GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sunt sosit de câteva zile de la Istanbul, dintr-o excursie de 4 zile, în perioada 14-17 iulie 2016.
De la început vă spun că reviewul nu o să vă încâte pentru că este mai puțin turistic și mai mult informativ, în scopul ca dv. cititorii să cunoașteți adevărul despre situația actuală din Istanbul. Despre ce a fost și mai este în Istanbul cunoașteți deja de la știrile transmise pe mai multe canale de televiziune, dar eu am fost acolo și am trăit momente neplăcute. Cu alte cuvinte, am mers într-un moment nepotrivit și într-un loc nepotrivit. Știam că îmi asum un risc, dar a fost un risc calculat în sensul că luând în calcul frecvența atentatelor din acest an, noi mergeam între două atentate. Și așa a fost, în zilele cât am stat în Istanbul nu a fost niciun atentat, dar au fost alte situații și ghinioane cre au făcut ca excursia să fie nereușită și scurtată.
Cîteva cuvinte despre drum.
În dimineața zilei de 14 iulie 2016 ora 5 dimineața, am plecat. Traseul Ploiești - Vama Giurgiu a fost parcurs în 2 ore și 20 de minute. Taxa de pod la Dunăre - 130 lei și la întoarcere - 3 euro. Lucrările pe pod sunt aproape gata. Mai sunt cca. 200-300 m. de reparat pe un sens de mers. Doi lucrători cu o paletă dirijau alternativ circulația din ambele sensuri. Timpul de așteptare a fost de câteva minute. La vamă am avut trei mașini în fața noastră, controlul actelor a fost sumar (citirea pașapoartelor și confruntarea fizionomiei noastre cu fotografiile). Am intrat în Bulgaria și am cumpărat vignieta cu 45 lei, din sensul giratoriu-drapta, apoi la drum. La granița bulgaro-turcă, în Bulgaria a durat 1 oră și 2o de minte iar în Turica 30 de minte. Stikul HGS l-am cumpărat la ieșirea de pe autostradă și am plătit 20 euro. Surprinzătoare a fost circulația lejeră din Instanbul, începând pe pe bulevardul Adnan Menderev, traversarea pasajului suprateran Aksary și pe Ordu Caddesi, până la hotel Am sosit în jurul orei 19.
Cazarea am făcut-o la hotelul Best Western Prezident pentru 4 nopți.
Programul celor 3 zile de ședere în Istanbul.
Pentru că orașul este o zonă cu risc, am hotărât să evităm vizitarea celor mai atractive obiective turistice, mult frecventate de turiști și pe care noi le-am vizitat anterior și să călătorim mai mult pe apă, în felul acesta fiind feriți de atacuri teroriste, toate cele de până acum fiind numai pe uscat și nu pe apă.
În cele 3 zile pe care le aveam la dispoziție trebuia să rezervăm timp și pentru cumpărături, că așa este frumos, să aduci câte ceva și celor rămași acasă. Bineînțeles că am avut grijă și de sufletele noastre. Soția și-a cumpărat un inel (că așa sunt femeile) și eu un baston. Opriți-vă, nu mai râdeți de mine, mai bine ziceți Doamne ferește, că nu aduce anul ce aduce ceasul rău. Bastonul nu este un moft, este o necesitate și o să aflați mai încolo de ce am ales acest obiect.
Revin la programul celor 3 zile când ne-am propus încă de acasă ca în prima zi să facem cumpărăturile, să scăpăm de grijă și să ne plimbăm prin locuri dragi nouă. Bineânțeles că tot timpul am stat „cu garda ridicată” gândindu-ne la un atentat terorist. In ziua a 2-a am hotărât să facem o plimbare lungă cu vaporul pe întregul Bosfor, de la Eminonu până la Anadolu Kavagi, locul unde se termină Marea Neagră și începe Bosforul, cu plecare din Eminonu la 10,30 și sosire în jurul orei 18.
In ziua a 3-a am hotărât să mergem pe urmele Irineid (mulțumesc Irina pentru sugestii, dar noi nu am avut norocul tău), respectiv pe Cornul de Aur până la Cafeneaua Pierre Loti și ce mai era prin jur iar după amiază să mergem la Turnul Fecioarei, dar știți vorba aceea „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”
Excursia a început prost chiar din seara în care am sosit. Am călcat cu piciorul stîng pe o bordură înclinată și lucioasă, piciorul mi-a alunecat în șanț, moment în care am simțit o durere ascuțită în gleznă și care nu se oprea. Am fost optimist când am gândit că până a 2-a zi trece. Sosit acasă, radiografia a confirmat o fractură la glezna piciorului stâng.
Și acum să vă spun cum a fost la Istanbul.
Prima zi, 15 iulie 2016.
Conform programului, trebuia să scăpăm de grija cumpărăturilor. Dimineața, piciorul arăta rău. Se umflase glezna, laba piciorului și jumătate din gambă. După micul dejun am plecat la cumpărături. Bazarul era la cca. 300 m. Mergem greu, la fiecare pas simțeam o durere la gleznă și mă sprijineam de soție. Am spus că în primul rând îmi cumpăr o cîrjă. Soția a spus, nici vorbă, te faci de râs pe aici, mai bine un baston și așa am făcut. Voi cei care probabil ați zâmbit v-ați lămurit acum de ce am ales baston. Folosindu-l, mersul era cât de cât mai ușor. După ce am terminat cumprăturile, în restul zilei ne-am plimbat între Akaray și Eminonu, desigur folosind și tramvaiul 1.
Încă din timpul zilei se întâmplau lucruri ciudate. Știți difuzoarele pe pe minareturi prin care periodic se face chemarea la rugăciune, de răsuna orașul. Ei bine, între aceste apeluri religioase, cineva ținea un discurs lung, cu o tonalitate agresivă. Ultimele ore ale serii le-am petrecut pe terasa hotelului, la etajul 7, care oferă o priveliste foarte frumoasă spre Marea Marmara. Sosit în cameră, am constatat că zona congestionată de la picior, se înegrea, căpătasae culoarea unei prune bine coaptă. Eram îngrijorat că nu voi mai putea conduce masina la întoarcere. Atunci am vorbit la telefon cu fiica mea care a hotărât să vină la noi cu primul avion care ateriza în dimineața următoare, pe Ataturk la ora 7 și 15 minute. Putea face acest lucru fiind 2 zile nelucrătoare (sâmbătă-duminică) După cca. 30 de minute m-a anuțat telefonic că a făcut rezervare, a plătit cursa si am stabilit să ne întîlnim la Beyazit (știa drumul). Urma să conducă ea masina la întoarecere.
Ne-am culcat liniștiți dat nu am avut parte de o noapte liniștită.
În jurul orei 1-2 noaptea ne-au trezit zgomote ca niște tunete înaintea furtunii. Avioane de vânătoare F-16 controlau spațiul aerian al oorașului, zburând în razmut (la joasă înălțime). Când treceau, zgomotul motoarelor era ca un tunet. Ceva rău deja se întîmpla, dar nu știam ce anume. Pe la ora 3 dimineața ne-am culcat. Fix la ora 4 și 52 de minte am fost treziți de 2 explozii, urmate de sirene ale masinilor poliției si salvării. Am coborât în holul hotelului, la recepție unde erau cca. 30 de pesoane, toți cu îngrijorare si teamă pe fețe. Cei de la recepție nu știau nici ei ce să ne spună dar repetat ne spuneau să nu ieșim în stradă. Ne-am întors în cameră dar grijile ne alunga somnul.
A 2-a zi, 16 iulie 2016.
Încep cu o maxină care acum îmi vine în mine „ Când ceva începe rău, se termină și mai rău”
Ora 7 dimineața. Primim un telefon din țară. Fiica mea îmi spune că zborul este anulat deoarece Aeroportul Ataturk este declarat închis și că amănunte vom primi prin SMS. Puțin mai tîrziu l-am primit și redau o parte din el.
”... Se anunță că fracțiunea armată care a declanșat mișcarea s-a predat.
Lovitura de stat a eșuat. Se încearcă restabilirea ordinii. Rămâneți în hotel, nu ieșiți. S-a tras azi-nooapte în Istanbul. A fost balamuc mare pe străzi, în Taxim. S-a blocat Bosforul și s-au blocat podurile peste Bosfor. Revin cu știri”
Ca să fiu mai convingător, am fotografiat o parte din SMS și încerc să-l postez alături.
Eram debusolați și necăjiți.
Mi-a venit o iedee care în final ne-a scos din acea situație de criză. Intenționam să-mi conduc eu mașina și am coborât în parcarea subterană a hotelului, la mașină am început să apăs de mai multe ori pedala ambreiajului, cu puaze și iarăși, de mai multe ori asemenea manevre. Se putea. Șezînd pe canapea, greutatea corpului era preluată de aceasta ai când apăsam pedala, simțeam doar o jenă suportabilă. Am hotărât să conduc eu mașina și să întrerupem excursia. In subsidiar, în cazul când nu rezistam până acasă, ne opream la un hotel în Stara Zagora iar fiica mea cu soțul ei veneau cu masina lor și ne preluau, unul din ei conducând masina mea. Am discutat cu recepționerii care m-au sfătuit să plec în zorii zilei următoare, cînd manifestanții se mai odihnesc si ei.
Era doar ora 10 a. p. si am mai plecat prin oraș. Ce am constatat. Pe tramvaiul 1 se circula gratuit. Cititoarele de carduri de la intrarea în stații erau barate cu benzi adezive și un salariat de la tramvaie dirija călătorii spre o poartă liberă. Așteptând tramvaiul, mi-am dat seama că oamenii sunt corecți, toți voiau să composteze cartela. Nu pot să trecu cu vederea un episod dintr-o stație de metrou din Paris, când noi ne apropiam de aparatele de taxat, un tânăr a vednit ăn fugă si a sărit peste ele.
Era până în prânz. Trăgeam de timp, să treacă ziua. Pe la ora prânzului am intrat la o terasă, am comandat mâncare și le-am cerut să o pună în cașeterole, să o mâncăm la hotel, loc mult mai sigur ca o terasă, în stradă.
După amiază am ieșit la o scurtă plimbare. Pe stradă am întâlnit un grup de manifestanți, majoritatea cu stagul Turciei în mînă și cereau democrație. Am apreciat la ei faptul că nu stricau masini, nu au spart geamuri la magazine și nu agresau trecătorii. Am mai întâlnit autoturisme cu toate geamurile coborâte, persoanele din interior scoteau stegulețe și scandau ceva. Am mers în Piața Sultanahmed, de la Fântâna Maximilian până în capul celălalt. Extrem de puțini oameni, majoritatea doar o traversau. Am făcut cîteva fotografii ca să fiu convingător. In afară de noi, doar o singură pereche se mai plimba. La așa lume puțină, teroriștilor nici niu le-ar fi convenit să consume explozibil.
Spre înserat ne-am retras la hotel, am împachetat, am programat telefonul să sune la 4,30 și ne-am culcat.
Ziua 3-a. 17 iulie 2016.
Ne-am trezit singuri, înainte de ora 4,30. La recepție am predat cartelele magnetice de la ușă, am cerut celui de la parcare să scoată mașina în stradă, am pornit GPS-ul și am așteptat să prindă semalul de satelit, timp în care am fxat pe parbriz camera video-auto, am setat GPS-ul și fix lla ora 5 și 11 minute, cap - compas Ploiești. Mergem la lumina farurilor. Când am intrat pe Bulevardul Adnan Menderev (acela cu un scuar verde pe mijloc și palmieri), pe la jumătatea lui l-am găsit blocat de manifestanți. M-am apropiat încet de ei, nu am claxonat ca să nu-i irit. Au văzut că am număr de România și m-au lăsat să trec. Mai departe, niciun incident până acasă. Tip de parcurgerea traseului - 14 ore.
Scurte concluzii.
- Fără turiști, Istanbului parte trist și nu așa de frumos.
- Cu acest drum, am egalat ca număr de vizite la Istanbul, pe @ Aurici. Câte sunt? Destule. Dacă vreți să afalți, întrebați-o pe dânsa.
- După această excursie, soția mea s-a ales cu o răceală de la AC, iar eu cu o fractură la glezna piciorului stâng, cu un aparat gipsat pentru 28 zile și care arată ca o cismă din gips cât și cu un baston care si acum când scriu atîrnă de spătarul scaunului. Medicul mi-a spus că am întârziat cu măsurile medicale si că am greșit conducând si mașina.
Nu mă comptimiți că doar mi-am făcut-o cu mâna mea. In fine, totul este bine când se termină cu bine.
Toate cele bune, tuturor.
Trimis de Mihai18 in 20.07.16 17:58:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA. A mai fost în/la: Edirne
40 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mihai18); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
40 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Este o adevărată aventură ceea ce ați descris. Sunt convins că nu v-a fost prea comod să aflați ce se întâmplă în Turcia și că de fapt vă aflați in mijlocul unor evenimente care nu vă erau chiar necunoscute, dar de data asta într-o țară străină. Îmi imaginez sentimentele pe care le-ați trăit și cred că nu v-a fost foarte ușor. Eu nu știu dacă mi-aș fi păstrat calmul atâț de bine mai ales în situația în care vă aflați cu piciorul. Și eu și soția doream foarte tare să vizităm Istambulul anul acesta, dar din motive de liniște am ales din nou Grecia.
Bine că în final totul s-a terminat cu bine și să știți că astfel de întâmplări merită să fie spuse și altora.
@Mihai18 -
Curat ghinion, finule, sau, cum se mai spune, o belea nu vine niciodată singură. Însă mă bucur că totul s-a terminat cu bine.
Necazurile cred că au început încă de la plecare, toate taxele plătite de tine fiind mai scumpe decât trebuia.
”Taxa de pod la Dunăre - 130 lei și la întoarcere - 3 euro.
Taxa de pod este de doar 13 lei şi sunt sigură că nu ai plătit de zece ori mai mult, iar la întoarcere taxa este de doar 2 euro sau 4 leva.
”Am intrat în Bulgaria și am cumpărat vignieta cu 45 lei, din sensul giratoriu-drapta, apoi la drum.
Întotdeauna plăteşti mai mult dacă achiţi în lei. Vigneta pe o săptămână costa 15 leva, undeva sub 36 de lei. Eu am plătit 71 de lei pe una de o lună de 30 leva, luată de la o benzinărie din Ruse şi plătită cu cardul.
”Stikul HGS l-am cumpărat la ieșirea de pe autostradă și am plătit 20 euro.
Scump, din nou. HGS-ul costă doar 55 de lire turceşti.
Mi-a plăcut articolul tău, un argument în plus pentru a evita Istanbulul la toamnă în drum spre Antalya.
Însănătoşire grabnică! Vara abia a început şi mai ai multe excursii de făcut.
@Mihai18 -
”Cazarea am făcut-o la hotelul Best Western Prezident pentru 4 nopți.
Ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.
Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.
În plus, dacă vreodată vei solicita informaţii aici, pe sait, cei care îţi vor răspunde o vor putea face cât mai adecvat "profilului" tău turistic (funcţie de locurile în care ai fost, unde ţi-a plăcut şi unde nu, din ce motive etc)
Poţi folosi linkul SCRIE IMPRESII (se deschide într-o fereastră nouă)
@Mihai18 -
E bine ca sunteti acasa, sper ca piciorul se va reface in timp. Articolul mi-a amintit de situatia mea, anul trecut cand aveam cazare la Budapesta si am anulat-o, stiti de ce. Programasem o iesire de cateva zile la Istambul in octombrie anul acesta, a cazut din seara cand am vazut stirea asa zisei lovituri de stat. Este pe lista o vizita in Polonia, oare si aceea va cadea??
Sanatate multa!
@Mihai18 - Salut Mihai. Mai intai iti doresc insanatosire grabnica si fara urmari. Nu stiu de cate ori ai fost in Istanbul tu si prietenii tai dar eu care merg in acest oras de peste 15ani, intr-un ritm de 4-5 ori pe an iti spun sincer ca problemele cu care se confrunta aceasta tara se vor acutiza.
Ce pacat ca un oras pe care il iubesc atat de mult incepe usor usor sa isi inchida portile cu aceste bariere ale terorii. In desele mele calatorii nu m-am confruntat niciodata cu incidente de acest fel, singurul atac terorist care l-am prins in direct ca sa ma exprim asa a fost in Ankara.
Oricum de cate ori am mers aici nu m-am gandit niciodata ca as putea pati ceva rau dar acum parca s-au schimbat datele problemei. Urmatoarea vizita peste aproximativ 50 de zile, deja delegatia cred ca este pregatita.
Daca problemele se vor mentine probabil ca voi merge numai cu taxiul in locurile unde trebuie sa ajung iar timpul alocat pentru vizite il voi petrece in hotel. Daca ati citit reviewul meu Istanbul-un nou triunghi al bermudelor o sa aflati ca multe dintre evenimentele care se petrec acum erau anticipate.
Sanatate si calatorii fara peripetii.
@Mihai18 - Domnule, dar știu că sunteți fenomenali! Nu puteți să dormiți noaptea de raiduri și explozii și a doua zi după ce ați aflat de la fată ce s-a întâmplat vă duceți la plimbare prin Istanbul. Și nu oriunde, în Sultanahmet. E clar că de curaj nu duceți lipsă. Aveți toată admirația mea, eu cred că nu mai ieșeam de sub pat.
E ușor să vorbim din postura de cititor dar nu vreau să-mi imaginez prin ce ați trecut. Și cu piciorul ăla... Da... ați greșit cu piciorul dar nu ați avut de ales. Suntem după o entorsă a soțului căpătată pe 4 ianuarie care nu s-a recuperat sută la sută nici acum iar doctorii ne-au spus același lucru, că nu mai trebuia să facă nici măcar un pas din momentul căzăturii iar el ca și dvs a făcut mult mai mulți și de asemenea a condus că de, trebuia. Ca să fie tacâmul complet când ne-am întors din Cipru fi-mea căzuse în bazinul cu pești și și-a fracturat genunchiul. Nu ne-a spus ca să nu ne strice vacanța, a continuat să meargă și în loc să se termine în 3 săptămâni, se resimte și după 5. Așa că dacă îmi permiteți un sfat după o experiență proprie și recentă, stați în pat și faceți doar ce spune doctorul. Și gândiți-vă la excursiile viitoare. Chiar și la Istanbul. Nici eu nu l-am tăiat de pe listă.
Multă, multă sănătate.
@Mihai18 - Nici nu ştiţi cât de rău îmi pare pentru cele păţite în oraşul pe care-l iubim atât de mult, dar care a devenit tot mai periculos în ultima vreme! Ghinion mare în ceea ce priveşte fractura şi nu e de glumit cu ea, bine că aţi mai putut conduce la întoarcere. Întotdeauna mă gândesc că şi la mine în familie conduce doar soţul meu, deci riscul acesta există oricum!
Păcat că n-aţi mai putut merge la Pierre Loti (în sensul acesta şi eu vă mulţumesc pentru că faptul că m-aţi menţionat ca sursa ideii excursiei), dar nu-i nimic vor mai exista cu siguranţă şi alte ocazii, eu tot sper cu inima că situaţia se va îndrepta, deşi raţiunea mă convinge că nu prea în curând. Şi eu vroiam neapărat o revenire la Istanbul în octombrie, dar mai cuget!
Multă sănătate şi după refacere, vacanţe şi călătorii plăcute în continuare să aveţi!
@nicole33 - Aveți prioritate la răspunsuri, dar mai întâi se impune să adresez câteva cuvinte d-lui Admin.
Bună seara d-le Cornel. Cândva am avut onoarea să discutăm și în direct, prin telefon. Am să vă spun niște lucruri care posibil nu o să vă placă, dar asta-i realiatea, ne place ori nu ne place, trebuie să o luăm ca atare. Pe AFA s-au născut afinități având ca explicație calitatea reviewurilor. Când mie mi-a plăcut cum scrie un user ori membru AFA (nu știu cum o fi corect), îmi rămâne în atenție sau îmi rămâne la suflet și citesc în continuare ce mai scrie.
Dar aceasta nu este tot. Pe AFA s-au născut și cumetrii. @Nicole 33 este nașa mea spirituală pe AFA, pe care o respect și o voi apăra dacă este cazul, așa că atenție, să nu se lege cineva de dânsa (am glumit). Și încă ceva, la una din întâlnirile AFA s-a născut o căsătorie între doi participanți (nu le dau numele) dar cine citește pe AFA știe cine sunt aceștia. Cu respect d-le Cornel.
Sărut mîna nașă, că tot ne-am deconspiart.
Vă răspund pe puncte.
-Taxa de pod la Dunăre. Am apăsat greșit pe butoane, corect este 13 lei. Mulțumesc pentru corectură.
-Vignieta pt. Bulgaria. Atât mi-a cerut, atât i-am dat. Cînd merg în străinătate, sunt cu ochii pe ceas, nu am timp să studiez prețurile. Și apoi, la cît cheltuim pe acolo, ce mai contează această mică diferență.
- La întoarcere, taxa de pod plătită în Bulgaria a fost 3 euro. Am chitanță și o pot posta oricând pe sit.
- HGS acum 2 ani m-a costat 15 euro. Acum atât mi-a cerut, atât i-am dat și am chitanță pe care o pot arăta oricui. Și apoi, acolo nu poți să negociezi cu ei, ori dai cît cere, ori pleci. I-am spus clar, vin de la Edirne, merg în Istanbul dar nu trec peste vreun pod, rămân în Beyazitși mă întorc. Mai bine îmi refuza intrarea în Turcia și nu mai pățeam atîtea.
Vă mulțumesc că ați citit odiseea mea, am vrut să scriu reviewul meu.
@Aurici - Vă mulțumesc că ați citit reviewul meu. Vă rog spuneți cititorilor de câte ori ați fost la Istanbul, că eu așa le-am priomis (vedeți finalul reviewului meu) dar dacă a devenit confidențial, să rămână așa.
Să vă mai spun o curiozitate. Ca să scap de sângele infiltarat în țesuturi, altfel este jale, medicul mi-a prescris 20 de injecții (una pe zi) care costă 120 lei, iar ca să-mi fie administrate acasă, m-ar costa 600 lei sau 200 lei dacă merg eu acolo, dar nu pot să cobor nici scările din bloc.
@Ioan Raita - Ați afirmat că dv. nu v-ați fi păstrat calmul ca mine, în acea situație.
Ba da, cu siguranță făceați față situației pentru că serviciul care l-ați avut v-a format, v-a educat, v-a pregătit mai bine pentru viață. Eu știu ce scriu, am lucrat sub aceiași umbrelă. Mulțumesc pentru lectura reviewului.
@Mihai18 - Cum să nu citesc un rw despre Istanbul? Am crezut că sunt niște amintiri mai vechi dar când am deschis și am văzut data sejurului mi s-au bulbucat ochii cât cepele.
Cum spuneam, nu duceți lipsă de curaj. Și pe noi ne-au prins protestele cu violențe de acum trei ani din Taksim acolo, dar nu am resimțit deloc cum ni se spunea din țară. Și chiar dacă știu sigur că voi mai merge la Istanbul, deocamdată stau cumințică pentru că nu îmi place sentimentul de teamă într-o vacanță.
Nu este confidențial de câte ori am fost la Istanbul dar nici nu are importanță. Și nici nu cred că știu exact. Ia uitați-l pe colegul @micutzu cum ajunge de 4-5 ori pe an, suntem mici copii. Suntem mulți iubitori de Turcia, asta contează. Eu m-am îndrăgostit de oameni la început. Și apoi de țara lor. Și chiar dacă nu văd direcția bună acum, știu că turcii sunt deștepți și vor rămâne în zilele noastre. Ar fi îngrozitor să se întoarcă acu o mie de ani.
Haideți că o să treacă piciorul și o să vă reluați escapadele. Priviți și partea bună a lucrurilor, acuma că tot sunteți consemnat la pat. Aveți mai mult timp pentru AFA și până una-alta vă puteți plimba virtual cu colegii noștri.
Încă o dată multă sănătate, să treceți ușor peste asta.
Felicitari, review-ul a fost mai interesant decat ce-am vazut la stiri. Si mai veridic. Corespondent de razboi ati mai fost pana acum?
Sper sa putem merge in continuare in Turcia ca turisti. Este fascinant sa citesti despre asa ceva, dar cred ca nu m-ar pasiona sa fiu la fata locului. Spiritul de aventura a cam murit in mine
@Mihai18 - Mare, uriaş ghinion ai avut să prinzi puciul sau aşa-zisul puci "în direct", şi pe deasupra să te alegi şi cu o fractură. Ai grijă şi doftoriceşte-te. Însănătoşire grabnică!
Aş vrea să le atrag atenţia celor care au planificate călătorii în Antalia sau în alte zone "sigure" situate departe de Istanbul şi Ankara să se gândească de două ori înainte de a porni la drum: o lovitură de stat (şi o a doua nu e exclusă în viitorul apropiat, zic analiştii!) reprezintă o situaţie mai complicată pentru un turist decât un atac terorist, care nu afectează decât localitatea respectvă. De ce? Pentru că în cazul unei lovituri de stat se iau obligatoriu anumite măsuri, cum ar fi declararea stării de urgenţă sau de asediu în TOATĂ ţara, asta putând să însemne închiderea aeroporturilor (aşa cum s-a şi întâmplat acum), a staţiilor de benzină şi magazinelor, limitarea circulaţiei şi a comunicaţiilor, controale sporite etc. Cu alte cuvinte, dacă te afli într-un resort din Antalia şi la Ankara are loc un puci, te poţi trezi blocat în staţiune, fără putinţa întoarcerii în ţară şi uneori şi în imposibilitatea de a comunica acasă...
Nu vreau să-i demoralizez pe cei care abia aşteaptă să plece în concediul mult visat la mare în Turcia, doresc doar să-i atenţionez că evenimente petrecute la sute de km distanţă de locul lor de cazare îi pot afecta foarte serios.
Mie situaţia din Turcia mi se pare imprevizibilă la ora actuală, cert este însă că vor exista consecpinţe şi ele nu vor fi în niciun caz de bun augur pentru turismul din zonă.
Cât despre Istanbul, sunt convinsă că ai dreptate: fără turişti arată trist şi părăsit. Iubesc acest oraş din toată inima şi nici nu vreau să mă gândesc că nu voi mai îndrăzni să pun piciorul acolo de teama unor atentate teroriste, lovituri de stat sau mişcări populare. Şi apropo de Istanbul, îmi pare rău că n-ai ajuns la Cafe Loti - văd că nu ai menţionat-o decât pe prietena @Irinad în calitate de sursă de inspiraţie pentru această idee, deci n-ai citit reviewul meu despre ţărmul de est al Cornului de Aur. Sunt indignată! Glumesc, desigur - asta aşa, ca să închei ecoul ăsta pe o notă totuşi ceva mai veselă...
@Mihai18 - Daca imi permiti, ti-as da un sfat : in viitoarele calatorii, nu mai pleca la drum (peste hotare) fara sa-ti faci o asigurare de calatorie, care sa includa asigurarea de sanatate si eventual optiunea storno.
Nu costa mult, dar e "sfanta" in eventualitatea aparitiei problemelor de sanatate pe durata sejurului sau a imposibilitatii de a mai pleca in vacanta, din motive obiective, care se regasesc in termenii si conditiile politei de asigurare.
Insanatosire grabnica!
@Aurici - Pentru că tot ne-am întins la vobă, haideți să vă mai spun una, ceva mai veselă dar care are legătură cu revierwul și sper ca și de data aceata Web să fie blând.
A 2-a zi după ce am suferit fractura la picior, cu soția am plecat de la Beyazit spre Aksaray. Și eu nu voiam să stau în cameră. Meregeam șontâng, șontâng, vai mama mea. Nevastă-mea nu rata magazinele. La un moment dat îmi spune că ar vrea să intre în magazinul din fața noastră și a spus că nu stă mult. Eu am rămas afară, mă durea piciorul, simțeam nevoia să stau jos, nu era nici-o bancă prin jur și m-am așezat în fund pe treapta de jos. Piciorul bolnav îl țineam întins și bastonul între picioare. După ceva timp, soția a ieșit și când m-a văzut, să vă spun ce mi-a zis. Vai de mine, în ce hal arăți. Pe față ți se citește suferința, piciorul bolnav îl ți întins să-l vadă lumea, baston între picioare ai. Dacă mai pui o cutiuță lîngă tine, s-ar putea ca trecătorii să-ți pună ceva monede în ea. M-am înfuriat și i-am zi că pun bastonul pe ea. Mulțumesc Web.
@Mihai18 - Eu cred că oamenii veseli, cu umor, pot/vor salva lumea.
Pe când un Istanbul?
@Corina70 - Sărut mâna. Da dragă colegă de sit. Aveți dreptate și îmi dau seama că știți mult mai mult ca mine în această privință.
Din 2009 și până în prezent am 29 de ieșri din țară cu mașina și tot atâtea polițe de asigurare medicală pentru călătorii în strinătate, dar ce folos dacă nu am avut inspirația să mă documentez suficient în domeniu. În naivitatea mea, nu am știut că acestea nu au efecte „erga omnes” Nu toate spitalele din Istanbul sau alte orașe ori țări recunosc aceste polițe. Eu nu am întrebat care spitale din Istanbul o recunosc și aceasta mă putea costa mult.
Pe de altă parte, în vacarmul din acele zile din Istanbul când au fost morți și răniți, cărui spital din Istanbul îi mai ardea de piciorul lui Mihai 18.
Trecem și peste toate acestea. Cu un taxi, ajungeam la primul spital și plăteam asistența medicală, pentru că nu era necesară internarea, dar m-am temut de altceva mai grav. Îmi aplicau aparat gipsat care chiar făcea imposibilă conducerea mașinii și m-am ferit ca de dracu de asemenea situații. Așa că am strâns din dinți și am părăsit cât mai repede Turcia și bine am făcut. Recent, am aflat de la televizor că în Turcia s-a instaurat starea de urgență și deveneam turc pentru cine știe cât timp. Vă mulțumesc pt. îndrumări.
@Mihai18 - Imi cer scuze daca te-a deranjat mesajul meu, insa din impresiile postate nu a rezultat de nicaieri faptul ca aveai sau nu asigurare medicala.
Recunosc insa ca, in loc sa ma reped cu acel sfat, mai corect ar fi fost sa te intreb daca aveai asigurare, nu sa presupun - eronat - ca nu ai avut. Mea culpa...
@Corina70 - Ei Doamne, cum să mă supăr pe dv. Prin conținutul său, ecoul nici nu are măcar tentă de reproș. Nu sunt motive să spuneți mea culpa.
Și acum, viceversa. Chiar dacă ecoul ar fi avut semnificația unui reproș, tot nu m-ași fi supărat tocmai pe o ploieșteancă, ca si mine.
Cu bine.
În completarea ecoului meu anterior, MAE a emis astăzi o alertă de călătorie în Turcia, ca răspuns la instaurarea stării de urgenţă pe o perioadă de trei luni decisă de preşedintele Erdogan.
Chiar dacă, "potrivit informațiilor furnizate de autoritățile turce, instaurarea stării de urgență nu are ca efect direct restricționarea libertății de circulație a populației civile, nici a turiștilor străini", cetăţenii români sunt atenţionaţi asupra unor posibile riscuri.
Detalii găsiţi aici: mae.ro/travel-alerts/15977.
Peripetii, peripetii. Stim cum este ca si noi am trecut in Paris prin unele. Ce ati trait voi acum a fost mai extrem. Important este sa iesi cu bine din ele.
Mi-e dor de Istanbulul pe care il iubesc!
Sau " de ce ti -e frica de aia nu scapi " :/ (citind ecoul pe care l -ati lasat prin aprilie la review-ul userului micutzu). Am facut noapte alba la tv vineri spre sambata in timpul loviturii -eram la un hotel din Didim.
Plecand din resort se simtea pe strada tensiunea, oamenii erau ingandurati, cu telefoane in mana si citind stirile. Disparuse jovialitatea. Ne -au servit cu ceaiuri dar dialogul acum era scurt.
Si am revenit in tara pe 19 iulie val -vartej desi eram la o distanta considerabila de punctele fierbinti Istanbul si Ankara... si asta pt ca familia de acasa era ingrozita sa ne stie in Turcia - acolo unde lucrurile mocnesc oricand pot " exploda " iar o lovitura de stat impune mult mai multe restrictii pt turisti decat un atentat.
Ma doare sufletul sa vad cum omenirea se autodistruge. Ii urasc pe dusmanii pacii si a binelui, dar ce folos?? Si noi pretuim Turcia si speram ca va scapa cu viata.
Dar concluzia mea e ca siguranta nu mai este nicaieri pe pamant.
@Mihai18 - Imi pare rau pentru accidentul pe care l-ati suferit in vacanta si va doresc o recuperare cat mai rapida si mai putin dureroasa.
Mare pacat ca turcii se autodistrug si se pare ca merg spre instaurarea unui stat islamic. Sa speram ca evenimentele totusi nu vor lua o intorsaura mai grava si sa nu se transforme in vreun conflict armat.
@micutzu - Vă mulțumesc pentru urările de însănătoșire. Ce mi s-a întâmplat mie se vindecă încet, spre toamnă, așa că eu am cam încheiat-o cu plimbările în acest sezon. Scrieți voi, ca să am ce citit 4 săptămâni cât trebuie să stau în casă cu aparatul gipsat.
Dacă aveți ceva de completat la reviewul meu despre Hotelul Prezident, m-ar bucura, chiar dacă n-o fi chiar de bine, așa că sunt pe recepție.
Cu bine.
@Mihai18 - Felicitari pentru hotararile luate la fata locului, curaj si luciditate, cred ca v/ati comportat foarte bine in conditiile acelea. Accidentul cu piciorul a parut ghinionul cel mai mic, dar e reparabil, am avut si eu o experienta similara, a fost foarte util ghipsul si, mai ales, dupa ce l/am scos cele 10 sedinte de tratament la fizioterapie medicala articulatii. Sunt mai multe categorii de tratamente, stie medicul mai bine, eu am si uitat la ce genunchi am avut ghipsul, imi aduc aminte doar dupa pozitia piciorului pe scaunul de la calculatorul de acasa.
Multumim pentru informatii si detalii, cred ca este o experienta de evitat dar buna de cunoscut, pentru cei care o pot pati la randul lor. Si oricum, acum va puteti lauda cu inca o lovilutie observataq in direct, dupa cea din Decembrie 89, nu/i asa? Va doresc sanatate, voie buna si alegeri inspirate!
@calatorul - Vă mulțumesc pentru că ați lecturat reviewul meu.
Referitor la expresia dv. „Felicitări pentru hotărârile luate la fața locului, curaj, luciditate” Ce am făcut atunci nu este ceva deosebit, ca mine făceau mulți alții, dar nu-i știm acum.
În continuare, câteva precizări. Este de notorietate că mediul creează individul. Serviciul care l-am avut m-a format pentru restul vieții. Să nu mă întrebați ce am lucrat, că nu vă spun. Uneori porneam de la „necunoscut” și trebuia să ajungem la „cunoscut” Nu ne foloseau formule, rețete, proceduri, procese tehnologice, etc. Hotărâtoare erau intuiția, deducția, logica și neapărat simțul datoriei și al dreptății. Primul meu șef, din anii tinereții mele și de la care am învățat meserie, îmi tot zicea „să-ți alunece mintea” ori „să ai mintea flexibilă” Ei bine, toate acestea șlefuiesc aptitudinile și comportamentul omului.
Cred că aceste însușiri m-au inspirat recent și la Istanbul. Și încă ceva, acolo nu am făcut nimic deosebit, a lucrat „spiritul de conservare”. Ca mine și mai mult de cât atât, sunt mulți alții.
Cu bine și mulțumesc pentru vizită.
Imi pare rau pentru ceea ce ati patit, in primul rand glezna, apoi panica in timpul loviturii de stat.
Totusi, ati fi putut merge la un spital de stat si fara asigurare pentru cazuri de urgenta, fara sa platiti nimic, chiar daca Turcia nu in UE. E o conventie internationala in acest sens. Dar daca totusi nu ati mers, ar fi trebuit sa imobilizati fractura cu atele improvizate si o fasa, si sa luati antiinflamatoare.
Daca totusi ati putut pune piciorul in pamant si conduce masina, fractura nu e grava, si se va vindeca mai repede de o luna. Nu va faceti griji cu sangele varsat in tesuturi, ca se retrage si fara tratament.
Din pacate si eu am cazut pe 3 iulie de la inaltimea de 3,5 m, la Predeal, si am fractura de bazin, respectiv aripa iliaca, prin urmare am ratat sejurul din Evia.
Va doresc insanatosire grabnica, ceea ce sper si eu.
Am remarcat acest articol ieri insa nu am avut timp pentru el stiind ca va fi o lectura interesanta, acum insa am avut timp sufiecient sa citesc articolul precum si ecourile care completeaza cu umor prin unele locuri articolul.
Acestea fiind zise, felicitari pentru tot, cred ca acest numit curaj de catre unii este dat mult de instinctul nostru de autoaparare, asa cum ai spus, ai pus in balanta ce sa faci ca sa rezolvi situatia in favoarea ta.
Si imi incep saptamana si mai bine cu un ZB acordat cu mare placere.
@dianamea - Vă mulțumesc pentru vizită și mai ales pentru vești care mă încurajează.
Din contextul ecoului dv. și citind printre rânduri, fără îndoială sunteți cadru medical sau cel puțin o persoană cu aprofundate cunoștiințe în materie, aceasta asigurând și mai multă veridicitate afirmaților dv.
Când am citit că la 3 iulie ați suferit o fractură de bazin, rapid m-am dus unde trebuie, să aflu ce vârstă aveți.
Acum este rândul meu să vă încurajez. La vârsta care o aveți, nu este pericol.
Nu sunt medic, dar am avut strânse legături profesionale cu medicii legiști de la care am învățat multe. Unori nu înțelegeam Raportul medico-legal de necropsie și mergeam la medicul care l-a redactat și-i spuneam. D-na doctor, din actele mele rezulă că agentul vulnerant a acționat în zona temporo-occipital stg. iar dv. vorbiți de partea dreaptă. Cumva, o greșeală de redactare? Răspunsul era cam așa. Nu. N-ai priceput dumneata și îmi explica cu creionul în mână „efectul de contra-lovitură” din cutia craniană. Îi mulțumeam și-i spuneam. Gata. Acum plec luminat.
Din activitatea mea am constatat că fracturile de bazin suferite de persoane de vârsta 3-a, sunt periculoase, uneori dau complicații care se termină cu exitus.
Fie, să ne ajute Dumnezeu să ne însănătoșim și să mai călătorim.
Cu bine.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2024 A patra zi în Istanbul, minunăție de oraș — scris în 07.11.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 Patru zile superbe în Istanbul (3) — scris în 31.10.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 Patru zile în superbul Istanbul (2) — scris în 30.10.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 Patru zile pline în Istanbul — scris în 28.10.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 5 zile in Istanbul — scris în 12.10.24 de Lumi713 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2024 City break Istanbul — scris în 07.05.24 de Dan-George din BRAILA - nu recomandă
- Oct.2023 Istanbul prin ochii nostri — scris în 30.06.24 de GloriaS din CORNETU [IF] - RECOMANDĂ