.

De la cascadă am intrat pe şoseaua ce străbate insula de la est la vest printre plantaţii de lămâi, portocali şi măslini. După mai multe opriri, pentru a admira oraşul Nydri şi insulele din jur de la înălţime, am ajuns în satul de munte Karya. Este un sat aflat pe muntele Pyrgos la 500 de metri altitudine şi la aproximativ 17 km de Nydri şi are case din piatră construite în stil tradiţional. Chiar dacă urcă în serpentine şi este îngust pe alocuri, drumul este destul de bun şi se poate parcurge destul de uşor.

Din Karya drumul se mai lărgeşte un pic şi după nici 10 minute se ajunge sus pe platou şi apoi prin satul Asprogerakata în drumul naţional care înconjoară insula. De fapt unul din ele, pentru din capitala Lefkas şi până dincolo de Kalamitsi sunt două drumuri principale, unul pe la malul mării şi unul mai sus prin munţi. Noi l-am folosit pe acesta din urmă şi am făcut câteva coborâri spre plajele din vestul insulei.

Una din ele a fost Panagia Beach, o plajă mai puţin frecventată de turişti, poate şi pentru faptul că drumul este îngust şi plin de serpentine. Locul însă este unul foarte frumos şi pe lângă o plajă amenajată sunt altele mai mici în locuri sălbatice şi o culoare a apei ce te lasă fără răsuflare.

Următoarea plajă vizitată, după un drum prin munte cu vederi panoramice asupra mării, a fost Vasiliki. Aici am parcat free lângă port şi am parcurs la pas staţiunea. Zona portului este foarte frumoasă, are o alee de promenadă pe lângă ţărm şi multe taverne. În stânga portului se află chiar şi o plajă, dar este mică şi cu pietricele. Plaja cea mare se află în dreapta portului, la aproximativ 500 de metri. În Vasiliki am avut intenţia să închiriem o barcă din port pentru a vizita plaja Egremni, dar cum ne aflam în extrasezon acest serviciu nu era disponibil.

De aici am reintrat pe drumul principal şi am vizitat, pe partea estică a insulei, Sivota, un sătuc aflat într-un mic golf, cu o plajă mică, un port şi câteva taverne în apropiere. Accesul spre sat este destul de uşor, o coborâre lină şi fără serpentine. Parcarea se află la intrare, pe marginea golfului, şi este liberă. Acestea au fost locurile pe care le-am vizitat în primele două zile. În a treia zi am efectuat croaziera pe mare şi sper să fac un review separat.

A patra zi

Am rezervat-o pentru Lefkada Town (Lefkas), capitala insulei Lefkada şi pentru alte plaje pe lângă care am trecut în ziua a doua. Printre vile arătoase şi case deosebit de frumoase am parcurs rapid cei 17 km, cât măsoară distanţa dintre Nydri şi Lefkas, şi am găsit o parcare free în zona portului. Apoi, într-o ordine aleatorie, am luat la pas străduţele oraşului, am vizitat tot felul de magazine. Personal, nu prea mi-a plăcut în Lefkada Town. Lăsând la o parte aglomeraţia specifică unei capitale mi s-a părut a fi un oraş dezordonat şi chiar mizerabil pe alocuri.

Din capitala Lefkas am plecat spre următorul obiectiv plănuit pentru ziua respectivă, Mănăstirea Faneromeni . Aflată pe un deal cu vedere asupra mării Ionice, cu o parcare free impresionant de mare, mănăstirea reprezintă o oază de verdeaţă şi linişte. Are o biserică micuţă, o curte frumoasă, alei curate formate din garduri vii şi o minigrădină zoo. Extraordinar de frumoasă pare marea văzută de la punctul de belvedere din curtea bisericii.

La plecare, înainte de a intra în drumul principal, mi-am aruncat iar ochii spre mare şi am văzut maşini circulând pe un drum paralel cu ţărmul. Şi în loc să-mi continui drumul spre plajele din vestul insulei, m-am urcat în maşină şi am coborât să văd ce sunt mişcările alea de la ţărmul mării. Am fost inspirat, pentru că am descoperit un oraş total diferit de Lefkada, capitala insulei vizitată cu vreo două ore în urmă.

Oraşul Fryni, al patrulea oraş ca suprafaţă din insula Lefkada, mi-a făcut o impresie deosebit de plăcută. Am vizitat doar o parte din oraş (zona centrală) şi am fost surprins plăcut de curăţenie, de casele şi vilele moderne, de multitudinea de flori în ferestre şi de aranjamentele florale din sensurile giratorii şi scuaruri.

După ce am străbătut zona centrală a oraşului, am găsit o parcare free la marginea mării şi am făcut câţiva paşi pe plaja Agios Ioannis. Nu este o plajă amenajată (nici nu prea am văzut turişti aici), în schimb am văzut în apropiere taverne, cafe-baruri şi unităţi de cazare. Probabil că în plin sezon estival nici această plajă nu va duce lipsă de iubitori de soare şi apă.

În criză de timp urcăm în drumul principal (cel de pe lângă malul mării) şi după numai şapte km ajungem la plaja Pefkoulia . Este o plajă situată chiar lângă drum şi are o parcare free deasupra plajei, pe un platou unde sunt şi două terase. Are şi pietre (pietriş), dar (după părerea mea şi a altor colegi de site) este plaja cu cel mai mult nisip din Lefkada.

Intrăm din nou în drumul naţional şi după încă patru km ajungem în Agios Nikitas , un alt loc de plajă din vestul Lefkadei preferat de foarte mulţi turişti. Parcarea în această staţiune este gratis şi se poate face la intrarea în strada pietonală sau pe drumul naţional. Strada pietonală, ce duce direct la plajă, împarte satul în două şi este împânzită de taverne, restaurante şi magazine de suvenuriri. Din Agios Nikitas se poate ajunge, urcând o rampă destul de abruptă, la o altă plajă cunoscută, Milos. Nu am reuşit să ajungem acolo. Eu am propus (cu jumătate de gură) să o vizităm, dar nu am avut acordul echipajului.

Întoarcerea la Nydri s-a făcut tot prin munţi, dar de data aceasta am ales un alt traseu. Mai scurt şi mai direct, prin satul Drimonas. A fost un pic mai greu, multe curbe, dar priveliştele selenare din apropierea celor 11oo de metri altitudine sunt greu de uitat.

Însă surpriza cea mai mare a fost atunci când, ajunşi pe un platou din vârful muntelui, am dat de un lan cu grâu (orz) însângerat de o mulţime de maci. Locul acesta ne-a impresionat în mod deosebit prin liniştea şi poziţia lui printre stâncile de piatră. Am făcut câţiva paşi în îmrejurimi, am făcut poze, apoi ne-am îmbarcat în maşină şi am coborât, via Karya, la locul de cazare.

---

VIZUALIZĂRI: 4540 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI