Rodos - de la nord la sud si de la est la vest

TIPĂREȘTE

Inca de la prima vedere a insulei, cand avionul se apropia tot mai mult de sol si cladirile capatau contur, marea albastra se intindea linistita intre zidurile cetatii, am avut o tresarire si m-am gandit: sigur o sa-mi placa! Pai si cum altfel, cand insula soarelui se desfasura tot mai aproape, tot mai promitatoare!

Dupa un zbor de aproape doua ore, am ajuns asadar pe aeroportul Diagoras, am urcat in autocare iar in decurs de o ora am ajuns fiecare la locurile de cazare, timp in care am putut admira deja frumusetea insulei. Despre Rodos s-au spus deja destule dar probabil fiecare mai aduce o informatie in plus, asa ca de ce nu?

Rodos este cea mai estica insula din marea Egee, cea mai mare din grupul Dodecanezelor, a patra insula ca marime a Greciei si este denumita si insula Soarelui, a zeului Helios. Legenda spune ca atunci cand Zeus a facut imparteala pamanturilor pentru copiii sai, l-a "sarit" pe Helios. Dar el nu s-a suparat si vazand aceasta bucata de pamant acoperita de apa, a dorit-o, a si primit-o iar atunci cand o desfata cu razele de soare a zarit o preafrumoasa nimfa care se numea Rhodon (cuvant ce inseamna trandafir in limba greaca) si de care s-a indragostit, cu care s-a casatorit si astfel in onoarea ei, a denumit insula Rodos (informatii wikipedia).

Capitala care se numeste tot Rodos, este situata in nordul insulei si aici intalnim o imbinare perfecta a orasului antic cu cel medieval si cu cel modern. In orasul antic putem vedea ruinele templelor lui Apollo, Atena si Zeus, stadionul, amfiteatrul; orasul modern foarte cosmopolit, cu multe parcuri, multa verdeata, cladiri ridicate in sec. XX, cu o arhitectura deosebita, cu flori frumoase si colorate la tot pasul si nu in cele din urma, orasul medieval declarat Patrimoniu Mondial Cultural Unesco, inca din 1988. Insula are o vegetatie foarte bogata, soluri fertile, livezi de maslini, paduri de pini, vita de vie, multi pomi fructiferi, flori superbe, drumuri foarte bune, chiar si prin satele de munte, traditionale, manastiri frumoase, statiuni frumoase cu plaje intinse de nisip in special pe partea estica, iar cu pietris pe cea de vest. Istoria nu se lasa uitata si aproape peste tot intalnim importante vestigii, castele medievale, cetati, orase antice, morminte miceniene, astfel ca legendele invie la tot pasul.

Vorbind de legenda sa amintesc si de Colosul din Rodos. Se pare ca totusi ar fi existat; locuitorii orasului au hotarat sa construiasca aceasta statuie in cinstea zeului Helios, care i-ar fi ajutat in apararea orasului, in obtinerea victoriei; statuia imensa de 33m inaltime, a fost ridicata pe un soclu de marmura de 15m, din 15 tone de bronz si 9 tone de fier, obtinuti prin topirea armelor de razboi. Statuia ar fi "durat" undeva intre 282 i. e. n. si 225 i. e. n. cand la un puternic cutremur a cedat unul din picioare si atunci s-a ruinat intreaga constructie. Colosul avea si un rol calauzitor pe mare, ca un far, unul din brate avand o torta care lumina tot timpul. Insasi sculptorul francez Auguste Bartholdi a folosit ideea in constructia Statuii Libertatii din SUA. Nu s-a mai refacut constructia pentru ca oracolele vremii spuneau ca e de rau augur, dar ea a fost topita si refolosita tot pentru a construi arme de razboi. :(

Si acum dupa aceasta incursiune (cu ajutorul wikipedia) in antichitate, va invit sa ma urmati in aventura noastra in insula Soarelui, unde am avut parte intr-adevar numai de soare si cer senin.

Prima zi pe insula am dedicat-o capitalei, unde am ajuns cu autobuzul, noi stand in Faliraki (voi scrie rw separat despre cazare). O calatorie costa 2,40 euro, autobuzele circula destul de bine, la un interval de 20 min, dar este afisat de obicei in fiecare statie programul. Statia finala portul, de acolo, incepe plimbarea de-a lungul falezei, printre multimea de oameni, care fotografiaza asemeni noua, cand la stanga, cand la dreapta; o multime de ambarcatiuni stau asteptand clientii, ba pt pescuit, ba pt plimbare, se negociaza excursii, noi mergem mai departe spre portul Mandraki, zidurile cetatii se zaresc tot mai aproape. Multe pisici, frumoase, tolanite la soare, parca pozand sau obisnuite cu aparatul foto. Morile de vant strajuiesc, parca aleile catre cetate. Zarim si picioarele, (se pare, nu e sigur) ale colosului din Rodos, pe care acum se afla statuile - un cerb si o caprioara. Una pe o parte, a doua pe cealalta, exact la intrarea in port. Mergem spre orasul vechi, inconjurat de ziduri de aparare, cu porti impunatoare. Cele mai importante Poarta Sf. Ioan, care face legatura intre Rodos si Lindos, Poarta Sf. Ecaterina face legatura cu portul comercial Emporium, Poarta Sf. Anthony cea mai veche, care a fost reconstruita, iar acum o stim sub numele de Poarta Amboise. Multi turisti la tot pasul, e greu sa prinzi cate un cadru fara a poza pe cineva, admiram maretia si frumusetea care ne inconjoara. O luam usor la pas, avem noroc sa vedem niste sedinte foto cu o mireasa, noi o urmam pe ea sau ea pe noi, nu stiu dar ne tot intersectam, pana cand ajungem pe celebra Strada a Cavalerilor. E bine, caci aici e putina umbra, are cca 600 m, este pietruita si se spune ca pe vremuri ducea de la Acropole pana la port. Din sec. XVI strada cavalerilor a devenit locatia hanurilor fiecarei natiuni - denumite limbi, hanuri care ii gazduiau pe cavalerii ordinului Sf. Ioan. Astazi hanul Frantei gazduieste Institutul de Limba Franceza. Aproape de hanuri este Spitalul Cavalerilor, aici este in prezent Muzeul de Arheologie, apoi Catedrala Romano-Catolica a Cavalerilor, Hanul Limbii Provensale. Mai sunt de vizitat Galeriile Municipale de Arta, Plateia (Piata) Simi, Muzeul de Arta Decorativa, Muzeul Bizantin cu multe picturi murale din sec. XIV, icoane bizantine. Trebuie sa amintesc si de Moscheea Lui Suleiman, prin care au marcat cucerirea turca din anul 1522 si care a dominat timp de patru secole pe insula, lasand importante vestigii de cultura si arta, azi vedem si Biblioteca Sultan Mustafa care are o colectie impresionanta de manuscrise arabe, turcesti si persane.

In continuare ajungem la Palatul Cavalerilor sau Palatul Marelui Maestru, bilet de intrare 6 euro. Palatul a fost construit de cavalerii Ordinului Sf. Ioan din Ierusalim, in sec. XIV, pe ruinele unei cetati bizantine, dar a fost distrusa in 1856 in urma unei explozii, lasat in paragina vreme de vreo 80 de ani, apoi din 1912 intra sub ocupatie italiana, iar prin 1930 odata cu intrarea lui Musollini se intareste dominatia italiana, dar totodata se si aduc mesteri importanti si in 1937 se reconstruieste palatul, acoperindu-l cu multe picturi murale, sculpturi. Nemtii detin si ei puterea cam 2 ani, pana cand in 1947, ONU reda Greciei in sfarsit insula Rodos. Da, istoria insulei este tumultuoasa, palpitanta, chiar si numai de povestit. In zilele noastre palatul, are foarte multe sali maiestuoase, Sala de Receptie, Sala de Bal, Sala de Asteptare, Sala de Muzica, Sala Mozaic Medusa. Se regasesc multe obiecte ceramice descoperite, vase orientale, icoane pictate pe lemn, arme si munitii, mobilier din sec. XVI -XIX, sculpturi, mozaicuri superbe, marmura rafinata policroma. Puteti petrece cel putin o ora prin incaperile palatului, incercand sa suprindeti cat mai multe cadre frumoase, lumina care cade si lumineaza mozaicul si ii confera o stralucire aparte, candelabre spectaculoase, dar si expozitia unui artist Nikos Floros. Parca mai imbogatiti sufleteste, iesim din palat continuand sa admiram curtea cu statuile masive, apoi cine doreste poate vizita si zidurile de jur-imprejur. Noi alegem sa trecem pe sub Poarta Amboise, facem poze incercand sa 'prindem' cat mai mult, cat mai frumos, pt a ne putea aduce aminte de tot ce am vazut. Ce sa spun, vazuta pe indelete e nevoie de o zi, numai pt orasul vechi, ne tragem sufletul la un suc proaspat de portocale, respectiv o bere, un gyros, foarte gustos, la o taverna in orasul vechi, 2,50 euro, bauturile au fost mai scumpe. Berea Mythos 4,50, sucul la fel.

Un alt obiectiv de vazut in Rodos town, dar pe care noi l-am facut in ultima zi, a fost Acropole. Locul unde este situat e pe colina lui Monte Smith, in partea vestica a orasului Rodos, pe care noi am strabatut-o pe jos din portul vechi, pt a simti pulsul orasului. E o adevarata plimbare pe strazile frumoase, cu casele acoperite de flori, multi copaci care confera umbra atat de binevenita in arsita soarelui. Acropole dateaza din sec. II i. e. n., aici au existat temple si cladiri din care acum unele sunt numai ruine, Templul lui Apollo, din care au ramas 4 coloane, iar in partea de sud un stadion unde se antrenau atletii pt. jocurile olimpice. Cladirile erau construite in terase, inconjurate de ziduri puternice. Teatrul elenistic dateaza din sec. III i. Hr. aici aveau loc multe competitii sportive, ca parte a unui festival dedicat zeului Helios. Ca o paranteza, apropos de sportivi, Diagoras a fost un boxer, ce a castigat multe competitii, chiar si la jocurile olimpice, se spune ca a facut parte dintr-o familie nobila sau a fost chiar fiul lui Hermes, avand la randul sau doi fii, tot buni sportivi, ce au castigat si ei victorii importante. Ca o legenda a vremurilor apuse, chiar si aeroportul din Rodos ii poarta numele.

Si pentru ca titlul rw ne poarta de la nord la sud, mergem spre Lindos. Situat la 45km sud de capitala Rodos, orasul este situat terasat cu casele albe, stralucitoare, stradutele inguste si intortocheate, florile multicolore, alegem unul din drumuri, se pare ca toate duc spre cetate, greu e, ca e plin de turisti, grupuri-grupuri se revarsa catre deal, unde ne asteapta impunatoare ea, cetatea. Se poate urca pe jos, sau cu taxiul, dar nu orice taxi, ci taxi-magarus, 5 euro de persoana. La fiecare nivel urcat se asterne imaginea plajei cu apa cea albastra, nesfarsita. Stanca pe care e construita e la cca 116 m inaltime.

Castelul din Lindos sau Acropolele din Lindos - taxa de intrare 6 euro.

”Încep cântându-o pe Atena, vestită zeiță cu ochii strălucitori, foarte înțeleaptă, cu un curaj de neînfrânt, fecioară vrednică de cinste, protectoare puternică a orașelor, pe care Zeus a născut-o din capul său preamărit, îmbrăcată cu armură de luptă și aur strălucitor și pe care toți Nemuritorii o privesc cu admirație. ”

Imnul homeric XXVIII în cinstea Atenei.

Primul templu de piatra a fost in punctul cel mai inalt, si a fost dedicat cultului pt. zeita locala Atena Lindia, unde oamenii aduceau ofrande si sacrificii pt ea, zeita venerata. Acest templu s-a distrus in urma unui incendiu, ulterior a fost reconstruit, iar fortificatiile actuale au forma conferita de cavalerii ioaniti ce au pus stapanire pe cetate. Toate ramasitele descoperite dovedesc bunastarea din orasul antic Lindos. Potrivit Homer Lindosul a fost cel mai puternic oras, de pe insula. Acum au mai ramas 2 turnuri, in partea de sus-vest era un teatru antic, zidurile unei foste biserici, cea a mai ramas din templul Atenei, iar de jur-imprejur ziduri de aparare, de unde poti vedea superba imagine a orasului Lindos, si plajele lui, cu golful St. Paul, cu apele albastre, turcoaz. La Lindos se poate veni si cu vaporasul din Rodos. Pt. masini exista o parcare in piata de la drumul principal, langa biserica, fara plata, si o parcare mai sus, mai aproape de cetate dar cu plata. La intrare in orasel o alta piateta frumoasa, care in dreapta continua cu orasul in trepte, iar in stanga se face drumul catre plaja publica.

Venind de la Rodos, spre sud la cca 8 km, se afla Kalithea, o statiune cocheta, cu plaje frumoase, hoteluri si resorturi luxoase, dar si cu un obiectiv frumos ce merita vizitat, Thermele din Kalithea. Se spune ca golful din Kalithea era renumit pt izvoarele calde, ce izvorau din stancile inconjuratoare. Arhitectul italian Pietro Lombardi este cel care in 1928 face planul acestor bai, care acum sunt renovate si arata superb. Nu stiu daca mai exista si izvoarele active dar, locul este frumos pt plaja si mare, biletul de intrare este de 3 euro, un sezlong costa 3,50 euro. The Big Rotonda gazduieste acum expozitii de pictura, sculptura, fotografie al artistilor de pe insula. Citind pe net, am aflat si ca aici in acest decor pitoresc s-au filmat scene din filmul "Escape la Atena" cu Terry Savalas si Roger Moore, ba chiar si unele scene din filmul "Tunurile din Navarone". Si uite ca acum inteleg legatura dintre pozele pe care le-am vazut expuse acolo cu acesti actori. Nu eram pregatiti pt. a sta, dar se poate petrece o zi frumoasa acolo. Am vazut ca se pot organiza si nunti, exista un loc special ca un altar, pt. oficierea casatoriei. Ce romantic! :)

Drumul nostru continua, dar intr-un alt rw, sper sa ma mai urmati! Va las in continuare sa priviti fotografiile, care sper sa completeze cele spuse de mine.

---

VIZUALIZĂRI: 10161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI