Rodos - de la nord la sud si de la est la vest (partea a doua)

TIPĂREȘTE

În cele ce vor urma, voi continua să povestesc cele văzute de noi în prea scurtul timp petrecut pe insulă, spun asta pt. că nu am putut vedea tot ce ne-am fi dorit, e imposibil, insula e mare, iar obiectivele sunt multe.

Dar am facut și plajă, pt. că trebuia să ne mai și odihnim între cățăratul spre atâtea castele, care, de, sunt toate cocoțate sus în deal, cum altfel :), așa că, pe partea de est, spre sud de Rodos, la cca 26 km, am fost la Plaja Tsampika, situată într-un golf, cu o plajă de nisip, lată, întinsă, cu intrare lină în apă numai bună pentru copii, o mare liniștită, cu valuri mici, mici, cabine de schimb, toalete, dușuri, taverne, parcare mare fără plată.

Șezlongurile sunt 8 euro, ca aproape peste tot pe insulă. De pe autostradă se ajunge ușor, luând-o la stânga încă 2km. Pe partea stângă se ridică parcă din mare o stâncă, pe care stă o bisericuță, Panagia Tsampika (mânăstirea cea veche) și pe care regret că nu am văzut-o; a nu se confunda cu Mânăstirea Tsampika (mânăstirea cea nouă), pe care am vizitat-o și noi și care este la cca 1 km mai spre sud, accesibilă de la drumul principal.

Am petrecut atunci la plajă o după-amiază liniștită, ne-am răcorit în apa calmă a mării atât de albastre, planificând excursia de a doua zi. Revenind la bisericuța cea mică din vârful dealului, nu se știe exact de când datează, dar a fost reconstruită de un călugăr în 1770. Se spune că pe vremuri aici era un altar dedicat zeiței Artemis și se făceau sacrificii de animale.

Numele mânăstirii provine de la cuvântul tsamba care înseamnă a lumina, a scânteia. Aici, potrivit legendei un cioban a găsit o icoană a Maicii Domnului, călăuzit fiind numai de o lumină, icoană despre care se spune că e făcătoare de minuni (în special pt femeile care nu pot avea copii). După un drum de acces cu mașina, se mai urcă cca 350 trepte până sus la mica biserică. Poate la o dată viitoare!

Destinația următoare Castelul Feraklos, din Charaki, situat pe partea de est, la cca 300 m înălțime, castel folosit de pirați înainte de venirea cavalerilor Ordinului Sf. Ioan. Ei (cavalerii) l-au folosit ca și închisoare. Drumul este oarecum accesibil pană la un punct, de unde trebuie să ai musai incălțări adecvate pt. că se urcă pe bolovani destul de mari. Dar panorama pe care o ai de sus, este absolut spectaculoasă, merită efortul, se vede micuța plajă Agathi, cochetă și linistită..Se pare că acest castel a fost ultimul bastion care a cedat în fața otomanilor.

Dacă de urcat am urcat, la coborâre, pe o altă potecă, care ni se părea nouă mai acceptabilă, am avut neplăcuta surpriză, să constatăm că stânca pe care e situat castelul, e înconjurată cu un gard de sârmă. :(Neavând ce face, am urcat din nou o porțiune, până când am dat de o cărăruie ce ocolea oarecum stânca și așa, cumva am ajuns spre partea pe care urcasem inițial.

Mare atenție dacă vă încumetați să mergeți acolo! De altfel, micuțul sat Charaki, este foarte frumos, cu case frumoase, cu o piațetă cochetă, o biserică mică și frumoasă, iar de aici din piață se ajunge și pe plaja cu nisip auriu, și cu o apă de culoare azurie; mașina se poate lăsa într-o parcare mare, fără plată, imediat la intrare în localitate, iar de aici se zăreste deja castelul. Mai este o plajă Charaki, aproape însă de cealaltă, Agathi și amândouă se văd frumos de sus, din castel.

Părăsind acest loc frumos (și aventuros pt. noi), după ce ne-am răcorit cu apa ce curgea la cișmeaua de lângă biserică, ne-am continuat drumul spre sudul insulei, către Prasonisi. Acesta este cel mai sudic punct al insulei, la 92 km de capitala Rodos. Există și un punct de belvedere, unde toată lumea oprește să facă poze, e foarte frumos și se vede fâșia de nisip, plaja care desparte cele două mări, liniștita mare Mediterană și mult mai agitata mare Egee.

Privită de aici din acest punct parcă și culoarea apei diferă, eu le-am asemuit cu două surori, total diferite ca firi și personalitate. Am ajuns în localitate, am parcat, există o parcare imensă, nu se poate merge cu mașina pe această porțiune de plajă. Am mers pe rând, întâi la marea calmă și liniștită, Mediterana, în stânga cum vii din insulă, aici erau foarte mulți turiști, cu copii, la plajă, în apă, liniște, frumos, traversând însă spre cealaltă, am întâlnit o mare mai albastră, cu valuri mari, aici, deja bătea și vântul, raiul sporturilor pe mare (windsurfing, kitesurfing). Se spune că aici vin cei mai buni surferi din lume să se antreneze, am și văzut mulți surferi, se pare că aici se organizează și multe competiții de gen.

Ce se poate face aici? Păi dacă ai de gând să stai mai mult de o vizită, am văzut ceva cazări, viluțe cochete, există vreo 2-3 taverne, terase, cafenele, unde îți poți trage sufletul. Cine dorește poate face plimbări cu bicicleta (alt mijloc de transport se pare că nu e permis) pe insula Prasonisi (asta când nu e flux și e unită cu insula Rodos), unde se pot admira dealuri verzi, pt. care a primit numele de "insula verde", precum și un far. Noi n-am stat mai mult de o oră, am incercat apa, așa, o plimbare pe mal, doar la marea Mediterană, cealaltă, Egeea, era cu valuri prea mari, doar am admirat dezlănțuirea naturii. Oricum, este un loc frumos, care nu trebuie ratat, se pare că și agențiile l-au inclus in turul insulei cu autocarul.

Ei și acum din sud, unde? Păi spre nord, dar pe coasta de vest, nu? Bine că drumul este foarte bun, nu este nici aglomerat, se merge lejer, așa că la 30 km de Prasonisi, ajungem în satul Monolithos, un sat mic, tradițional, așezat ca un amfiteatru, cu case de piatră, acoperite cu țigle, cu multe flori si mușcate viu colorate, cu câteva taverne, dar și cu principalul punct de atracție, Castelul Monolithos.

Acest castel venețian, situat pe o stâncă de cca 100 m, a fost construit in 1480, de Cavalerii Ordinului Sf. Joan, care au apărat insula de atacurile inamice. Conform datelor wikipedia, acest castel nu a fost niciodată cucerit.

Accesul se face pe niște trepte de piatră, obligatoriu încălțări sport. Nu este taxa de intrare. Imediat ce urci câteva trepte la umbra pinilor, întâlnești grupuri de pietre puse una peste alta și care formează parcă un turn, la început ne-am distrat și am zis că sigur s-au jucat niște copii pe aici probabil, dar pe măsura ce urci spre castel, sunt sute de astfel de turnuri din piatră, inclusiv pe crengile copacilor; e interesant cum stau așa în echilibru și am ințeles că nici măcar nu se cunoaște semnificația acestora.

Sus la castel, în interiorul zidurilor, multe ruine, dar și o biserică mică și frumoasă, Ag. Panteleimon, unde am intrat și am aprins o lumânare, lăsând niște bănuți pe masă, nefiind nimeni acolo.

Am făcut poze cu minunata priveliște care bucură ochiul și sufletul. Din acest sat se poate ajunge la două din cele mai frumoase plaje de pe coasta de vest, plaja Fourni si Glyfada.

Am lăsat în urmă acest loc pitoresc, am mai mers încă câțiva km și am dat de un alt sat tradițional, Kritinia, construit se pare, de cretani, care au fugit din insula Creta odată cu invazia otomanilor, de aici și numele- in traducere Noua Creta. Este unul din cele mai frumoase sate din insulă, situat la o distanță de cca 50 km de capitală. La intrare în sat există un muzeu de folclor, câteva cafenele, dar cel mai vizitat loc este castelul Kastello venețian, construit în sec. XVI, pe un deal, la cca 130 m de la nivelul satului.

Castelul oferă o panoramă superbă asupra Mării Egee, ăsta fiind un lucru bun și în trecut ca post de observator, pt. atacurile piraților sau inamicilor. De aceea Cavalerii au ales strategic acest loc pt. construcția castelului, care e amplasat pe trei nivele, fiecare aparținând unui alt Grand Master. În 1480, otomanii au atacat castelul, provocând pagube mari și lăsându-l în ruine. Peste timp, tot cavalerii au incercat să-l reconstruiască astfel încât să-i redea forma inițială; astăzi sunt numai zidurile exterioare, reconsolidate, iar între ziduri sunt și ruinele unei capele, închinată Sf. Ioan. Peisajul văzut de sus îți taie respirația, se vede în zare insula Chalki, înconjurată de apele albastre ale mării Egee.

La poalele dealului unde e castelul, unde de altfel e o parcare generoasă pt. mașini, o tavernă umbroasă îmbie la un suc proaspăt de portocale sau de ce nu, de pepene roșu. Am luat și apă rece, am băut câte o cafea, ne-am odihnit puțin, refăcându-ne forțele pt. mai departe. Un lucru important, nu se plătește taxă de intrare la castel iar parcarea e gratuită.

Drumul nostru continuă înspre nord, spre satul Kamiros, Skala Kamiros, cu drumuri înguste ca de altfel prin toate satele lor de munte, dar acum mergem încă, cu marea în stânga, cu peisaje spectaculoase, ici, colo se vede câte o plajă micuță și frumoasă, trecem și de satele Kalavarda, Fanes, Soroni, unul mai frumos ca altul, cu localnici pe marginea drumului, care vând produse locale, miere, multă miere în diverse combinații, cu fructe; măsline, murate, sau cu diverse condimente, ulei de măsline. Intrăm și în frumosul sat Theologos căutând ruinele Templului lui Apollo, pe care l-am localizat pe harta.

Cum ne-am învârtit de cateva ori în același loc, am intrebat un localnic despre ele. Răspunsul a fost un râs în barbă, explicându-ne că de, astea nu-s nimic, pe lângă cele de la Ancient Kamiros. Ce??? dar am trecut pe acolo, nu le-am văzut! Păi nu, că nu sunt chiar la vedere, se urcă din localitate pe un deal, sunt semnalizate, dar dacă nu ești chiar atent treci ușor de ele. Așa că am decis să ne întoarcem să le vedem. Sigur, după ce am localizat și Templul lui Apollo!

Ei și atunci am ințeles de ce a râs grecul, aceste ruine erau între două case, pe o parte și alta a drumului și vegetația era mai înaltă decât obiectivul... ca să nu zic bălării! :) Așadar cale întoarsă spre Ancient Kamiros. Acesta este unul din cele trei orașe antice de pe insulă, mai izolat și mai conservativ decât Lindosul. Se pare că zona este foarte bună pt. agricultură, de aici și bunăstarea, iar Homer îl descrie arginoeis, adică un sol fertil și argilos.

Cele mai vechi urme de existență datează din perioada miceniană, lucru dovedit prin mormintele descoperite în satul Kalavarda. Kamirosul era cunoscut pt. cimitirele amplasate în jurul orașului antic, iar într-un astfel de cimitir s-au descoperit lespezile lui Krito și Timarista, piese faimoase de altfel și care acum sunt expuse la Muzeul Arheologic din Rodos. Alte piese descoperite aici au fost donate la British Museum și la Louvru.

Ajunși și în acest loc, la oareșice înălțime, am lăsat mașina în parcare (fără plată), am admirat marea și tot ce se vedea în jur, pini înalți și chiparoși (puieți) de o parte și alta a drumului, apoi ne-am îndreptat spre intrare, aici se plătește taxa de 4 euro, dar primim și o brosură de informare, din care vă povestesc și eu acum. Locul este imens, așa că o luam dintr-o parte, nu se poate trece chiar peste tot, unele ruine sunt delimitate, probabil pt. siguranță.

Orașul este un exemplu caracteristic șablonului și designului elenistic, cu diviziuni în zone publice si clădiri private, aranjamentul lângă pantele naturale ale dealurilor și sistemul de tablă de șah al străzilor. Totul e de fapt divizat în trei părți, cea mai joasă, ca o agora, apoi a doua parte cu vile private pe marginea dealului și a treia, în zona cea mai înaltă, cu acropolele. De asemenea aici sunt și rămăsițele Templului dedicat zeiței Atena Kamirada.

Am mers de jur-împrejur, pe deal, pt. că se vede cel mai bine, am ajuns în punctul cel mai înalt, apoi ne-am întors pe partea cealalta, la umbra pinilor care își revărsau generoase ramurile chiar peste treptele pietonale. Jos în agora, ședințe foto, lângă câte o coloană, apoi ceva răcoritor la cafeneaua de lângă intrare. Evident că amplasamentul este de vis, marea la picioare, au știut ei ce-au știut atunci când au conceput totul. Plecând din orașul antic, la numai 800 m, este o taverna căreia i se face reclamă peste tot pe insulă, în fiecare parcare găseam câte un pliant, de la ei; aici este și o plajă frumoasă, noi am văzut-o din mers, nu am oprit pt. că timpul începea să lucreze în defavoarea noastră. Acum uitându-mă peste pliant am văzut că există parcare fără plată, nisip fin, loc ideal pt. copii, cu loc de joacă pt. ei, wi-fi free, șezlonguri și umbrelă gratis. A, să spun și numele Porto Antico. Dacă sunteți în trecere! și se pare că fac reducere 15% la prețul mâncării pt. cei care au un astfel de pliant!

Da, dar noi n-am stat pt. că mai aveam atâtea de văzut! Cum am mers așa mult, sigur că a trebuit să și alimentăm cu benzină, să vă dau unele informații despre preț : pe partea de vest e mai ieftin între 1,45 -1,58 euro, în schimb spre capitală se mai ”scumpește treaba”, la început am luat cu 1,68 euro în zona Faliraki. Noi am închiriat din Faliraki o mașina pt. 2 zile, cu 60 euro, un Suzuki Alto. Soțul (șoferul), spune că nu-i teribilă, dar ce mai contează, ne-a dus pe unde am vrut! :))

Și cum am mers destul de mult spre nord, am hotărât să o luăm spre est, spre casă (sweet home :) sigur, camera de hotel), dar în trecere, să vedem și fluturii... da, am pornit spre centrul insulei, prin Theologos, unde mai înainte îl căutasem pe Apollo :), era tot acolo. Deci după un drum nu prea lung dar foarte frumos, printre copaci, am ajuns la Petaloudes, sau Valea Fluturilor.

Zona este fabuloasă, de-alungul unui râu, Pelekanos și este un loc se pare, unic în lume, prin faptul că fluturii, o anumita specie, (Quadripunctaria Poda), vin aici în această vale pt. reproducere. Ei stau pe copaci storax, care produc un soi de rășină specială, folosită de altfel și în biserici pt. a face tămâie, apoi se reîntorc (fluturii) mereu aici atrași de mirosul aparte al rășinii. În august sunt cei mai mulți, iar în septembrie își depun ouăle. Procesul de reproducere se termină în primăvară.

La intrare, se plăteste taxa, 5 euro, iar în curte este și un magazin de souveniruri, în dreapta un muzeu de istorie naturală. Veți fi atentionați să nu țipați, să nu vorbiți tare, să nu aplaudați pt. că fluturii se odihnesc (nu râdeți, așa e :))

După atâta căldură și soare, acest loc e o adevarată binecuvântare, datorită copacilor, a mirosului îmbătător al pinilor, susurul apelor, aici fiind mai multe cascade, podețe peste ape, rățuște, broaște, crabi etc. Un loc mirific, odihnitor, care va plăcea și copiilor, cu siguranță;) La aprox. 2 km de acest loc e și o mânăstire, Kalopetra, situată la 311 m altitudine.

Oare v-am plictisit? Mai am câte ceva de povestit, dar cred ca rămâne pt. partea a treia. Adică, va urma!

---

VIZUALIZĂRI: 7246 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI