Mini vacanță la Istanbul, a treia zi

TIPĂREȘTE

Salutare, AFA!

Pentru ultima zi la Istanbul ne-am propus să vizităm Palatul Dolmabahce deoarece se afla pe lista scurtă de obiective turistice de văzut în acest oraș. Am tot căutat să rezervăm bilete online pentru a evita statul la cozi mari și a pierde mult timp prețios, dar nu am găsit decât inclus alături de tururi prin oraș care aveau un program întins pe o durată de timp mai mare, aproximativ undeva la o jumătate de zi și costul lor era destul de mare.

Trebuie să menționez aici că am fi putut achiționa de la inceput Istanbul Museum Pass, dar nu ne-a surâs ideea deoarece nu avea inclus accesul la palat, dar în schimb îți garanta intrarea la multe alte muzee pe care noi nu le aveam pe listă de văzut. Așa că în primă fază eram pe punctul de a renunța la acest obiectiv și în plus, din ce am citit, se spune că trebuie rezervate bilete.

Norocul nostru, dacă pot spune așa, a fost să avem o prietenă care plecase cu trei zile înaintea noastră la Istanbul și ne-a spus că a fost de dimineață la prima oră, a stat puțin la coadă și a intrat destul de repede.

La prima oră am luat tramvaiul de la hotel în direcția Kabataș care este cap de linie și de aici până la palat am mai mers aproximativ 300 de metri. Pentru cei interesați, tot aici de la Kabataș se află punctul de plecare în croaziere pe Bosfor.

După un drum de aproximativ 15 minute cu tramvaiul, admirând frumoasa panoramă a Cornului de Aur și a Bosforului de pe Podul Galata am ajuns la palat.

Aici surpriză o coadă frumușică de cel puțin 100 de metri la care ne-am așezat hotărâți că doar voiam să îl vedem și ușor-ușor mai glumind, mai făcând o poză am ajuns la casele de bilete (aproximativ 15-20 de minute).

Ce am remarcat în timpul vizitei la Istanbul a fost faptul că pe lângă turiști români pe care îi întâlneai la tot pasul, mai erau mulți indieni și chinezi și aici la coadă am prins câțiva in față, asta nu ar fi nicio problemă dar unul avea un teanc de lire turcești și o hârtie cu câte bilete dorea să cumpere. Și am zis că mai avem de stat, dar spre surprinderea noastră a primit doar un bilet pe care avea imprimat numărul de persoane cum de altfel am primit și noi, pe care îl scanam la intrare (aici am rămas plăcut surprins de operativitate că doar este și interesul lor financiar la câți turiști au).

Costul unui bilet este de 60 de lire pentru partea fără harem, cei care vor și aici mai trebuie să plătească 40 de lire sau 90 pentru tot palatul. Studenții au reduceri pe baza unui card ISIC doar 20 de lire și copii până în 6 ani au accesul gratuit.

După controlul de securitate unde ești scanat ca la aeroport, am plecat la vizitat, se trece de mai multe porți și apoi se intră în cladirea principală pe trasee bine delimitate. Aici este interzis filmatul și fotografiatul in interiorul clădirilor, dar ca să avem și noi câte o amintire am mai riscat, dar pe cei pe care îi vedeau gardienii îi sancționau. Din cauza vechimiii clădirilor, sunt și zone unde se renovează și nu este permis accesul ca de altfel și la celelalte muzee.

După ce am ieșit din clădirea principală, de pe trepte ai una din cele mai frumoase panorame a Bosforului, este locul unde se fac cele mai frumoase poze și filmări, cred că este una din cele mai frumoase poziții. Ce am remarcat în mod deosebit este faptul că acordă o atenție deosebită grădinilor palatului. Au o frumusețe de ronduri pline de flori, în special lalele, copaci frumos toaletați, gazonul tuns. Pentru cei care doresc o pauză de odihnă au și un loc unde se poate servi o cafea, o baclava, înghețată la umbră.

După ce se iese din corpul principal alături este haremul sultanului compus din mai multe apartamente pe care l-am vizitat, dar de care nu am fost foarte încântați sau poate cine știe am avut alte așteptări. De aici pe aleile palatului unde am dat de o frumusețe de bibilici am mers la muzeul ceasurilor, micuț amplasat undeva intr-un colț al palatului.

Ușor-ușor, după un tur de aproximativ 3 ore, ne-am indreptat spre ieșire, admirând din nou coada de la intrare, de această dată mult mai mare și mulțimiți că am fost inspirați că am venit la prima oră.

La ieșirea de la palat pentru cei care nu cunosc, am dat de frumosul stadion al echipei Beșiktas Istanbul amplasat vis-a vis de acesta, pe lângă care am trecut mai departe în direcția Kabataș. De la capătul liniei de tramvai la aproximativ 100 de metri a fost construit funicularul subteran care face legătura cu Piața Taksim. După o plimbare scurtă de câteva minute am ajuns în Piața Taksim exact în mijlocul acesteia, o piață mare în mijlocul căreia tronează un monument închinat eroilor Turciei.

De aici am plecat in direcția Bulevardului Istiklal. Acesta face legătura între Piața Taksim și zona unde este amplasat Turnul Galata, destinat exclusiv traficului pietonal (doar pe mijlocul lui circulă un tramvai de epocă pe un singur fir spre plăcerea turiștilor). Este celebru datorită numărului mare de magazine de firmă, multe dintre ele prezente și la noi a restaurantelor și cafenelelor.

Aveam pe listă și vizitarea Pieței de Pește amplasată undeva în zona Universității Galatasaray dar am ratat-o cu părere de rău deoarece am căutat un punct PTT să plătim taxa de autostradă fiindcă cel din vamă nu mergea. Am citit despre ea că este un loc plin de restaurante, cafenele și magazine.

Punctul PTT acesta este amplasat pe o străduță lângă Universitatea Galatasaray ce are in față o mașină blindată a poliției și o ambulanță.

După o binemeritată pauză de masă și odihnă, ne-am îndreptat spre Turnul Galata, acesta este amplasat pe strada ce face legătura intre Bulevardul Istiklal cu Podul Galata. Ajunși aici, după o zi plină cu dorința de a-l vizita, la vederea aglomerației din jurul lui, am renunțat la idee mulțumindu-ne doar o cu pauză de cafea.

De aici am plecat in direcția Sirkeci pe jos traversând Podul Galata admirând frumusețea Cornului de Aur, trecând pe lângă mulțimea de pescari care pescuiesc de pe pod. Pe traseul urmat, după pod se poate vizita și Spice Bazar (egiptean-de mirodenii) pe care am fi vrut să îl vedem, dar era foarte aglomerat, asta fiind sâmbăta după-amiaza, nu îmi explic dacă așa era mereu sau era ceva sărbătoare (aici este și terminalul de unde se iau feriboturile spre Asia) și am căutat să ajungem cât mai repede la hotel.

După o zi plină de vizitat cu un traseu lung, deja obosiți, mai aveam pe listă și Parcul Gulhane amplasat la 200 de metri de hotelul la care am fost cazați. Cu toate că mai trecusem de mai multe ori pe lângă el fără să îl observăm, acesta este înconjurat de niște ziduri înalte de aproximativ 6-8 metri pe de o parte flancat de Palatul Topkapi și pe altă parte de Gara Sirkeci.

Accesul principal se face din apropierea Hagia Sophia, a doua intrare este din stația de tramvai Tophane și mai este o poartă între Palatul Topkapi și Gara Sirkeci ce dă in Bulevardul Kennedy Cadessi. Cu toate că este amplasat în cel mai aglomerat cartier din oraș, avantajat de vecinătate, acesta este plin de verdeață și flori, un loc plin de liniște unde să te relaxezi și să îți incarci bateriile. Și chiar așa a fost după o zi plină cu un traseu lung și aglomerat, o plimbare prin parc de relaxare nu poate decât să bucure și să încheiem ultima zi de vacanță.

Am avut mai multe pe lista de vizitat și aici enumăr doar un tur pe Insula Buyukada, Miniaturk și Pierre Loti, dar niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, dar ce ne-a schimbat programul a fost sosirea târzie la hotel și apoi distanța mare dintre obiective, plus timpul pierdut la cozi. Pentru deplasarea în oraș am folosit Istanbul Card luat de la cineva din țară pe care îl încarcam în fiecare stație cu câte lire doream și l-am folosit pentru tot grupul, cu el am mers pe tramvai, metrou și funicular.

Am avut o mini vacanță frumoasă cu o vreme plăcută mai puțin in prima zi când am prins și o ploaie de primăvară.

De recomandat ar fi pentru cei doritori de un sejur la Istanbul să evite dacă se poate perioada de 1 mai, cel puțin așa am observat peste tot prin oraș pe unde am mers erau multe mașini cu numere de România.

---

VIZUALIZĂRI: 2355 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI