Plimbare relaxantă pe Coasta Vestică a Insulei Rodos

TIPĂREȘTE

Spuneam, vezi impresii despre cazarea din Rodos, că pentru plimbările prin Insulă vom închiria o mașină, ceea ce am și făcut.

De la Zeus Cars din Odós (Strada) Al. Diakou 5 am închiriat pentru 3 zile, cost total 60 euro, un Hyundai i10, mașină cu circa 60.000 de kilometri la bord, cu care noi am mers  aproape 500 de kilometri. Recomand cu toată încrederea această Agenție, afacere de familie, închirierea s-a făcut rapid numai cu permisul de conducere, fără altă garanție, mașina având asigurare completă. Domnul Filipos, proprietarul, este un om deosebit, amabil, săritor și de mare ajutor. Am avut o problemă cu mașina, vinovat principal Google maps, vinovat secundar conducătorul auto, iar dânsul ne-a ajutat să ieșim din încurcătură. Neștiind engleza nici noi, nici el, am vorbit la telefon cu băiatul nostru care a vorbit cu Savvas, gazda noastră, care a vorbit cu domnul Filipos ce a venit la noi și totul s-a terminat cu bine.  

Dimineața, pe la ora 9, plecam din strada Al. Diakou, de la Zeus Cars, părăsind orașul conform programului zilei făcut de acasă ajutată și de site-ul rhodes.gr/tourist-guide/? ... odes_greece.php.  

Primul obiectiv din acea zi era mănăstirea Filerímos, drumul urcă la un moment dat și merge printr-o frumoasă pădure de pini, trece pe lângă o bisericuță de curând construită, anul 2018, Capela Sf. Ilie, avea la intrare un steag galben cu vulturul bicefal ce arată că templul aparține Bisericii Bizantine și nu Bisericii Ortodoxe Grecești. Am mai văzut acest lucru în mai multe locuri.

Mănăstirea (Moní) Filerímos aflată la circa 12 kilometri de Rodos, prima destinație a acelei zile este cunoscută pentru Biserica ei și Drumul Crucii. În marea parcare ne-au întâmpinat mulțime de păuni, unii strigau de zor, era ora mesei. În martie, când Am Fost Acolo, programul era de la 8:30 – 15:30, marți închis, biletul de intrare pentru toți, inclusiv seniori, 3 euro de persoană.

Am mers mai întâi la Drumul Crucii, Calvarul ce constă într-o potecă pietruită, pe partea din dreapta cu 14 Gravuri ce reprezintă „Patimile lui Hristos” fixate pe socluri, potecă ce duce la o Cruce de peste 17 metri înălțime. În interiorul ei o scară urcă la vârful crucii, nu am urcat, urcușul este interzis, nu am înțeles de ce?!  

Am revenit la Biserica Maica Domnului din Filerímos construită în secolul 14 pe dealul Filerímos (Prietenosul) de către Cavalerii Sfântului Ioan, ocupanții insulei în acea perioadă. Ridicată din piatră, în stil gotic a fost timp îndelungat gazda Icoanei Maica Domnului. Icoana, mult adulată atât de ortodocșii cât și de catolicii rodieni, a fost pictată de Luca Evanghelistul. Azi, biserica este gazda unei copii, originalul fiind dus pe alte meleaguri. Mănăstirea este formată din mai multe clădiri. Am admirat mai întâi Turnul Clopotniță, de la Biserica Sf. Maria, dar și ruinele Vechiului Templu al Atenei Polias din secolele 3 - 2 î. Hr. aflate în fața lui. Am văzut apoi interiorul bisericii și am mers în spate la clădirile și vechile chilii cu un frumos Atrium. Am continuat plimbarea prin grădina imensă la Castelul Bizantin, secolul 13, am pozat și ne-am întors în marea parcare, timpul necesar fiind de circa o oră. Peste tot erau panouri explicative, ușor de vizitat.

Drumul pe partea vestică a insulei este foarte frumos, mult verde, la un moment dat merge paralel cu marea, foarte aproape de ea după care urcă spre satul Kritinia.

Castelul Kritinia (Kástro Kritinías) aflat lângă Kritinía, pentru noi Creta Nouă, un mic sat cu specific cretan fondat de câteva familii fugite din Creta în timpul stăpânirii turcești, aflat la circa 43 kilometri de Mănăstirea Filerímos. Kastelos, cum îl numesc localnicii, un castel medieval venețian construit de Cavalerii Ioaniți pe un deal, punct de veghe al Cavalerilor spre Mare, a făcut din Insulă o puternică fortăreață, greu de cucerit.

Așezat printre pini, într-un peisaj de o rară frumusețe sălbatică, Castelul este astăzi un „Punct de belvedere” cu largi perspective la Marea Egee și Insula Chalki. Era plăcut acolo, aș mai fi stat dar trecuse aproape o oră de când ne plimbam prin Kritinia așa că am plecat mai departe spre un alt Castel. Drumul urcă și coboară, trece printre păduri de pini, măslini sălbatici, leandri.

Castelul Monolíthos (Kástro Monolíthou) se află la circa 2 kilometri de Monolithos, un mic sat aflat la 70 km la sud-vest de orașul Rodos, pe coasta vestică a Insulei Rodos. Între cele două castele, Monolithos și Kritinia, de unde veneam noi, sunt circa 27 kilometri. Construit în anul 1480, pe o uriașă stâncă solitară, domină satul, plaja și insulele învecinate spre care oferă vederi minunate. Odinioară invincibil, astăzi ruinat, mai păstrează în mijlocul lui ceva din Biserica Sf. Pantelimon, albă și frumoasă, dintr-o altă Capelă mică și albă, păstrează și câteva Cisterne vechi folosite pentru colectarea apei.    

Ajunși la Castel am urcat prin verdeață luxuriantă, pe o îngustă potecă-scară tăiată în stâncă cu trepte nu prea abrupte, dar alunecoase, lustruite de pașii celor care le-au urcat. Castelul în sine nu este prea spectaculos dar perspectivele oferite îți taie răsuflarea. Am privit, am pozat, iar am privit marea cea albastră și după vreo jumătate de oră părăseam Castelul continuându-ne plimbarea.

Am mers circa 18 kilometri până la Lacul Apolakia (Límni Apolakíon) , un lac artificial format de Barajul Apolakia (Frágma Apolakkiás) , lângă Apolakkia, sat tradițional rodian. Așezat la începutul anilor 1990 într-o frumoasă zonă umedă, unică pe insulă, înconjurat de dealuri accidentate și vegetație verde, asigură apa necesară rodienilor și, celor care ajung acolo, o stare de calm și liniște, la care contribuie și multele bisericuțe din zonă. Spre sfârșitul anilor 2010, pe malul lacului, a fost inaugurat Parcul Rhodescape (Párko Rhodescape) , parc de aventură și distracții, începând cu tiroliană și alpinism, continuând cu caiac și călărie, terminând cu drumeții sau plimbări cu barca. În imediata vecinătate am văzut Biserica Zoodochos Pigi (Naós Zoodóchou Pigi) , o bisericuță albă cu acoperiș roșu, dedicată Sf. Maria Dătătoare de Viață, (Zoodochos Pigi semnifică în greacă Izvorul Dătător de Viață). În zonă este și o terasă, loc bun de servit masa cu ofertă limitată unde un grup de englezi savurau bere și așteptau dejunul servit acolo. Am revenit lângă zona de parcare, am urcat cu piciorul și pe dig și am plecat mai departe. Despre acest lac ne-a spus gazda noastră și ne-a îndemnat să ajungem acolo.

Mi-a plăcut mult, am simțit calmul și liniștea lacului, briza lui răcoroasă, dar după o jumătate de oră am pornit spre Prasonisi, ultima destinație a zilei.  

Prasonisi (Πρασονήσι) este o Insulă-Peninsulă în sudul Rodosului, nu știam ce va fi când ajungem acolo, dar am găsit-o peninsulă. În sezonul cald o fâșie îngustă de aluviuni de nisip unește Prasonini cu Rodos și împarte marea în două iar în sezonul rece poteca de nisip este acoperită de ape permițând trecerea doar a bunilor înotători, sau cu barca, Prasonini devenind Insulă.  

Ajunși la capătul Insulei Rodos ne-am oprit la Plaja Prasonisi (Paralía Prasonisíou) , una dintre cele mai impresionante plaje din Insulă, de o parte a potecii marea este calmă, pe cealaltă partea bate vântul și vezi practicanți de înot, windsurfing sau alte sporturi similare și este permis gratuit campingul. Aici se găsesc și câteva unități de cazare, taverne, agenții de închiriat echipamente sportive, acum erau închise.  

Am parcat, mai erau câteva mașini și am văzut în depărtare oameni, mici mogâldețe cocoțate pe cărarea ce urcă sus pe peninsulă. Am început să mergem pe plaja de nisip ce desparte uscatul de capul Prasonisi, plajă lungă, după care am început urcușul. În dreapta potecii destul de largi erau ruinele de piatră ale unei vechi gospodări, am urcat, vântul bătea destul de tare. Am fost ultimii pe traseul de urcare, restul coborau. Am ajuns sus și am văzut cum poteca merge mai departe prin vegetația pitică. Se vedeau în stânga și ruinele unui vechi turn. Aici am întâlnit  „momâile” pe care le găsim și prin munții noștrii, acele pietre puse unele peste altele ca niște coloane. Vroiam să mergem la Farul Prasonini (Fáros Prasonisíou) , drumul nu mai era dificil, circa 1 kilometru. Făcusem deja mai mult de jumătate de oră. Am fi ajuns în locul unde Marea Egee se întâlnește cu Marea Mediterană. Am revenit fără să ne grăbim la mașină și am plecat spre capitală dar pe Coasta Estică a Insulei, circa 90 de kilometri, o oră și jumătate de rulaj, ajungând la cazare în jurul orei 19.  

Mi-au plăcut castelele cocoțate pe stânci, lacul și marea cea albastră, mi-a plăcut cum se vede uscatul de sus la Prasonini. A fost o zi frumoasă de început de martie, destul de caldă prin partea de vest a insulei eram noi singuri și mașinuța noastră. Foarte rar ne-am întâlnit cu câte o mașină, pe partea estică însă, a fost altceva, mult mai populată, mai dinamică.

A fost o zi frumoasă, plină, pe care o recomand tuturor celor ce ajung în Rodos nu doar pentru plajă. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

---

VIZUALIZĂRI: 1693 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI