Istanbul – o lume fascinantă, o destinație inepuizabilă (I)

TIPĂREȘTE

Că suntem îndrăgostiți de Turcia, v-am spus aici. Din acel an, 2005, nu a fost unul în care să nu mergem acolo. Nu în concediu. N-am mai fost în nici unul de atunci, ci câteva zile când la Edirne, când la Istanbul. Dacă avem 2 nopți la dispoziție mergem la Edirne pentru că este mai aproape, dacă avem 3, mergem la Istanbul. Cei mai fericiți suntem în anii când putem să mergem și la Edirne și la Istanbul și cel puțin în ultimii 3 ani așa s-a întâmplat. Ieșirea de acum nu a fost pe listă, prin urmare a fost cu atat mai savurată.

Acest drum a fost cel mai bun al nostru către Istanbul. Am plecat mai târziu decât de obicei de acasă și am stat 45 de minute la paletă, pe podul de la Giurgiu. Ne-am mai oprit şi la regii noştri din Bulgaria (la Kotel, cu vreo 50 de km înainte de vamă), aşa cum facem întotdeauna și de câteva ori pentru dezmorțirea șoferului. Cu toate opririle noastre, la ora 15 eram cazaţi la Stone Art Hotel, în Fatih, pe Vefa Caddesi, despre care am scris aici.

După vamă, cam prin dreptul lui Edirne, încep panourile de avertizare că urmează automatele pentru plata autostrăzii. Ele nu mai sunt valabile dar te tot atenționează preț de vreo 2 km. Ne-am oprit la punctul pe care îl știam (la vreo 40 de km de la vamă), dar am aflat că nu se mai plătește acolo ci la intrarea în Istanbul. Nu știu dacă neapărat asta au zis pentru că nu știu engleză mai deloc cei de acolo, îi știm din anii trecuți, dar cam așa ceva am înțeles. Cu 2 ani în urmă achiziționasem un stiker de 15 EUR cu care am trecut de 4 ori (de 2 ori dus-întors în 2013 și 2014) și știam că o trecere este cam 6 lire turcești. Acum aveam stikerul lipit pe parbriz și nu știu dacă ne-au mai „citit” ceva bani pe el, cert este că am trecut prin porți și acolo și la intrarea în Istanbul fără să se întîmple ceva. Adevărul este că nici noi nu ne-am oprit dar nici pe alții nu i-am văzut, așa că nu mi-am dat seama dacă mai este vreo taxă de autostradă, cel puțin pe distanța Edirne-Istanbul. La intrarea în Istanbul unde mereu am prins ambuteiaje, acum s-a mers șnur. Am prins doar stopuri normale cu 2-5-7 mașini în față, nu mai mult. Nici nu ne-a venit să credem că este posibil așa ceva în Istanbul.

Poate că o să mă refer în acest articol și la obiective pe care le-am văzut altă dată, dar o să vă dați seama pe la care am trecut acum iar fotografii o să încarc doar din cele făcute în această ieșire.

Cum am ajuns să devenim așa dependenți de vizitele astea? Păi, vă spuneam, că la început a fost din recunoștință față de un medic care m-a îngrijit. Apoi pur și simplu ne-am îndrăgostit de ei, de turci. Ne place orice la Istanbul. Clădirile, moscheele, podurile, strâmtoarea cea mai îngustă, bazarele, dervișii, balamucul din oraș, nebunia de seară când este atâta forfoteală cu închisul magazinelor, cu strânsul gunoiului. Ne place să mâncam castane pe stradă și ele sunt un motiv foarte serios să ne facem de drum. Suntem dependenți de unele produse de la ei și mergem să le cumpărăm regulat. Ne place dimineața când cârciumioarele lor de pe toate străduțele sunt pline de turci care vin să mănânce o plăcintă, să bea un ayran, dar mai ales să citească ziarul. Iubesc relaxarea lor așa cu noaptea în cap, iubesc să-i văd alergând încolo și încoace peste zi, cărând cutii și cutioaie sub care nici nu se mai văd, iar în timp ne-am împăcat și cu mirosul lor de transpirație, evident mai ales în mijloacele de transport. Ador să vorbim cu ei, sunt extrem de prietenoși și dacă este chimie ești fratele lor pe viață. Soțul adoră să negocieze cu ei, orice, de dragul negocierii și nu al vreunei economii, ne place să bem ceai și să stăm la povești atunci când vrem să cumpărăm ceva (de obicei la piele sau la aur). Îmi place de mor în bazarul de mirodenii dar nu și în Marele Bazar în care am intrat doar de două ori. Îmi place să mă pierd pe străduțele dintre Marele Bazar și cel de mirodenii unde sunt străduțe organizate pe căprării și vezi acolo ce nu ți-ar trece prin cap, îmi plac străzile lor cu băcănii și îmi place să gust din toate alea. Îmi place ca la fiecare drum să achiziționez excursii care mă duc în locuri de care nu știu și unde ar fi foarte greu să ajung cu piciorul. Îmi place amabilitatea de la hotelurile pe unde am stat, una pe care nu am întâlnit-o în altă parte. Îmi plac turcii tineri pentru că sunt frumoși de pică. Pe Istiklal, cea mai vestită și mai aglomerată stradă, lungă de 3 km, care te scoate în Piața Taksim, acolo unde vorbim de Istanbulul modern, pe la 11 noaptea, atunci cand iese lumea pe ștrase, am văzut cei mai frumoși oameni pe metru pătrat din viața mea. Îmi place zona din jurul podului Galata și îmi place balikul cu murături de la resturantele plutitoare, îmi place să beau suc de fructe pe stradă, proaspăt stors, îmi place cum se opresc ei cu mașinile pe străzile în pantă ca să-și cumpere o banană, sau un ziar, sau să bea un suc și n-am auzit vreodată un claxon de la cei din spate. Am încredere în șoferii turci și știu că chiar dacă pare haos pe străzile lor, mai ales cele înguste și în pantă din Sultanahmet, ei de fapt sunt foarte atenți și îi protejează și pe ceilalți din trafic. Îmi place când vreau să intrăm la o terasă pe care nu dai doi bani la intrare dar după ce treci de ușă, se deschid spații foarte prietenoase, mari, frumoase, în care turcii tineri sau mai în vârstă se joacă table, sah... citesc ziarul sau vorbesc pur și simplu. Îmi place mâncarea lor și nu există ceva care să nu-mi fi plăcut. Băieții noștri sunt supărați că nu găsesc de băut, sau găsesc mai greu sau scump, dar s-au împăcat cu asta și într-un fel sau altul rezolvă ei problema. Și mă bucur că la fiecare drum, când credem că nu prea mai avem ce să vedem, descoperim lucruri/locuri incredibile. Istanbulul este inepuizabil și nu știu dacă vom spune vreodată că nu mai avem ce să facem în el. Acum, pentru că suntem relaxati și ne orientăm altfel decât la primele drumuri parcă mergem acasă.

Cum spuneam și în rw de cazare ne așezăm și noi, ca toată lumea, în orașul vechi, pentru a fi aproape de toate. În toți acești ani de când mergem la Istanbul doar anul trecut am folosit tramvaiul pentru că am refuzat cazarea pe care o aveam la Luna Apartaments și ni s-a oferit alta, la Green Park, la 23 de stații de centru. În rest am mers doar cu piciorul sau cu autocar/microbuz, când am avut excursii organizate.

Artera principală care străbate orașul vechi, Sultanahmet, este Ordu Caddesi, pe care circulă tramvaiul, linia T1. Aceasta este artera pe care noi o luăm de reper, pentru că aici sunt concentrate aproape toate obiectivele importante din Istanbul. Dacă ești pe Ordu Caddesi, undeva inainte de complexul Beyazid și Universitate nu trebuie decat sa mergi în jos, pe linia tramvaiului și să fii atent la indicatoare. Treci pe lângă Coloana lui Constantin, aflată pe locul vechiului Forum, foarte aproape este Marele Bazar (Kapali Carși) și ajungi în Piața Sultanahmet cu Sfânta Sofia (Sfânta Înțelepciune), cândva biserică, devenită moschee, Moscheea Albastra, denumită așa după cele 20,000 de plăci de faianță albastră din interior, dar este renumită și pentru cele 6 minarete ale sale. Tot în această zonă găsești Hipodromul, construcție lungă și îngustă folosită pentru întreceri sportive din care nu a mai rămas nimic dar pe locul lui găsești importante urme antice Obeliscul Egiptean, cel mai vechi obelisc din Istanbul, Coloana serpuită, Coloana zidită dar și Fântâna Germană (ea se află la începutul străzii cailor, în amintirea curselor de cai care se țineau aici) și a fost construită cu ocazia vizitei împăratului german Wilhelm al-II-lea. Vis-a-vis de Sfânta Sofia ai km 0 al Istanbulului, parc, Cisternele și tot din Piața Sultanahmet pleaca cele 2 city tour, linia roșie și linia albastră, tip hop-on, hop-off cu Wi-fi free în autobuze. Prin lateralul Sfintei Sofia, între ea și Moscheea Albastra este strada care te duce la Palatul Topkapi iar mergând pe linia tramvaiului în jos din Piața Sultanahmet, spre Galata, mergi pe străzi pline de magazine, restaurante cu perne în care turcoaice prepară la vedere gozleme și șuberek, plăcinte tradiționale turcești cu brânză sau carne, găsești în drum și marele magazin Koska, renumit pentru dulciurile tradiționale turcești, rahat, baclavale, etc unde noi pierdem o grămadă de vreme. Ajungi în zona Podului Galata trecând pe lângă moscheea Yeni, în partea cealaltă, sus pe deal, se vede moscheea Suleymaniye dar și Rustheim Pașa și binențeles în zonă ai și Bazarul de Mirodenii. Sub podul Galata, cel mai vechi pod peste Cornul de Aur, sunt o grămadă de resturante care te îmbie să intri, pe pod te bucuri de spectacolul pe care ți-l oferă pescarii înșirați pe toată lungimea de 490 de m a podului.

Dacă ai ajuns la Galata poți admira în stânga Cornul de Aur, în dreapta strâmtoarea Bosfor, o fâșie de apă care separă Europa de Asia, face legătura între Marea Neagră și Marea Marmara și este cea mai îngustă strâmtoare navigabilă.

Trecând peste Podul Galata ajungi la Turnul Galata unde trebuie neaparat să urci pentru o panoramă la 360 de grade asupra Istanbulului vechi dar și asupra cartierului Eminonu, pe malul Cornului de Aur. Dacă te țin picioarele poți să ajungi pe jos dar și cu tramvaiul la Palatul Dolmabahce, de aici sunt curse pentru Insula Prinților (Buyucada) , aproape este și Piața Taksim cu magazine, terase, hoteluri de lux dar și Monumentul Independenței, unde te poți plimba cu tramvaiul istoric numit și nostalgic.

Cam așa regăsești toate obiectivele de interes ale Istanbulului, urmând linia tramvaiului T1, pe Ordu Caddesi. Chiar dacă este renumit drept un oraș întortocheat, dacă te afli pentru prima dată la Istanbul, chiar și a doua, a treia, sfatul meu este să te așezi în orașul vechi, să iei ca reper artera principală Ordu Caddesi și să fii foarte atent la indicatoare. De-a lungul ei o să găsești tot ce te interesează, iar când te abați pe străduțele înguste, stânga-dreapta față de linia tramvaiului, descoperi o lume fascinantă.

In acest sejur am avut vreme foarte bună. Au fost douăzeci și ceva de grade toate zilele, nici foarte cald dar nici frig. Au fost și nori în ultimile două zile dar fără să ne plouă. Mergem, aproape fără excepție în mai și în octombrie-noiembrie la Edirne sau Istanbul și în aceste luni am prins mereu vreme numai bună de plimbare.

Moneda lor este lira turcească și cel mai bun schimb l-am avut întotdeauna din EUR. În fiecare an am remarcat o creștere a prețurilor, ceea ce înseamnă că este inflație în Turcia. De data aceasta am schimbat 100 de EUR cu 327 de lire, un schimb mai bun față de anii trecuti, dar cum spuneam și prețurile mai mari.

Dacă motorina a fost tot timpul mult mai scumpă decât la noi și ne asiguram din țară sau mai completam pe la bulgari, de data asta ni s-a părut mai bine. Am băgat motorină cu 3,85 lire/litru ceea ce la o paritate de 1,40 lei/liră a însemnat cam 5,40 lei/litru, mai bine ca altădată.

Și acum să vă spun ce am facut noi în cele 4 zile.

După cazarea rapidă la Stone Art Hotel, am și zburat în oraș și după ce am trecut pe lăngă Universitate, o clădire foarte frumoasă, așezată într-o piațetă asemenea, am ieșit în Ordu Caddesi, pe lângă Complexul Beyazid iar pe la ora 16 eram în Piața Sultanahmet și ne bucuram ochii cu Sfânta Sofia și Moscheea Albastră de care ne fusese atâta dor. Ne-am bucurat pentru că de la hotelul nostru am ieșit în Ordu fără să urcăm, să coborâm ca altădată și asta ne-a fost de mare ajutor și în celelalte zile.

În urmă cu un an am descoperit în zona aceasta o terasă cu derviși la care am și mâncat, unde ne plăcuse mult. Nu mai știam cum o cheamă ci doar că este în zona Pieței Sultanahmet dar pe care stradă, când acolo sunt o mulțime de străduțe? Ne-am învârtit puțin și până la urmă am descoperit-o. Ufff, ce bucurie! Se cheamă Mașele Cafe, este în cadrul unui bazar de textile și ajungi la ea mergând pe lângă Sfânta Sofia (nu în jos pe linia tramvaiului T1 spre Galata, ci pe străduța din dreapta). Mașele Cafe este o locație foarte mare și au în orice zi a săptămânii trei muzicanți la instrumente specifice turcești și dansuri cu derviși rotitori. Și o mâncare bună, gen fast-food, dar nu numai. Aici două turcoaice pregătesc la vedere șuberek, o plăcintă turcească cu tot felul de umpluturi din carne dar și gozleme, plăcinte cu brânză, buneeee...

De data aceasta am luat un platou cu mix de cărnuri, legume la grătar și sosuri, toate bune dar și destul de scump, 36 de EUR, platou pentru 2 persoane. Cam nasol să bei apple tea după asemenea mâncare dar aia am făcut întrucât nu se servesc băuturi alcoolice aici iar băieții noștri nu apucaseră să se orienteze. Am mai mâncat și câte un gozleme de poftă (3 lire) și am admirat dansurile dervișului rotitor ceva vreme, nu prea multă însă, pentru că băieților noștri li se uscase gâtul.

Am plecat de acolo să rezolvăm această problemă arzătoare și în drumul spre casă, ne-am oprit la câteva agenții pentru că voiam să cumpărăm o excursie dar nu prea eram hotărâti la ceva. De-a lungul acestor ani am văzut cam tot ce este de vazut în Istanbul, mă refer în special la obiectivele renumite, pe unele de mai multe ori pentru că am mai schimbat prietenii de excursie și de fiecare dată repetam câte ceva iar pe lângă cele mai multe treci de fiecare dată, vrei-nu-vrei. Dar nu ne-a deranjat asta, mergem oricând cu plăcere prin locuri prin care am mai fost în Istanbul. Ne-am hotărât până la urmă la o excursie de o zi, am convenit să fie ziua imediat următoare pentru că știam că va fi cea mai frumoasă d. p. d. v. meteo și am ales o excursie care să aibă și o croazieră pe Bosfor. Excursia costa 70 de EUR de persoană la toate agențiile pe lângă care am trecut și am ales să cumpărăm de la un turc care ne-a servit cu rahat (!!!) și până la urmă l-am convins să ne acorde o reducere de 15 EUR. Nu mai știu cum se numește agenția lui dar se află pe Ordu Caddesi între Sfânta Sofia și Marele Bazar.

Excursia de o zi pe care urma să o facem, traseul nr. 6 din catalogul lor, a inclus:

- cursă pe Cornul de Aur, principalul port pentru (Bizantin, Constantinopole), Istanbul pentru peste 2000 de ani

- cursă pe Bosfor - numai așa ai șansa să vezi toate palatele și pavilioanele înșirate de-a lungul malurilor

- fortăreața Rumeli - cea mai mare fortificație din Istanbul, care din strâmtoare se vede nemaipomenit

- dealul Pierre Loti - numit așa după nuvelistul și ofițerul naval francez Pierre Loti care a venit în Istanbul pentru 2 ani, s-a îndrăgostit de el și de o turcoaică și a rămas 15 ani. A scris foarte mult despre Istanbul și a început să-l prezinte lumii, în special Franței, ceea ce a făcut ca turiștii să vină spre Istanbul, iar turcii au apreciat asta și în semn de respect i-au dedicat acest deal

- telecabina din vârful dealului Pierre Loti de unde ai o panoramă deosebită pană jos

- zidurile orașului, sparte doar de 2 ori în toată existența lor, în 1600 de ani

- oportunitate de shopping la o fabrică de pielărie unde a fost inclusă și o prezentare de modă

- prânz aproape de cartierul Kardiga

- vizită la Palatul Dolmabahce care a fost casă pentru 6 sultani, după Topkapi, începând cu 1856 până în 1924

- traversarea podului Bosfor - unul dintre cele mai mari poduri suspendate care leagă Europa de Asia

- cu autocarul pe un deal din Asia, sus, pentru un view asupra Bosforului și Istanbulului vechi

A doua zi ne-am prezentat în fața hotelului așa cum convenisem cu agenția și la ora 9 ne-a luat un microbuz iar la 9,20 eram deja în port căutând vaporul Seremoni cu care aveam să pornim în croazieră. Foarte bine organizată toată excursia. Microbuzul a venit la ora convenită (nu știu cum și-a calculat timpul având în vedere traficul de la ei), în port ne-au așteptat reprezentanți care ne îndrumau către vapor, de fiecare dată când urcam sau coboram din microbuz, pe parcursul zilei, la fel, în plus pe toată durata excursiei am avut ghid care ne-a fost de mare ajutor și ne-a dat o mulțime de informații.

S-a plecat undeva după 9,30, nu știu exact și am început excursia noastră cu plimbarea prin Cornul de Aur, un traseu lung de 8 km din care noi am parcurs o parte, ca de altfel și în strâmtoarea Bosfor care are 32 de km. Am trecut pe sub podul Ataturk, apoi pe sub noul pod construit în stil mai modern și apoi pe sub podul Galata, atât de cunoscut nouă. Am admirat de pe vas moscheele Suleymaniye, Yeni Cami (în fața podului Galata). Am mers pe partea stângă și am trecut pe lângă Muzeul de Artă Modernă, apoi pe lângă moscheea și Palatul Dolmabahce, Palatul Ciragan (transformat în hotel, cel mai scump din Istanbul, cu 34.000 EUR camera pe noapte în apartamentul prezidențial sau al lui pașa cum s-o fi numind la ei), construit de sultanul Abdulaziz, am trecut pe lânga cea mai renumită discotecă din Istanbul, discoteca Reina, Moscheea Ortakoy, Palatul Beylerbeyi, o bijuterie arhitectonică, la piciorul podului Bosfor, apoi pe sub Podul Bosfor care leagă cele două continente până la podul FSM (Fatih Sultan Mehmet). Am trecut pe lângă Fortăreața Rumeli, construită în 4 luni de sultanul Mehmet care a cucerit Constantinopolul. De la podul FSM începe ieșirea la Marea Neagră iar noi am întors spre partea asiatică și am trecut pe partea cealaltă. Am trecut pe lângă o zona rezidențială, cu niște case superbe. Ghida ne spunea că aici casele costă intre 5 si 100 de milioane de EUR. Ne-a mai atras atentia un golf, Golful Bebek (față de copil), după numele unui guvernator foarte arătos cu față de copil dar și Academia Militară, o construcție impunătoare. În apele Bosforului am admirat și Turnul lui Leandru (Kiz Kulesi în turcă), sau Turnul Fecioarei, construit pe o insulă acolo unde Bosforul se unește cu Marea Marmara. Sunt 2 legende referitoare la acest turn, astăzi funcționează însă ca restaurant.

Trebuie să vă spun că preţurile pe vapor sunt mari chiar dacă ghidul ne-a anunţat când am plecat că putem consuma liniştiţi. Soţul meu şi-a luat o bere care a costat 15 lire şi un cappucino cu 5 lire, deloc ieftin.

Ne-am întors cu vaporul de unde am plecat, trecând din nou pe sub poduri, admirând casele, moscheele, zidurile orașului dar și Insula Buyucada care se vedea în zare, unde fusesem anul trecut și din port ne-am suit în microbuzul nr. 9 cu care am mers pînă la capătul Cornului de Aur ca să mergem pe dealul Pierre Loti să luăm telecabina. Am trecut pe lângă al 4-lea pod din Cornul de Aur care face legătura cu autostrada către Ankara. Aici ghidul nostru a ținut să facă o remarcă și a spus, puțin afectat ni s-a părut, că chiar dacă Istanbulul este cel mai mare centru comercial și administrativ, cu cei mai mulți locuitori, ..., Ankara este capitala țării. Tot acum, de la el, am aflat că populația Istanbulului nu ar mai fi astăzi de 18 milioane de locuitori așa cum știam ci că ar fi 15 milioane.

Aproape de capătul Cornului de Aur, este Delfinariul iar pe o parte și pe alta parc. Apoi am vazut cel mai mare cimitir din viata mea, unul musulman, care se întinde pe un colț de deal, este terasat și după ce ne-a oprit microbuzul, până am ajuns la telecabină am trecut prin el. Singurul cimitir musulman din Istanbul, după cum ne-a spus ghidul, celelalte sunt mixte.

Pentru că mă uită Dzeu când vorbesc despre Istanbul și m-am lungit un pic o să continuăm excursia dar și ce am mai făcut în celelalte zile, într-o a doua parte.

---

VIZUALIZĂRI: 5510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI