Istanbul sau acasa la Suleyman Magnificul

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de Istanbul!

Scriu despre aceasta excursie in Istanbul poate ajuta pe cineva, asa cum m-au ajutat si pe mine sfaturile celorlalti membri AFA (carora le multumesc) si sper sa fie folositoare.

…Ne era dor de parfumul Orientului asa ca am hotarat sa petrecem o minivacanta in Istanbul. Rezervarile le-am facut direct pe net de pe site-ul hotelului si fiindca am vrut un hotel in zona turistica Sultanahmet a trebuit sa facem un compromis intre pret dar si lipsa locului de parcare. Hotelul se numeste Ilkay si face parte din grupul hotelier Sirkeci, noi am mai stat in urma cu 4 ani la un alt hotel din acelasi grup numit Erboy, un hotel deosebit de bine pozitionat, curat, cu un mic dejun foarte bogat si personal amabil.

Am plecat dis-de -dimineata de acasa, cam somnorosi dar cu oarecare veselie. Drumul liber si monoton. Pe la 05.30 am trecut de vama romano-bulgara de la Vama Veche, dupa un control al pasapoartelor si la intrarea in Bulgaria am luat vigneta pentru o saptamana 10 leva sau 5 euro. Am mers lejer in continuare pana la Varna, nu am intalnit decat foarte putine masini. Pe la 07.00 am tranzitat Varna si am luat-o spre Burgas. Litoralul bulgaresc era in modernizare si noi constructii apareau de peste tot, iar unele complexuri hoteliere pareau parca abandonate sau in conservare. Epoca boom-ului imobiliar a apus si la ei.

In jurul orei 09.00-09.30 am trecut si de Burgas ajutat de GPS, m-am incadrat pe drumul spre Malko Tarnovo-Sredets-granita cu Turcia. Drumul, in jur de vreo 60-70 de km refacuti cu asfalt proaspat si foarte liber te indemna la viteza, dar si cu ochii dupa radare, am respectat totusi regimul legal.

Minunea avea sa se sfarseasca la iesirea din Malko Tarnovo spre zona de granita unde am dat peste un sector de drum bombardat parca, ce urca serpuind, pe o lungime de vreo 7-10 km. Las" ca nici noi nu suntem mai departe mi-am zis, stiu eu cateva drumuri care iti zdruncina creerii si rupe masina.

Trecerea prin vama a fost simpla cu o mica intarziere la iesirea din vama turca unde la o ghereta de control a picat reteaua de alimentare cu curent si fiindca nu le mergeau calculatorul am intarziat. Se formase coada in ambele sensuri de intrare si iesire de aceea au decis pana la urma sa ne verifice stampilele de pe pasapoartele si ne-au dat drumul.

Ei, la turci alta era povestea cu drumul. Acesta era nou cu cate doua benzi pe sens, avand configuratia unei autostrazi dar fara separatoarele de sens si fara banda de urgenta. Oricum respect!

Dupa 90 km am ajuns la intrarea pe autostrada dinspre Edirne, in zona Babaeski si am oprit sa luam cardul. Pe sensul dinspre Istanbul era un sediu unde am dat peste un mos care habar nu avea de limba engleza, iar noi intelegeam ioc turceste, dar care mi-a scris pe o hartie care este suma pe care trebuie sa o platesc. Vechiul card KGS s-a transformat intr-un sticker HGS care costa 35 de lire si se lipeste pe parbriz exact in spatele oglinzii, asa incat sa poata fi citit de camerele de la statiile de taxare. La mine a ramas o alta parte a stickerului care are un cod de bare cu care poti merge la oficiile postale pentru a verifica restul de bani care il mai ai in cont.

O portiune la inceputul autostrazii a fost destul de libera dar pe masura ce ne apropiam de Istanbul traficul se aglomera. Se merge destul de tare limita este 120Km/h.

Autostrada este super buna cu 2 benzi pe sens, din loc in loc sunt parcari unde sunt si ceva magazine si restaurant, dar la apropiere de Istanbul se aglomereaza din ce in ce mai tare mai ales la orele diminetii cand foarte multi locuitori din afara intra in oras. De asemenea mai apar una sau chiar doua benzi care usureaza cumva traficul facandu-l sa fie destul de acceptabil dar cu atentie caci ai lor se cam baga in fata fara sa semnalizeze si asa cam din scurt.

Orasul vazut de pe autostrada parca se extinde pe zi ce trece, apar noi ansambluri rezidentiale, blocuri noi stralucitoare, frumoase, cu arhitectura moderna.

La intrare in Istanbul traficul se aglomereaza si devine aproape haotic, se merge pe principiul fereste fata, nu prea se semnalizeaza la schimbarea benzii sau a directiei de mers, dar surprinzator nu se aud claxoane, injuraturi si nervi intansi la maxim. La iesirea de pe autostrada se trece pe la ghisee unde functie de cardul pe care il detine fiecare se face selectia, HGS, cei cu stickere ca a le noastre sau cei cu OGS, un fel de abonamente.

Cu ochii la trafic, cu urechea la indicatiile GPSului dar si la copilotul meu, sotia care studia harta in mare graba deoarece trebuia sa ne incadram cu viteza cu care circulau ceilalti, ne-am apropiat de podul peste Cornul de Aur unde noi trebuia sa parasim autostrada si sa ne incadram dreapta spre zona Sirkeci-Sultanahmet. Eram deja incadrat pe banda a 3 si asa din disperare am inceput sa le tai si eu calea celorlalti mai claxonand mai scotand mana pe geam, sa le fac semne sa ma lase sa ma incadrez pe banda de iesire. Nimeni nu m-a deranjat, sau fortat sa nu pot intra, si nici claxoane disperate nu am auzit. Ceea ce spune mare lucru despre gradul lor de civilizatie in trafic. Am ajuns apoi undeva in zona unei autogari si a capului de linie a multor autobuze si am recunoscut si danele de unde plecau majoritatea navelor de pasageri care tranzitau Bosforul. Masini in coloana blocate, motociclisti din toate partile se strecurau pe langa masini, pietoni grabiti care traversau, vanzatori ambulanti, si cateva echipaje de politie total depasite de aglomeratie, dar incet, incet coloana se misca oarecum, noi cu ochii atenti sa ne incadram cat mai spre dreapta pentru a putea iesi catre strada pe unde ne ducea GPS ul.

Dupa multe incercari de a patrunde pe strada noastra, din cauza strazilor cu sens unic si a strazii cu tramvai, am lasat masina in dubla langa alta masina parcata, cu avariile aprinse si sotia la volan in caz de urgenta si am luat-o pe jos catre Hotelul pe care il vedeam dar nu reuseam sa ajung la el din cauza unor strazi blocate, altele cu accesul interzis, si strada respectiva pe care circula pe acea portiune numai tramvaiul, neexistand refugii de parcare sau banda pentru autoturisme. La receptie am primit ajutor de la receptioner care mi-a dat un caraus sa ma ghideze catre parcarea supraetajata unde imi aranjase el printr-o combinatie sa parchez masina pe durata sederii. Cu omu langa mine, dupa vreo doua alte tentative de intrare pe strada respectiva, am intrat la un moment dat in forta pe contrasens si am facut stanga pe o alta straduta care avea accesul interzis si era un paznic acolo, am aflat mai apoi ca permitea doar masinilor de marfa cat si celor care carau materiale si moloz de la cladirile care se demolau si autoutilitareler celor care construiau. a strigat ala dupa mine da i-am dat viteza si nu l-am bagat in seama ajungand intr-un final la parcarea supraetajata, plina de praf deoarece se afla in proximitatea unui santier in lucru. Am mers la hotel cu carausul, am adus un carucior si fiind distanta mica vreo cativa metri am carat bagajele in camera.

Cazare am avut in zona Sultanahmet la hotel Ilkay (despre hotel si conditiile de cazare am scris in alta parte aici este linkul vezi impresii), dar atentie cu locurile de parcare, noi am platit la o parcare acoperita la cativa metri de hotel 15 lire pe zi. Fiecare decide zona in care se cazeaza, dar sa stiti ca zona Sultanahmet are avantalul ca este concentrata in jurul principalelor atractii deci este de preferat, dar este aglomerata si cam galagioasa, si cu probleme la parcari sau ceva zone mai indepartate cu parcari libere, poate mai multa liniste, in schimb greu de acces la obiective. Acu depinde de fiecare ce il coafeaza mai bine.

Transportul in comun costa 3 lire, de preferat de luat card, pentru deplasari mai multe. exista harti si la hoteluri si tramvaiul se misca destul de rapid facilitandu-ti deplasarea si evatand stresul de a circula cu masina.

Am bifat asadar la vizite Marele Bazar, Spice Bazar, de unde nu am facut cumparaturi deoarece preturile erau mari, ci doar am admirat vitrinele, ne-am bucurat si incantat ochii si ne-am imbatat cu miresmele diferitelor arome si mirodenii. Am sesizat chiar si strainii aia naivi si dornici de suveniruri nu prea se mai arunca la cumparaturi din Grand Bazar... ci o dadeau pe stradutele laterale unde erau aceleasi marfuri dar muult mai ieftine.

De exemplu caisele acelea uscate erau in Spice Bazar in jur de 15-20 de lire functie de calitate si pe stradutele laterale erau chiar si 5- 6-7 lire, ca sa nu mai zic de rahaturi si alte condimente. Vanzatorii amabili, dar nu foarte insistenti te invitau inauntru incercand sa ne agate cu ceva: de unde esti? Romania…a! Hagi, Gica Popescu, Lucescu…si apoi te luau pe departe, si incercau sa iti vanda produsele lor, te mai ademeneau si cu cate un ceai... mai spuneau cateva cuvinte in limba romana... ce mai, le-a mers ani buni la rand afacerea cu romanii, si culmea e printre putinele tari unde nu ti-e rusine sa zici ca esti roman, ei cu totii avand oarecare respect pentru romani, pe care ne considera asa un fel de prieteni, unde multi dintre ei au afaceri, ori s-au simtit bine in vizita in tara noastra.

Cele doua obiective importante-Sf Sofia si Sultan Ahmed and Kulliyah-Moscheia Albastra (1617) se afla in piata Sultanahmet, zona Sud-est a peninsuleii despartite de un parc Moscheia Albastra si Aghia Sofia sunt alaturate, si sunt plineeee de turisti si mai ales de mirminghezi disperati cu aparatele de fotografiat in stare sa pozeze orice.

Hagia Sophia (Ayasofya, 360-532) - O capodopera a arhitecturii mondiale, a fost initial construita ca si biserica in timpul imparatului Bizantin Constantin 1, apoi modernizata de catre imparatul Theodosius II. A fost transformata in moscheie de catre Mehmet II Cuceritorul. In 1935 a fost deschisa publicului ca si muzeu.

Sultan Ahmed Mosque and Kulliyah (Blue Mosque) - este singura mocheie construita initial cu 6 minarete, costruita special in fata fostei biserici bizantine Sf Sofia, pentru a arata maiestria si fala sultanilor, si este pavata cu bucatele de faianta Iznik de unde ii vine si numele de Moscheia Albastra. Domul central are 33.6 m in diametru si are 43 m inaltime. Turistii, dar si localnicii intra dupa ce se descalta si isi pun incaltamintea intr-o punga si numai cu o tinuta decenta si doamnele cu capul acoperit.

Inauntru este liniste si te poti relaxa asezat pe covorul moale care iti ingroapa talpile.

Palatului Topkapi (1478)

Palatul a fost inceput de catre Mehmet II Cuceritorul si a servit timp de 380 de ani drept resedinta a sultanilor Imperiului, pana cand resedinta a fost mutata in Palatul Dolmabahce de catre sultanul Abdulmecid I.

Programul de vizitare este de la 10.00-17.00 exceptand martea.

O alta jumatate de zi ne-am rezervat-o pentru vizitarea Palatului Dolmabahce (1855)

Palatul este un exemplu tipic al influientei arhitecturii europene si al arhitecturii otomane. A fost ridicat de catre arhitectul Karabet Balyan pentru sultanul Abdulmecid. Intregul ansamblu cuprinde 285 de camere si 43 saloane, avand o constructie simetrica. Palatul are doua porti monumentale si este inconjurat de gradini superbe. In sala centrala se poate admira un candelabru imens care cantareste 4 tone cel mai mare de nu stiu unde

Fata de ultima noastra vizita, am observat ca s-a redus foarte mult numarul saloanelor ce se pot vizita,

Palatul i-a servit drept resedinta presedintelui Turciei moderne Mustafa Kemal Ataturk care a si decedat in acest palat in 1938. iar ceasul din salon a fost oprit la acea ora.

... Daca vreti sa evitati aglomeratie trebuie sa ajungeti pana in ora 10 -10.30. De retinut ca nu se mai pot face deloc poze la interior nici chiar fara blitz!

Accesul se face numai in grupuri cu ghid, si incaltamintea trebuie invelita cu niste pungi din plastic.

Programul este 09.00-16.00 cu exceptia zilei de luni si joi, iar daca este aglomerat atunci ultimile grupuri pot fi admise mai devreme de ora inchiderii.

Despre cum se poate ajunge este simplu, atunci cand ajungeti la hotel veti gasi harti super detaliate ale principalelor obiective, dar si traseele tramvaielor sau metroului. La fel de bine va pot sfatui si ajuta si angajatii hotelului.

Intorsi de la Palat am luat funicularul 3 lire parca de persoana si am urcat pana in piata Taksim. unde te minunezi de puhoiul de oameni care circula in sus si in jos, iar strada care coboara catre Turnul Galata se numeste Istiklal si este plina de magazine de firma, restaurante, magazine de suveniruri, si celebrele tonete de inghtata unde vanzatorii renumiti fac smecherii atunci cand iti pun inghetata in cornet. Merita sa vedeti un spectacol din acesta.

Am mai vizitat Turnul Galata si de acolo am coborat spre podul Galata pentru a admira apusul de soare, zeci de pescari cu unditele si captura lor, dar si sub pod restaurantele care servesc peste si fructe de mare.

Bazilica Cisterna am vizitat-o data trecuta asa ca am sarit-o de data aceasta.

Nu am ajuns in croaziera pe Bosfor, la insulele Printilor, dar nu e timpul trecut sa ne reintoarcem. Am observat fata de anii trecuti in care am mai fost in Istanbul ca hotelurile s-au scumpit chiar binisor mai ales cele din zona Sultanahmet.

Mda, ne-am plimbat, am vizitat, si iar ne-am plimbat de ne usturau picioarele. Se recomanda incaltaminte deosebit de lejera si comoda. De dimineata pana seara talpa peste tot. Cel mai des cand eram obositi si departe de hotel, intram intr-o moschee pe care ne propuneam sa o vizitam, ne conformam indicatiilor agentilor de paza, adica descaltat, fetele isi acopereau capul, si cu respect pentru cei ce se rugau, ne asezam tacuti si fascinati pe covoarele imense prabusindu-ne obositi franti si ascultand slujba. Dupa ce ne relaxam si ne reveneam din oboseala o luam iarasi la pas cu harta in mana sa nu scapam ceva.

Am lasat masina in parcare caci traficul este infernal. Se circula in schimb cu oarecare respect si lejeritate, adica fara prea multi nervi si stres ca la noi.

Chiar am fost uimit odata de soferul unui autobuz cu care am calatorit aproape o ora. Ma gandeam ca la noi ar fi facut atac cerebral si infarct in prima cursa, dar nuu, omul era linistit, altii se bagau in fata, ii taiau calea, pietoni treceau de peste tot, motociclisti care parca stergeau autobuzul cu oglinda, opriri intre statii cum ridica cineva mana din statie, omul oprea, deschidea usa si cel de jos intreba probabil ceva, dar nefiind autobuzul lui nu urca si uite asa omu" inchidea usa si stai iar la coada pana sa reintre in trafic, ca sa nu mai zic de zonele in rampa unde se mergea din metru in metru cu opriri dese, alei super inguste unde oglinda pare ca atingea cladirile, ce mai nebunieeee... ! Nu am vazut incaierari, sicane, injuraturi, claxoane de la toti imbecilii carora nu le ajunge drumul sau de la bizonii cu masini de fitze... Inainte de toate respectul fata de ceilalti colegi de suferinta si parca un deosebit bun simt.

Ce ar mai fi de zis... pe strazi te simti in siguranta, noi am circulat inclusiv pe strazi mai laturalnice, si la ora 22.00, avand de gat un aparat de fotografiat mare, si nu ne-am simtit deloc in pericol. Peste tot erau masini de politie care patrulau, plus patrule cu motocicletele care isi faceau simtite prezenta peste tot...

. Am mai citit o intrebare de la o domnisoara despre posibilitatea de a purta haine mai lejere si ceva mai scurte sau decoltate. Hei, Turcia moderna a depasit demult pragul acela in care femeile mergeau doar in spatele barbatilor si erau imbracate in negru si nu li se vedeau ochii. Si tinerele lor au prins gustul occidentului si se imbraca moden cu fuste scurte, si poarta bluze decoltate sau maieuri, deci nu mai sunt probleme decat probabil in zonele din indepartata Asie sau pe la tara.

M-a impresionat ca nu vezi cersetori agresivi, si nu vezi oameni in stare de ebrietate, care dau uneori acea stare de disconfort si nesiguranta si mai ales tineri in aceasta stare.

Am platit cu cash peste tot, cursul fiind pe la 1 euro -2.28-2.30 lire, cel mai bun curs il gasiti in Grand Bazar si strazile adiacente.

Am schimbat la o casa de schimb valutar care este pozitionata la intrarea in Marele Bazar dinspre strada cu tramvai, in fata este un obelisc si o moschee. Nu ai cum sa o ratezi daca mergi catre Grand Bazar, din strada principala care merge tramvaiul, faci usor la dreapta spre Bazar si apoi la cca 20 de metri este casa. La fel de bine veti gasi case de schimb si in Grand Bazar si poti compara cursul cu acelea, asa ca sa fii pe deplin multumit ca ai facut o afacere.

Sa stiti ca marea majoritate a vanzatorilor, in special cei de la magazinele de pe stradutelele laturalnice Marelui Bazar, si pe straduta care coboara de la Marele Bazar catre Spice Bazar, nu prea mai negociaza la pret, decat daca iei mai multe bucati sa lase ceva. Am observat asta nu numai fata de noi turistii straini dar si fata de cumparatorii turci.

S-a scumpit tare mult si la ei viata, de aceea prefera sa mai astepte sa vanda un produs la pretul pe care si-l doreste decat sa il vanda cu pretul cerut de noi. Am ramas oarecum surprins... Doar seara dupa ora 17.30-18.00 mai apareau pe strada unii comercianti ambulanti care isi permiteau sa mai lase ceva la pret si cu care negociam. Dau un ex: era unu care vindea capsuni proaspete, striga tare ca le da cu Bes lira (5 lire) mie mi-a cerut 6 lire apoi a vrut sa lase pana la 3 si asa am cumparat. Dupa ce am cumparat, plimbandu-ma pe acolo am vazut un grup de 4 romani care voiau sa dea 5 lire pe kilogram si le-am soptit eu sa nu ii dea mai mult de 3. Au sarit toti cu gura pe el si le-a lasat la 2.5 lire.

Mancare buna si ieftina, fara nici un pericol de intoxicari si alte complicatii, turcii sunt deosebit de curati si igienici fata de muulte restaurante de la noi chiar de lux unele care dau mancare reincalzita si gatita cu produse dubioase... si exemple sunt destule. Cu siguranta daca ajungeti in Istanbul o sa mergeti si la toaleta. Ei bine, chiar la un restaurant modest, toaleta stralucea de curatenie si nu iti era sila sa atingi ceva sau sa lesini de mirosuri neplacute. Nu stiu daca asta inseamna neaparat civilizatie, sau simplu bun simt, dar nu lipeseste hartia igienica, sau manerul de la rezervorul de tras apa, si stiti ca ei au asa –zisele toalete turcesti, care sunt mult mai igienice decat tronurile noastre.

Am mai citit pe forumuri despre unele sfaturi sa nu mananci la nu stiu ce fel de restaurante ca te imbolnavesti in special la cele pescaresti de sub si din preajama podului Galata

. Noi ne-am oprit de fiecare data unde ne-a placut, si unde am vazut si multi localnici, am mers pe incredere si se pare ca am avut noroc, neavand niciunul din noi vreo problema. Ospatarii sunt politicosi si unii cam insistenti, se misca repede, incearca sa intre in vorba, sunt amabili si ar face orice sa te pofteasca in restaurantul lor, si mai apoi sa te simti multumit stiind ca vei reveni cu siguranta si din punctul nostru de vedere asa a si fost, reintorcandu-ne cu placere de fiecare data. Bacsisul se lasa in general cam 10 la suta din valoarea comenzii, nu este obligatoriu, dar am observat ca 2-3 lire lasate la o comanda de 20-30 de lire ajuta foarte mult la urmatoarea vizita cand ospatarul te tine minte si insista sa te serveasca, sa iti aduca ceva din partea casei...

Multi dintre straini cu precadere tinerii, faceau cozi la restaurantele lor preferate nu le dau numele sa nu le fac reclama, le stiti si voi cele cu hamburger si cu aripioare, poate neavand nici ei incredere in restaurante.

Am servit masa la restaurante, dar nu am scapat ocazia sa mancam macroul de la piciorul podului Galata de la barcutele plutiroare, care era Bes lira (5) si ne-a gadilat la toti 3 papilele gustative, asezonat cu sucul delicios de zeama de varza si muraturi care sub nici o forma nu trebuie sa lipeseasca (2 lire paharul) dar face toti banii.

Apoi am mancat sub podul Galata pe partea stanga cum te duci pe sub pod catre turnul Galata, era al doilea restaurant si acolo am mancat tot peste, ba prajit, ba fript, in jur de 10 -12 lire portia cu tot cu salata si orez depinde de peste... gatit repede, proaspat, curat, si super bun.

Am mai mancat pe strada Istiklal la intrare dinspre piata Taksim pe partea dreapta cam 100-150m la un fel de impinge tava unde diferitele portii erau 7-8- 10 lire, loc foarte aglomerat atat cu turisti dar si cu localnici ceea ce inseamna ca ori este apreciat, ori este ieftin (nu ai cum sa il ratezi) are o vitrina afara plus reclame...

Intr-o zi pe o straduta paralela cu Spice Bazar (in spate) am descoperit la fel un restaurant micut si retras care era plin de localnici si acolo la fel la o masuta inghesuita am mancat pestisor (hamsie) prajita si un fel de falafa umpluta cu cartofi care a fost extraordinaraa. ! (mai aveau si cu spanac si cu branza... si la fel pretul a fost undeva pe la 13 lire, imi aduc aminte parca era vreo 4 lire portia de hamsie, 3 lire falafa aceea.

Nu prea le avem cu mioritza deci nu ne dam la kebab, iar de shaworma si alte doner kebab puteam manca si pe acasa, cu mentiunea totusi ca cel facut la mama lui in turcia e altfel.

Pentru cumparatorii pretentiosi in Istanbul se gasesc si cateva Mall-uri moderne, unul dintre ele pe care l-am vizitat si noi se numeste Cevahir Mall adresa este Cevahir Avm Büyükdere Cad. No: 22 Mağaza No: 136 Şişli, 34100 İstanbul, si se spune ca este cel mai mare mall din Europa, se ajunge cu autobuzul din zona Eminonu, sau din Piata Taksim.

Ne-am simtit extraordinar de bine de aceea am si revenit pentru a 2 a oara si o sa mai mergem... Vreau sa ajut si eu pe cei care vor sa mearga in Turcia, asa cum am citit si m-am informat si le dau un sfat pentru cei care vor sa treaca prin vama Malko Tarnovo.

La trecerea dinspre Turcia controlul a decurs foarte simplu. La prima bariera ti se face semn sa treci mai departe si sa urmaresti semnele dedicate autoturismelor, apoi parchezi undeva in fata cladirii. Te prezinti la un ghiseu unde scrie Control Passport (toti pasagerii), se face controlul pasaportului, apoi cu actele masinii la un ghiseu in lateral unde o doamna verifica, si apoi la ghiseul vamal unde vine controlorul daca vrea sau nu sa verifice masina (la noi nu s-a deplasat).

La intrarea spre Bulgaria la o ghereta am primit o chitanta pe care scria 2 Euro sau 4 Leva, cred ca era taxa aceea de ecologizare.

Urmeaza control pasapoarte, si actele masinii, control vamal, si te deplasezi mai departe la urmatoarea ghereta unde trebuie sa platesti taxa aceea. Ei, aici surpriza! Pe o foaie A 4 scria 2 Euro si adaugat cu pixul +1, la fel si la leva 4+1. Era clar ca e o mare mangleala si japca. Dau 3 euro monede sa scap de fraiera da ea cica, nuuu... doar bancnote... bine scot eu 5 leva, la care ea nuuu... euro. Marlanie pe fata! I-am dat 10 euro si ea vrea sa imi dea restul in leva (cica nu imi trebuie sa bag benzina?), in romaneste, la un curs f mic normal era cam 1Euro -1.99 leva si la ea era afisat cam 1.70. Eu insist sa imi dea rest euro si pana la urma scoate o bancnota de 5 euro si ceva leva.

Furaciune pe fata, mai ales aia cu adaugarea +1 scrisa de mana fata de chitanta oficiala.

La biroul alaturat am dat iar pasapoartele de le-a mai verificat unu si gata am scapat. I-am dat talpa pe drumul bombardat pana la Malko Tarnovo, si cand sa ma incadrez pe drumul catre Burgas, hop o patrula de la Politia de frontiera. Zic, le-a dat panarama telefon! Imi iau aia pasapoartele, actele masinii, merg la ei la masina si dupa ce noteaza ceva acolo mi le returneaza si imi zic iar in romaneste "drum bun". Multi dintre bulgari vorbesc romaneste!

Daca treceti pe acolo e de preferat sa aveti leva si sa ii dati de la inceput 5 leva, sau sa aveti 5 euro bancnota ca altfel la bancnote mari da restul in leva e jale la curs.

Drumul la intoarcere prin Bulgaria este plicticos, mai ales in zona lor de sud unde sunt sate uitate de timp. Nu vreau sa mi-i pun in cap pe fanii Bulgariei dar mie nu mi-a placut cum arata de-a lungul drumurilor pe care le-am parcurs. Nu ca noi am fi mai breji, nene, dar dupa ce treci de Varna, venind catre Romania, si apoi cand ai intrat in tara dupa Vama Veche…. parca esti in occident... bine cu exceptia cainilor de peste tot, carutelor, biciclistilor fara lumini reflectorizante, ei da esti acasa…si te cuprinde bucuria ca nu te mai blocheaza nimeni in trafic sa te jefuiasca sau sa-ti scoata organele si sa te arunce in canal… :)))))

Sper ca nu e varza expunerea si ca cineva interesat va reusi sa desprinda lucrurile care il ajuta...

Va doresc concedii placute oriunde v-ati afla, iar celor care inca nu au ajuns inca, macar sansa de a visa... Multumesc...

Mentionez ca partial din aceste informatii au mai fost expuse si pe un alt site.

---

VIZUALIZĂRI: 3797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI