Irlanda - tara care m-a fascinat!

TIPĂREȘTE

Anuntul ca in acest an va avea loc intalnirea AFA in Irlanda, mi-a dat curaj sa scriu si eu cateva impresii din acesata tara.

Irlanda m-a surprins si m-a fascinat! O tara foarte frumoasa, o tara verde si cu surprinzator de multe flori, dar si cu oameni foarte prietenosi si civilizati.

Nu ma gandisem niciodata ca una dintre vacante va fi in Irlanda si asta pentru ca imi place sa-mi petrec vacantele in locuri calde si cu mult soare. Dar cum stim, e bine ca” niciodata sa nu spui niciodata”. Asa ca in iulie 2012 am pornit spre Irlanda. Baiatul nostru se afla pentru o perioada la studii in Galway si am decis sa-l vizitam. Avionul luat din Bacau ne-a dus direct la Dublin, unde ne astepta baiatul.

Cateva ore de odihna in Dublin, la hotel Ibis si am pornit spre Cork. Drumul spre Galway il faceam cu un ocol prin sud–estul insulei incercand sa cunoastem putin din aceasta minunata tara.

Zona de sud-est a Irlandei se bucura de o vreme mai insorita fata de restul insulei si nu puteam sa nu profitam si noi putin. Am pornit spre sud pe drumul mai apropiat de tarmul marii si prima oprire a fost la Casa si gradina Powerscourt, aflata aproape de Bray. Intrarea se plateste, dar nu-mi amintesc si suma.

Cladirea ce dateaza din sec. XVIII a fost distrusa de incendiul din 1974 si restaurata in anii’90. In prezent adaposteste magazine si un restaurant. Parcul ce inconjoara cladirea se intinde pe o suprafata mare si cuprinde un teren de golf si o gradina in stil Italian.

Plimbarea prin parc este placuta si relaxanta. Am colindat si admirat numeroasele specii de arbori si flori si ne-am bucurat de soarele atat de scump la vedere in Irlanda. A fost printre putinele momente cand am renuntat la hainele de ploaie. Din parc am mers spre cascada Powerscourt - cea mai inalta din Irlanda si apoi drumul ne-a dus spre Glendalough, unde in sec. VI a fost infiintata o asezare monastica. Ruinele ce se mai pastreaza din vechea asezare sunt turnul rotund cu inaltimea de 33m si unele structuri sacre. Aici vremea nu a mai tinut cu noi si ploaia ne-a insotit tot timpul asa ca vizita a fost putin scurtata. Cateva fotografii facute … printre stropi si la drum spre Lismore.

Lismore este un sat micut, cu case din lemn si doua catedrale, dar cel care domina localitatea este castelul cu acelasi nume. Castelul dateaza din sec. XVIII si este folosit ca resedinta de vara de Ducele de Devonshire (nu se viziteaza) Am citit ca atunci cand ducele nu este prezent la castel se pot inchiria camere, dar cum era vara … am admirat privelistea ce o oferea castelul si raul Blacwater aflat chiar in apropierea zidurilor de aparare.

Pentru cazare aveam rezervate camere la hotel Belvedere, aflat la 3 km de Cork si nu la castelul ducelui. Am facut cazarea si am iesit sa cunoastem putin orasul. Cork este unul dintre cele mai mari orase fortificate din Irlanda medievala. In 2005 a fost Capitala Culturala Europeana.

Orasul este situat pe raul Lee si faptul ca zona era expusa inundatiilor numele acestuia se traduce: marea mlastina. Prezenta raului si a canalelor ajuta la orientarea in oras si asa ne-am orientat si noi. Trecand podul peste un canal am vazut turnurile Catedralei Sf. Finn Barre si foarte curand ne aflam langa catedrala, doar ca nimerisem in spatele acesteia. Catedrala gotica (sec. XIX) si podul peste rau sunt construite din calcar alb de Cork si ofera o imagine incantatoare daca ai noroc si prinzi si un “petic”de cer senin... Interiorul catedralei este coplesitor. Vitraliile superbe cu scene din Vechiul Testament, zidurile (groase de 2m) decorate cu marmura rosie, coloanele din piatra ce” tin pe umeri” cupola, scaunul Episcopal deosebit, numeroasele mozaicuri si obiecte bisericesti fac ca acest lacas sa fie printre cele mai frumoase din Irlanda.

De la catedrala mergand pe Grand Parade si lasand raul Lee in spate am ajuns la piata de alimente, numita si Piata engleza. Am admirat mai mult decat am cumparat si ne-am continuat plimbarea pe strazile din Cork, fara a avea o tinta precisa. Voiam sa vedem oamenii, orasul si poate sa simtim putin din spiritual irlandez.

A doua zi am plecat spre Castelul Blarney, aflat in imediata apropiere a orasului. Nu am sa mai spun ca intrarea se face cu taxa pentru ca nu prea am intalnit obiective (fie ele si doar cateve ruine) la care sa nu platesti. Castelul se afla aproape de raul Martin si dateaza din anul 1200, fiind distrus in repetate randuri In prezent doar o parte din incaperi se mai pastreaza, dar ceea ce atrage numerosii turisti este Piatra Elocventei, aflata in partea de sus a castelului. Mai toti turistii tin sa sarute aceasta piatra pentru a capata elocventa. Sacrificiul este pe masura intrucat ca sa poti ajunge sa saruti piatra e nevoie sa te intinzi pe spate iar cineva te sustine de picioare. Legenda spune ca piatra ar fi fost adusa in Irlanda de profetul Ierimia. Nu stiu daca sarutul oferit pietrei aduce elocventa sau nu dar de sus din turn privelistea este minunata. Dupa ce unii (mai exactul unul) dintre noi a capatat elocventa mult dorita, am cobarat din turn si am mai petrecut cateva momente in gradinile frumoase ce inconjoara castelul, dupa care ne-am indreptat spre Kinsale.

Kinsale se afla la sud de Cork si este una dintre cele mai pitoresti statiuni de pe tarmul de sud-vest al Irlandei. Orasul este aglomerat fiind si un important port dar si un centru tristic. Turistii ce vin in numar mare pot practica sporturi nautice, dar noi ne-am limitat la admirarea ambarcatiunilor si a cladirilor si chiar o plimbare pe plaja. Doar plimbare si chiar bine imbracati. Era iulie, eram la mare, pe plaja, dar nu era si cald, asa ca drumetului ii sta bine cu drumul. Drumul nostru de-a lungul coastei ne-a dus in peninsula Dingle si in orasul cu acelasi nume, dar cu o scurta oprire la Capela Gallarus. Trecuse destul de mult timp de la micul dejun asa ca miresmele bucatelor irlandeze ne-au facut sa intram intr-un restaurant micut aflat pe tarm. Aici am mancat cea mai buna supa crema de peste si creveti.

Dingle este recunoscut pentru restaurante si puburi dar si pentru vremea foarte capricioasa. Daca treci peste capriciile vremei in zona te poti bucura de plaja nisipoasa din Inch cu dunele de nisip din spate, de portul din Dingle de unde poti pleca pe mare in speranta de a te intalni cu delfini sau pur si simplu sa admiri marea.

Dupa masa am continuat spre Tralee, resedinta comitatului Kerry si resedinta noastra pentru o noapte, la Grand Hotel.

A doua zi ne indreptam spre Galway, trecand prin tinutul Burren, tinutul pietrelor si al apei, tinutul unde oceanul “saruta” Irlanda. Cel mai magic moment al intalnirii dintre ocean si tarm cred ca se petrece la Cliffs of Moher. Tarmul inalt de peste 200metri iti ofera o priveliste superba asupra oceanului involburat ce incearca cu disperare sa “imbratiseze”Irlanda. Ne-am plimbat pe faleza pana ce vantul nemilos ne-a alungat din nou la masina, dar nu inainte de a trece si pe la vanzatorii de mici suveniruri si de a ne incalzi si cu un ceai (era nevoie!)

Urmatorul obiectiv din acest tinut a fost Pestera Doolin aflata la aproximativ 5km. Intrarea se face organizat, cu ghid si echipament de protectie (casca). Pestera iti da posibilitatea de a vedea una din cele mai mari stalactite din lume, aproximativ 7m. Stalactita are o vechime de 600.000de ani si a fost descoperita in 1952, dar pestera a fost deschisa publicului abia in 2006. Dupa ce cobori peste 100 de trepte, ghidul stinge lumina pentru cateva clipe si apoi … minunea este in fata ta:o stalactite imensa care continua sa creasca si care asteapta sa fie intampinata si de o stalacmita ce timid prinde contur. Turul in pestera dureaza aproximativ o ora ce trece poate prea repede. Dupa iesirea din pestera poti cumpara si ceva pentru aducere aminte din magazinul pe care nu ai cum sa-l ratezi. Intrarea si iesirea din zona pesterii se face prin magazin. Si pentru azi mai aveam de vazut un obiectiv, poate cel mai vizitat si fotografiat mormant din Irlanda. ”Iazul regretelor”, dolmenul - construit in urma cu aproximativ 6000 de ani a fost descoperit in 1986 si adapostea corpurile a 22 de persoane, adulti si copii.

Impresionant este mormantul cu lespedea de piatra ce sta parca sa cada dar si imprejurimile din piatra cu santuri parca sapate cu multa migala. Ai impresia ca esti in alta lume necunoscuta noua, pamantenilor. Si nu puteam sa mergem drum intins pana la Galway, asa ca am oprit, in apropiere de Kinvara, sa mai vedem si ce-a ramas dintr-o manastire intemeiata de calugarii cistercieni in 1195.

Dupa o noua zi plina am ajuns in Galway, dar despre Galway si imprejurimi urmeaza sa mai povestim.

---

VIZUALIZĂRI: 5710 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI