4 zile în Istanbul

TIPĂREȘTE

Am plecat la sfârșitul lunii noiembrie, pentru 4 zile, la Istanbul.

Ideea mi-a venit, cam cu o luna înainte. Am tot cautat hotel, voiam ceva foarte aproape de centru, aproape de atracțiile turistice, de stația de tramvai. Am ales un hotel, care s-a încadrat perfect în ceea ce cautam.

Vremea se anunța destul de capricioasa, și spun asta pentru ca aplicația meteo îmi arata ca în acel weekend, va ploua... dar temperaturile erau undeva în jurul a 15-16°, ceea ce nu era chiar așa de speriat.

Am plecat joi seara spre Istanbul. Am călătorit toată noaptea, cu autocarul și am ajuns la destinație, dimineața devreme. Plouase, dar pentru ca nu bătea vântul (asa cum suntem obișnuiți noi în Constanța), era tare plăcut afara, ca o dimineața de început de toamna, 12-13°.

Am plecat din incinta autogării Aksaray, spre centrul orașului, acolo unde aveam cazare, la hotel Anthemis.

Pentru cei care mergeți în Istanbul, ar fi de preferat sa schimbați bani, la casele de schimb valutar, din oraș, după ce ați ajuns aici.

In Constanța, de ex, 1 lira turceasca se vinde la casele de schimb valutar cu 1 leu. Dacă schimbați la casele de schimb valutar în Istanbul, pentru 1 lira turceasca plătiți aproximativ 0,6 lei.

Cel mai bine ar fi sa aveți euro, și sa schimbați acolo, dar, trebuie sa știți ca fiecare casa de schimb poate sa aibă un curs diferit, în funcție de zona unde este amplasata, iar cursul nu este același de-a lungul zilei. Eu am schimbat dimineața, la prima casa de schimb pe care am întâlnit-o, iar cursul era 1€= 6.25 lire. Dupa ce am făcut câțiva pași mai încolo, la primul colt, o alta casa de schimb afișa 1€ = 6.30 lire.

Sfatul meu este sa nu schimbați la prima casa întâlnită decât dacă aveți nevoie urgent, dacă nu, căutati sa vedeți cursul mai multor case, și alegeți-l pe cel mai bun.

Sunt foarte multe case de schimb valutar, asa cum sunt foarte multe hoteluri în Istanbul. Pe durata șederii mele acolo, cel mai mic curs - constant, a fost cel de la casele de schimb din zona unde eram cazata, în preajma stației de tramvai T1, Sultanahmet. Este de înțeles, zona este ultracentrala, iar ei trebuie sa profite maxim de asta. Cam asta legat de bani.

Legat de transportul în comun, am achiziționat un card care se numește Istanbul Kart, al cărui preț este de 10 lire (6 lire costa cardul în sine, restul de 4 rămân ca și credit pe card), card pe care îl poți reîncărca la automatele situate în incinta stațiilor de tramvai, metrou etc și pe care îl poți folosi călătorind cu tramvaiul, metroul, funicularul și feribotul. Ce este important de știut, este faptul mai multe persoane pot călători cu acelasi card, scandându-l pe rand, la intrarea în stație.

Revenim la prima dimineață, am plecat de la autogara pe jos, spre centru pentru ca nu aveam nici o graba dar mai ales pentru ca una din dorințele mele era sa iau pulsul orașului, sa vad Istanbulul la prima ora a dimineții. Era aproape ora 7 a dimineții, toate tramvaiele care mergeau spre centru erau full, chiar dacă efectiv treceau unul după altul. Orașul se trezise la viata, toate magazinele se deschideau, vestitele lor tonete cu covrigi proaspeți erau peste tot, toate străzile erau luminate și în ciuda numărului mare de locuitori, în oraș era foarte curat pe străzi.

Am ajuns la hotel, ne-am cazat mult mai devreme decât speram și am dormit pana în jurul orei 14. Când am intrat in camera, începuse ploaia. O ploaie repezita care asa cum a venit a si plecat pentru ca la 14 când am ieșit din hotel, afara era cer senin, soare și 16°.

In vecinătatea hotelului, era plin de cafenele /mici restaurante de familie, magazine cu suveniruri, cofetarii, case de schimb valutar, magazine de cartier, asa cum sunt și la noi.

Am traversat strada și am mers în parcul unde sunt Moscheea Albastră și Hagia Sophia, sperând sa putem vizita măcar una dintre ele. Din păcate, la Moscheea Albastră era închis, iar la Hagia Sophia era o coada imensa și am amânat vizita pentru alta zi.

Dornici sa exploram, am zis sa mergem spre portul de unde pleacă vapoarele, am luat tramvaiul T1, din Sultanahmet pana la Eminönü, am mers doua stații apoi aprox 600 m pe jos, și am nimerit exact la scara unui vapor, de unde se auzea strigând în microfon: Bosphorus, Bosphorus!! Am zis, hai și noi!! ???? Am plătit 20 lire/ persoana și din doi pași eram la bord.

Nici dacă ne propuneam poate ca nu ieșea asa de bine pentru ca în momentul în care vaporașul a început sa plece din port, a început sa apună soarele. Ce a urmat, e greu de explicat în cuvinte, pentru ca nici pozele nu au surprins spectacolul pe de-a întregul. Plimbarea pe Bosfor, a durat 90 minute. 90 de minute de încântare, 90 de minute în care am privit orașul de pe apa, și chiar și de la distanta aceea, tot animat părea, ca un furnicar.

Când ne-am întors, deja se inserase de-a binelea. O mare de oameni anima toată zona portului, traficul este extrem de aglomerat la orele de vârf cred ca trebuie sa stai foarte bine cu nervii, sa reziști în traficul din Istanbul.

Seara, se vedeau foarte frumos toate vapoarele din port, restaurantele/terasele de sub pod erau pline de oameni dornici sa guste printre altele, renumitul lor Balık ekmek - sandviș dintr-un file de pește prăjit sau la grătar, servit împreună cu diverse legume, în interiorul unei chifle. Dealtfel, mirosul de peste pe grătar te însoțește în toată zona portului, pe străduțe și pe podul care trece peste Bosfor.

Am plecat din zona portului, spre centru, tot cu tramvaiul T1, cu care venisem acolo. Am făcut din nou o vizita în parc, sa vedem moscheele luminate, acum fiind deja noapte, și fântâna arteziana, frumos colorata.

Ne-am tot plimbat apoi pe strada principala Divan Yolu Caddesi, pe care circula tramvaiul, pana în zona Grand bazar. Peste tot miroasea a castane coapte, a porumb copt/fiert, care, apropo era foarte ieftin. Am văzut porumb cu 3 lire, ceea ce înseamnă max 2 lei (la Eforie era 5 lei ????) Tonetele acelea cu covrigi, porumb, castane, le vedeam peste tot iar lumea chiar cumpără și nu cred ca toți erau turiști. Am văzut vitrine pline cu munți de baclavale, frumos așezate, de toate felurile, cu nuca, cu migdale, cu fistic, cu ciocolată iar turcii sunt experți în a expune, a promova și a vinde marfa, indiferent despre ce e vorba.

Am încheiat seara, la o micuța terasă de lângă hotel, care se numește Karadeniz Aile Pide & Kebab Restaurant, unde am mâncat preparate turcești, proaspete, gătite excelent, lucru care ne-a câștigat definitiv, pentru ca majoritatea meselor pe care le-am mâncat pe durata șederii noastre, au fost luate aici, în acest loc, care este deschis din 1985, și este o afacere de familie, unde am întâlnit niște oameni foarte prietenoși și ospitalieri.

Cu un ceai din partea casei și cu satisfacția unei zile reușită din plin, am încheiat prima noastră zi în Istanbul, orașul care pare ca nu doarme niciodată.

Nu ne-am făcut planuri de acasă pentru nici o zi, fiindcă văzusem pe meteo ca o sa ploua, am zis ca ne vom face programul în funcție condițiile pe care ni le va oferi vremea, dar în nici un caz nu vom sta în hotel.

A doua zi, am început ziua cu micul dejun și în timp ce eram la masa, văzând ca afara este senin, soare și nici urma de ploaie, mi-a venit ideea sa petrecem ziua, sau o mare parte din ea, străbătând Istanbulul, în lung și-n lat și am ales Hop-on, Hop-off, Istanbul bus tour.

Am experimentat Big bus și în Viena, și ne-a plăcut.

După masa, am traversat strada și am ajuns în parcul central, de unde pleacă autobuzele Big bus.

Am achiziționat biletele chiar din stația de autobuz, de la reprezentanții Big bus pe care ii recunoșteai cu ușurință, după costumația pe care o purtau ("uniforma" avea aceeași culoare ca și autobuzele).

Exista mai multe variante de bilet. Noi am ales classic ticket (bestselling Istanbul bus tour - zic ei!). Ce înseamnă asta? Înseamnă:

1 zi hop-on, hop-off

2 rute diferite (Red Route, blue route)

Bilet - Miniaturk inclus

Bilet - muzeul naval inclus

Prețul plătit pentru acest bilet a fost 45€ / pers.

Celelalte variante sunt:

- premium ticket 55€/ pers (singura diferența fata de cel prezentat mai sus, este ca ai 2 zile hop-on, hop-off)

- deluxe ticket 60 €/ pers (3 zile hop-on, hop-off + bilet Miniaturk + bilet muzeul naval).

Am făcut in aceeași zi, de două ori Red route și o data Blue route. Wi-Fi a fost disponibil doar pe autobuzele care mergeau pe Red route.

A fost o zi frumoasa, au fost aproximativ 18° afara și nu a plouat deloc.

A treia zi, n-a mai fost asa de frumoasa din punct de vedere al vremii, pentru ca a plouat in repetate rânduri însă nu era frig afara.

Am mers aproape toată ziua pe afara, fără umbrele însă nu a fost groaznic.

Am început cea de-a treia zi cu micul dejun, după care am ieșit cu gândul de a vizita obiectivele turistice din vecinătatea hotelului unde am fost cazați.

Am început cu Moscheea Albastra.

Moscheea Albastră din Istanbul sau Moscheea Imperială a sultanului Ahmed este cea mai cunoscută moschee din Istanbul și moscheea națională a Turciei, fiind unul dintre simbolurile acestei țări.

Deși era destul de devreme (dimineața la 9.30) și ploua afara, erau destule grupuri de turiști în centru care voiau și ei sa viziteze. Am intrat destul de repede în moschee, ne-am descălțat la intrare, am lăsat încălțările pe niște rafturi special amenajate. Știam ca femeile nu au voie sa intre cu capul descoperit, aveam cu mine ceva pentru a-mi acoperi capul, pentru cine nu are, au ei pregătite niște eșarfe pe care le predai la ieșire. Frumos în moschee, accesul destul de limitat pentru ca se fac lucrări de restaurare / întreținere.

Intrarea in Moscheea Albastră este gratuită.

Am ieșit din nou în ploaie, am traversat parcul și am ajuns la Hagia Sophia unde era mult mai aglomerat, multe grupuri de turiști așteptau la intrare.

Peste strada de Hagia Sophia este Bazilica Cisterna, pe care am decis sa o vizitam înainte de Sophia pentru ca la intrare erau mai puține persoane care așteptau.

Basilica Cisternă din Istanbul, cunoscută şi sub numele de „Palatul scufundat” a fost construită în timpul împăratului Iustinian I.

Legenda spune că la construirea acestei cisterne au lucrat 7.000 de sclavi.

La intrarea în cisternă sunt 52 de trepte de piatră pe care le cobori pentru a ajunge la coloanele de 9 metri înălţime, aşezate pe 12 rânduri cu câte 28 de coloane fiecare.

Cisterna are o suprafaţă de 9.800 de metri, o capacitate de 100.000 de tone de apă şi peste 336 de coloane din marmură.

Cisterna, care asigura apa pentru o mare parte a Constantinopolului în timpul Imperiului Bizantin şi a asigurat apa pentru Marele Palat, unde au locuit împăraţii. A fost folosită şi după cucerirea Constantinopolului de otomani în 1453, grădinile Palatului Topkapi fiind irigate cu apă din cisternă.

Prețul biletului a fost de 20 TL / persoana.

Ne-am întors la Hagia Sophia, deciși de data aceasta, sa așteptăm cât va fi nevoie pentru a ajunge înăuntru.

Erau ceva cozi dar lucrurile se mișcau destul de repede, astfel încât nu a durat foarte mult pana am intrat.

Catedrala Sfânta Sofia – Sfânta intelepciune - fosta catedrală ortodoxă din Constantinopol, devenită ulterior moschee musulmană, în prezent este muzeu. Este un monument al arhitecturii bizantine, cunoscut in toată lumea, simbolul secolului de aur al Imperiului Bizantin.

Si aici se fac lucrări de restaurare, care probabil vor mai dura mult timp de acum încolo.

Prețul biletului este 72 TL / persoana (adult).

După ce am văzut ce era de văzut aici, în zona Fatih / Sultanahmet, am plecat către Taksim, sa vizitam renumita strada İstiklal.

Vremea n-a prea fost de partea noastră, a plouat mărunt toată după amiaza. Vestita stradă nu mi-a plăcut în mod deosebit, erau foarte multe magazine, multa lume, înghesuială mare. Am luat funicularul o stație, dintr-o greșeală am ajuns la capăt de linie dar tot răul spre bine pentru ca am ajuns în zona Galata Tower.

Am zis sa mergem sa-l vizitam dar era coada destul de mare. Afară aștepta multa lume și încă ploua, iar noi ne-am mulțumit să-l vedem doar pe afara și am stabilit sa îl vizitam cu următoarea ocazie.

Din zona Galata Tower am venit pe jos pana la Eminönü, traversând pe podul plin de pescari de deasupra Bosforului.

Cam asta a fost, în mare, cea de-a treia noastră zi, în fascinantul Istanbul.

E clar ca sunt multe de spus, sunt multe de văzut, multe de făcut!! E un oraș pe care nu cred ca te saturi vreodată sa îl vizitezi, are atât de multe de oferit, din toate punctele de vedere: al locurilor de vizitat, al mâncărurilor de încercat... etc...

Cea de-a patra zi, am alocat-o cumpărăturilor de suveniruri, dulciuri...

Am predat camera în jurul orei 11.30, bagajele le-am putut lăsa în recepția hotelului pentru 2 ore (atât am avut noi nevoie), timp în care am mai dat o tura prin parcul central, după care am fost la terasa de lângă hotel unde am tot mâncat, pentru ultimul prânz.

Cu siguranță că mai sunt multe lucruri de facut și multe locuri de văzut, motiv pentru care cu siguranță ne vom întoarce în Istanbul.

Va atașez poze din Istanbul, asa cum l-am văzut /surprins eu!

Va doresc numai bine!

---

VIZUALIZĂRI: 6206 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI