CROAŢIA - un tărâm ce-ţi stârneşte dorinţa revederii! (Partea a II-a)

TIPĂREȘTE

Pe lângă frumuseţile naturale variate şi tradiţiile deosebite, Croaţia te atrage cu arta gotică renascentistă de pe coasta dalmată, acolo unde artiştii şi arhitecţii italieni şi-au lăsat amprentele minunate în oraşele în care străzile pornesc din centru precum nişte raze.

În acelaşi timp, splendorile culturale ale Imperiului Austro-Ungar se regăsesc în edificii baroce din estul şi centrul ţării - o dovadă încântătoare şi neaşteptată de rafinament a unui stil grandios ce a împodobit regiuni agricole abia populate.

Din păcate, războiul din anii ´90 a lovit necruţător multe obiective de acest gen, cel mai mediatizat fiind asediul Dubrovnik-ului ce a stârnit indignare la nivel internaţional şi oroare în rândul europenilor care-l vizitaseră.

Am să-mi încep pledoaria pentru această binecuvântată ţară cu oraşele din interiorul continentului, apoi o să planific călătoria pe coasta Mării Adriatice cu toată pleiada de insule cunoscute.

Zagreb:

Capitala musteşte în multe privinţe de influenţe central-europene, cu ceva similitudini din Budapesta şi Viena.

Zagrebul a progresat mult după anul 1991, când rachetele sârbeşti i-au lovit suburbiile în căutarea reşedinţei lui Tudjman, scăpat la limită după un astfel de raid.

Fiind aşezat pe o câmpie pitorească, udată din belşug de râul Sava în deosebi în părţile vechi ale oraşului, este vegheat de imensitatea muntelui Medvednica, adesea observat în partea nordică.

Fiind tot timpul în criză de timp, vă sugerez ca aceste privelişti să le vedeţi într-o zi, petrecând dimineaţa în Donji Grad (oraşul de sus) , iar după amiaza în Gornji Grad (oraşul de jos) , dar m-aţi crede superficial, deoarece obiective turistice precum, Muzeul Mimara sau Atelierul Ivan Meštrović ar merita o zi întreagă.

Oraşul de Jos se poate vizita începând de la gara Glavni Kolodvor, proiectată de arhitectul maghiar Ferenc Pffaf, deschisă în anul 1892, atunci când Zagrebul a devenit poarta principală de intrare către capitalele habsburgice.

În faţa gării se află statuia impunătoare al primului rege croat Tomislav, lucrare atribuită artistului Robert Frangeš-Mihanović şi pusă în valoare în anul 1947, la 6 ani de la moartea sculptorului.

La nord de statuia ecvestră se întinde Piaţa Tomislava şi Pavilionul de Artă în stil Art Nouveau, ce organizează expoziţii temporare şi veţi putea admira statuia de la intrare cu bustul lui Andrija Medulić, realizat de Meštrović.

Galeria Strossmayer (orar :10-13; 17-19) -web:mdc.hr/strossmayer fondată de episcopul Josip Jural Strossmayer include colecţii de opere ale maeştrilor italieni (Tintoretto şi Veronesse), picturi ale lui

Pieter Bruegel (Olanda) şi lucrări ale croaţilor Andrija Medulić şi Benković. Tot aici găsiţi Tăbliţa Baška, cea mai veche dovadă de scriere glagolitică indigenă care datează din anul 1102.

Situată în inima Zagrebului, Piaţa Bana Josip Jelačića vă va înlătura imediat prejudecăţile în legătură de cum ar putea arăta un oraş comunist. În mijloc se află statuia Banului Josip Jelačića reprezentat călare în viziunea sculptorului vienez Anton Dominic Fernkorn, considerată în anii totalitarismului un simbol de unitate naţională, sfârşind într-un depozit şi reapărut misterios, revendicându-şi poziţia în centrul capitalei.

La est de piaţă se observă turlele auriu-strălucitoare ale Catedralei ce-şi are origini din secolul al XIII-lea, suferind modificări şi consolidări semnificative în urma devastatorului cutremur din anul 1880.

În vestul pieţei se întinde cea mai lungă stradă, Ilica are 6 kilometri şi origini din timpul cohortelor romane. Mai sus se află Memorialul Războiului pentru Patrie, cu numele celor căzuţi în conflict înscrise pe zid.

Teatrul Naţional (Hrvatsko Narodno Kazalište) în stil neoclasic datând din 1905 se află pe Ilica numărul 18. Tot mai în vest, ajungeţi la Muzeul Artelor şi Mesteşugarilor (orar:10-18) proiectat de Herman Bollé, cel ce a proiectat şi grandiosul cimitir Mirogoj în 1876. Unele morminte sunt adevărate capodopere, dându-i locului funebru o tentă de galerie de artă în aer liber.

Muzeul Mimara deschis pentru public în 1987 poartă numele unui controversat colecţionar croat Ante Topić Mimara şi, fără îndoială a iscat controverse cu privire la cum au ajuns în posesia sa, opere precum ale lui Van Dyck, Degas, Rafael, Caravaggio, Delacroix, Renoir, Monet, Velasquez sau Gainsborough.

De-a lungul străzii Mihanovićena se află una dintre cele mai încântătoare oaze de relaxare : Grădina Botanică cu intrare liberă.

Oraşul de Sus păstrează aerul medieval, deşi multe din ziduri au fost distruse sau deteriorate. Se poate ajunge escaladând treptele abrupte ce vă epuizează energia sau e de preferat să luaţi funicularul, construit în anul 1888. La punctul terminus se află Turnul Lotrščak având în vârf o punte de unde puteţi admira panorama oraşului.

Spre nord veţi ajunge la Galeria de Artă Naivă găzduită de un vechi palat şi promovat de Krsto Hegedušić.

Cu un acoperiş mozaicat biserica Svete Marko pare ruptă dintr-un basm, în interiorul căreia se găseşte una dintre cele mai reprezentative lucrări ale sculptorului Ivan Meštrović - chipul Mântuitorului crucificat.

În apropiere se află şi Atelierul Meštrović deschis marţi-sâmbătă între orele 10-18. Casa în care a locuit sculptorul între 1924 - 1942 conţine schiţe şi planuri ale celor mai importante lucrări.

Muzeul Zagrebului vă spune povestea oraşului din vremurile Evului Mediu până în prezent.

Cafenelele (kavana) fac parte din viaţa socială zagrebiană, însoţite de o gamă largă de gustări. Sortimentele de cafea vă vor pune în dificultate, deoarece există un adevărat cult pentru această licoare.

Pont:

Dacă vă hotărâţi să abordaţi oraşul pentru mai multe zile, vă recomand Zagreb Card valabil trei zile, ce vă scuteşte de 50% din taxa de intrare la mai multe galerii şi muzee, vă oferă transport gratuit în mijloacele comune, reduceri la teatre sau muzee, restaurante sau cluburi!

Croaţia Centrală este una dintre cele mai ignorate zone ale ţării, singura atracţie remarcată de turişti o constituie cel mai popular Parc Naţional al Lacurilor Plitvice.

În nordul lacurilor supreme se află oraşul Varaždin -web:touristvaraždin.hr cu clădiri construite în stil baroc, centrul său fiind înscris pe lista siturilor Patrimoniului Universal. Puteţi vizita Fortăreraţa Stari Grad, o creaţie a secolului al XVI-lea, transformată în anul 1920 în Muzeul Oraşului.

De la fortificaţie, treceţi prin singura poartă spre Galeriile de Artă (orar : marţi-vineri 10-18), luaţi-o pe jos spre Piaţa Franjevacki acolo unde se află Biserica Sfântul Ioan Botezătorul şi o versiune mai mică sau, dacă vreţi o copie miniaturală a statuii Episcopului din Nin, Grgur Ninski, realizată de acelaşi Ivan Meštrović. În Piaţa Kralja Tomislav puteţi vizita Casa Jaccomint, un vechi atelier de confecţii, iar puţin mai spre est Catedrala, al cărei program de vizită nu-l cunoaşte... nimeni! :(

Muzeul Etimologic Entomologic din palatul Herzer cuprinde mii de insecte aşezate cu măiestrie de Franjo Koscec, un fost profesor ce şi-a dedicat o mare parte din viaţă acestui hobby.

Castelele în aer liber sunt renumite în regiunea Zagorje, unele fiind doar nişte ruine, altele legendare în această zonă muntoasă. Cel mai atrăgător şi impresionant este castelul Trakošćan- coordonate GPS : 46°15′33″N 15°57′00″E fiind asocial al Dinastiei Drašković, situat la mai puţin de o oră de mers cu maşina din Varaždin.

La sud-vest de castelul Trakošćan se află orăşelul Krapina, în apropierea căruia se găseşte cel mai important site paleolitic din lume, Hušnjakovo brdo, situat pe un deal. Oasele ,,omului de la Krapina´´ ca şi alte descoperiri arheologice le puteţi viziona la Muzeul Evoluţiei din oraş.

La sud, spre şoseaua spre capitală, faceţi un popas în oraşul -staţiune Marija Bistrica unde statuia Madona Neagră, atrage sute de mii de pelerini. Se spune că prezenţa ei a fost semnalată de razele soarelui, aceasta fiind ascunsă timp de 35 de ani de către turci.

Spre Slovenia se află Veliki Tabor, o fortificaţie robustă din secolul al XII-lea, satul Kumrovec ar fi rămas necunoscut dacă aici nu s-ar fi născut marele conducător al Iugoslaviei, Josif Broz Tito, venit pe lume în anul 1892, când regiunea făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

O locaţie convenabilă este staţiunea cu apă termală Krapinske Toplice, aflată pe drumul de întoarcere spre Zagreb, aproape de somnorosul Samobor, un locşor pe malul râului Gradna.

Drumurile printre dealurile Somobor-ului duc spre Karlovac (vezi impresii), un oraş la fel de ignorat de călătorii grăbiţi în drumul lor spre coasta Dalmaţiei.

Orăşelul Turanj, aflat la doar 5 kilometri de Karlovac, dispune de un unic muzeu în aer liber cu intrare gratuită, deschis zilnic 24/24 de ore, dedicat evenimentelor din perioada războiului etnic 1991-1995. Pe lângă toată această colecţie variată de echipament militar, se distinge o aşa zisă amfibie blindată rusească şi cea mai interesantă transformare în încercarea de a opri trupele pe şenile ale invadatorilor sârbi, localnicii disperaţi metamorfozând un tractor ,,Torpedo'' (fabricat la Rijeka) într-un blindat!! (vezi foto)

Orăşelul lacustru Slunj : (vezi impresii)

Considerat de localnici un... mini-Plitvice, complexul a fost realizat printr-un joc al naturii care permite râului Slunjčića să se verse printr-o serie de bariere de travertin în râul Korana, formând un lanţ de cascade de diferite dimensiuni.

Pentru o relatie directă cu uscatul inconjurator, în urmă cu mai bine de 300 de ani, s-au construit locuinţe pe piloni, pasarele din lemn, iar forţa apei a fost folosită în realizarea unui şirag de mori, fiind la fel de impresionante şi spectaculoase, pastrând atmosfera din timpurile de mult apuse.

Spectacolul cascadelor îmbinat cu zgomotul roţilor de moară este fascinant, ideea de temporalitate existenţială ţi-o dă funcţionalitatea acestora.

Au existat 22 de mori de apă, unele datând din secolul al XVII-lea, toate urmând acelaşi principiu cu apă redirectionată spre roţile cu zbaturi, palele din lemn folosind puterea apei ce acţionau pietrele de moara rotative. Fiecare moara avea două, trei şi chiar mai multe pietre din calcar, acestea fiind folosite în măcinarea porumbului, ovăzului, meiului şi secarei.

Parcul Naţional al Lacurilor Plitvice : - (vezi impresii)

Lacurile supreme s-au format printr-un proces de transformare a travertinului, din care a rezultat blocarea parţială a râurilor Bijela (în traducere, alb) şi Crna (negru), formând cascade impresionante cu ape cristaline de smarald. Cursul acestora a fost deviat în mod natural şi parcurg mai multe grote şi peşteri, cascade spectaculoase supra-etajate, apele lor involburate rostogolindu-se zgomotos. Procesul de sedimentare a rocii calcaroase e înca în desfăşurare, întrucât peisajul este intr-o continuă transformare.

Fără îndoială, Creatorul a zamislit acest paradis, înconjurat de munţi şi văi cu păduri virgine, binecuvantarea fiind dată de Mama Natură, brăzdând aceste meleaguri cu perdele de cascade şiroind în apele ireale de turquoaz de o transparenţă aparte.

Sistemul carstic este supraetajat, formând 16 lacuri principale ce se varsă unul in altul, acestea împărţindu-se în două grupe fundamentale, cunoscute ca fiind Lacurile de Sus (Jezera Gornja) si Lacurile de Jos (Donja Jezera).

Un produs unic al naturii vă aşteaptă acolo unde locuiesc sentimentele de fericire, de bogaţie spirituala şi de... iubire! Tu, doar trebuie să urmezi poteca, iar contemplaţia este o formă de aventură!

Din oraşul Karlovac, puteţi urma vechiul drum prin munţi către oraşul -port Rijeka (pagină Web : visitrijeka.hr) , situat în Golful Kvarner, al treilea ca mărime din Croaţia. Se pare că o construcţie a unei autocesta va fi curând în derulare, însă acu´ urmaţi doar drumul sinuos cu camioane încete!

Nici acestui oraş nu i se acordă suficientă atenţie, dar oricum merită explorat.

Castelul Trsatski aşezat pe un deal domină Rijeka şi este menţionat pentru prima oară în anul 1288.

Catedrala Svete Vida este singura construcţie rotundă de acest gen ridicată în stil baroc, în viziunea maestrului iezuit Brian în anul 1638, model fiindu-i faimoasa biserică veneţiană de Santa Maria della Salute. O legendă locală aminteşte că acest lăcaş de cult nu a fost pe placul iezuiţilor, deoarece amplasamentul era situat prea aproape de fetele ispititoare ale oraşului. :) Iar o alta povestire mitică spune că un ateu ar fi aruncat cu o piatră în crucifixul gotic aflat deasupra altarului, iar acesta ar fi început să sângereze.

Korzo este cel mai elegant bulevard ce străpunge inima oraşului, flancat de clădiri din perioada austro-ungară. La jumătatea bulevardului se află un alt simbol reprezentativ, Turnul Oraşului cu ceas pe fiecare latură domină partea centrală. Are un portal bogat decorat de pe timpul împăraţilor austrieci Leopold şi Charles al VI-lea, când turnului i s-a atribuit o stemă (1659) reprezentând un vultur înnaripat, devenind ulterior şi emblema oraşului Rijeka.

Piaţa Ivana Koblera îţi dă un sentiment de paragină, dar este salvată de o fântână interesantă, Stari Kolodrob, opera artistului croat Igor Emilio.

În timpul guvernatorului Lajos Batthyány a început construcţia Palatului Guvernatorului în 1892, proiectat de cel mai de seamă arhitect neo-renascentist al Ungariei, Alajos Hauszmann.

Poţi întâlni stelele la Centrul Astronomic aşezat pe dealul unde se află Sfânta Cruce. Deschis în anul 2009 într-o fostă cetate, observatorul şi planetariumul sunt singurele din Croaţia! .

De menţionat, digul în lungime de 1707 metri folosit de compania navală Jandrolinja sau ca promenadă de coastă de către localnici şi turişti.

Golful Kvarner:

Acest golf uriaş presărat de insuliţe, leagă Peninsula Istria din nord de regiunile dalmate din sud.

În est este sprijinit de lanţul muntos Velebit al cărui vârf atinge în Vaganski 1757 metri.

Turismul a început în această zonă la începutul secolului al XIX-lea, când clasa burgheză a Vienei şi cea din Budapesta fugea de iernile reci, la adăpostul unei clime mai blânde a riverei Opatija.

Riviera Opatija se întinde pe 40 de kilometri de-a lungul ţărmului golfului, cu un microclimat blând pe tot timpul anului.

Se pare că această locaţie i se datorează lui Iginio Scarpio, care a construit aici în 1844 cea mai înfloritoare pensiune, Villa Angiolina. Impresionaţi de aceste locuri, mulţi dintre vizitatori au început să-l imite, până acolo încât, în cele din urmă, calea ferată Trieste -Viena a fost deviată spre acest amplasament, în 1874.

Vă propun un tur chiar de acolo de unde a început totul, Villa Angiolina o creaţie neoclasică, ce se află în vecinătatea Parcului Opatija.

La mai puţin de 5 kilometri sud de Opatija se află orăşelul Lovran care adăposteşte câteva hoteluri şi dealul Gorica ce face parte din Munţii Učka.

Adormitul oraş Senj are multe legende exotice cu piraţi uscoci. Aceştia cu sprijinul Veneţiei au încropit o cetate, atacând vasele turceşti care navigau pe rutele comerciale. Atacurile din cetatea Nehaj erau atât de reprobabile încât au provocat războiul dintre Veneţia şi Imperiul Habsburgic din 1615.

Parcul Naţional Paklenika este protejat din anul 1949, iar vizitatorii trebuie să plătească o taxă de intrare pentru protejarea ecosistemului. Împărţit în Paklenika mare (mala) şi Velika (mică) Paklenika, acesta are trasee bine marcate, care şerpuiesc până la vârful Anica Kuk sau spre peştera Manita Peč.

Insulele din interiorul golfului Kvarner

Insula Krk este cea mai mare din Croaţia şi cea mai accesibilă, deoarece o leagă un pod de litoralul croat.

Zidurile solide ale oraşului cu acelaşi nume, datează de pe timpul legiunilor romane, deşi o parte din ele au fost adăugate de veneţieni în secolul al XV-lea. Merită vizitate capela familiei Frankopan, Casa Tunurilor şi Galeria de Artă Decamanus.

Pe lângă staţiunile estivale Omišalj, Njivice şi Malinksa, cea mai bună plajă este Baška, de pe vârful sudic.

Fâşia de plajă de 2 kilometri este onorată de blue fag, cu toate facilităţile de care aveţi nevoie.

Biserica Svete Lucijaadăposteşte o replică a ,,Tăbliţei din Baška ´´, cel mai vechi manuscris în alfabet glagolitic.

Estul insulei este reprezentat de oraşul Vrbnik cunoscut în mod deosebit pentru cel mai nobil vin croat, vrbnička žlahtina.

Insula Rab, cu al său oraş medieval splendid, se distinge printr-o trăsătură anume caracteristică - silueta turnurilor cu clopot a bisericilor : Sfântul Ioan, Sfântul Iustin, Sfântul Andrei.

Însă cea mai frumoasă clopotniţă aparţine Catedralei Sfintei Maria cea Mare din secolul al XI-lea, situată la capătul peninsulei. Se remarcă peninsula Frkanj situată la vest de Rab, vizitată de năbădăiosul rege Edward al VIII-lea al Marii Britaniei în 1936.

Insula Pag are mai puţine oportunităţi decăt suratele ei, dar aşa cum aminteam într-un articol anterior (vezi impresii) este celebră pentru producţia de brânză de oaie eponimă, adorată de turiştii din întreaga ţară. Oraşul se ridică chiar pe malul mării şi adăposteşte o catedrală mică, Palatul Ducal şi un muzeu dedicat dantelăriei.

Insule din afara golfului Kvarner :

Paralel cu riviera Opatija se întinde o insulă luuuuungă şi subţire, Cres, uneori confundată cu Lošinj, deoarece cele două sunt separate de un canal îngust de 10 metri. Se presupune că Iason şi eroii săi, ce călătoreau pe corabia Argo, râvneau la cel mai de preţ simbol răsăritean, Lâna de Aur, iar aici ar fi poposit în căutarea ei. Oraşul Cres încă îşi mai câştigă existenţa prin pescuit, de aceea puteţi servi cele mai proaspete produse marine sau deliciosul miel renumit în acest loc.

Punctele de interes ar fi Biserica Sfânta Maria cu o loggie veneţiană, Mânăstirea franciscană şi un muzeu cu artefacte.

Mai spre nord, renumit pentru centrul ecologic al rezervaţiei de vulturi pleşuvi (Caput Insulae), se află orăşelul Beli.

Insula geamănă Lošinj vă atrage în jurul golfului, intrat în vizorul pensionarilor germani încă din secolul al XIX-lea, oferă atracţii baroce ale bisericilor şi un turn de apărare construit de veneţieni datorită ameninţărilor piraţilor uscoci.

Croaţia de Est :

Din punctul meu de vedere, coşmarul locuitorilor în urma conflictului din anii ´90 încă persistă în această parte a ţării, fiind încă nedescoperită turiştilor europeni, datorită încă deminărilor.

Aş menţiona în mod succint, atracţiile naturale de la Kopački Rit ,,parcul Lonjsko Polje şi... Dunărea care formează o graniţă naturală cu Serbia şi Muntenegru.

Lagărul de concentrare Jasenovac se află la 10 km de autocesta Înfrăţirii şi Unităţii ce leagă Belgrad de Zagreb, aproape de rezervaţia Sisak.

Nu aş fi scris despre acest loc ostil, dar un ecou al colegului @ Cristian_h din articolul ulterior, mi-a stârnit aversiunea despre o barbarie inimaginabilă.

Jasenovac a fost un lagăr de exterminare al ustaşilor (ustanak= revoltă) în cel de-al Doilea Război Mondial, unde între 700.000 şi un milion (datele sunt contradictorii) de evrei, sârbi, musulmani, ţigani şi deţinuţi politici au fost executaţi de croaţii prea dornici de a urma exemplul naziştilor. Cu Hitler la putere în Berlin şi Mussolini la Roma, aceştia hotărau soarta multor etnii şi chiar plănuiau un compromis istoric cu cei doi dictatori.

În mijlocul lagărului de concentrare, există o sculptură metalică ce evocă genocidul acelor vremuri de tristă amintire, lucru care indică probabil că Croaţia îşi asumă trecutul.

Trecând peste această paranteză odioasă, la 180 de kilometri de Zagreb, se află Slavonski Brod situat lângă râul Sava, care constituie o graniţă naturală cu Bosnia. De vizitat fortăreaţa din secolul al XVIII-lea, cândva un bastion împotriva otomanilor, Galeria de Artă a oraşului şi Muzeul Brodsko Posavlje, ce conţine fosilele unui mamut.

Ar fi rămas în anonimat oraşul Đakovo dacă nu ar fi existat una dintre personalităţile clerice, episcopul Strossmayer. Catedrala Strossmayer reprezintă viziunea episcopului, având două turnuri gemene cu vârfuri ascuţite şi un interior reprezentând scene biblice, opere ale lui Ljudevit Seitz.

Cel mai mare oraş al Slavoniei, Osijek este provocator şi merită explorarea lui. Se împarte în trei zone distincte pe malurile râului Drava : Gornji Grad (oraşul de sus), Tvrda (vechiul oraş) şi Donji Grad (oraşul de jos).

Centrul oraşului este dominat de Catedrala Sfinţilor Petru şi Pavel construită din cărămidă roşie (vezi foto) cu turnuri de 90 de metri înălţime atribuite arhitectului Franz Langenberg. Pe malul apei se înalţă fortăreaţa Tvrda, construită pe etape, avănd rol de protejare a oraşului nou împotriva turcilor invadatori. Piesa centrală a Pieţii Svetog Trojstva o reprezintă o columnă construită în anul 1729, în semn de mulţumire pentru că oraşul a scăpat de o epidemie de ciumă.

Vukovar este un cuvânt sinonim cu suferinţa croată! Este greu de înţeles teroarea care s-a abătut asupra acestui oraş, atât în cel de-al doilea război, cât şi în timpul asediului devastator timp de trei luni ale forţelor sârbeşti din anii ´90. Chiar dacă aceştia din urmă au câştigat, oraşul a fost retrocedat croaţilor în anul 1998.

Aproape de zona de frontieră se află oraşele Ovcara şi Ilok un creuzet etnic care acum amintesc doar de atrocităţi demne de dispreţ.

ISTRIA :

Staţiunile Istriei au un caracter distinct croato-italian, o peninsulă scăldată de soare cu impresionante situri arheologice.

Capacitatea de cazare este extraordinară dacă ne referim la cele 115 hoteluri, 19 staţiuni estivale şi alte 40 de locuri de campare cu milioane de stele! :)), care face din Istria cea mai dezvoltată zonă turistică a Croaţiei.

În ultimele două secole, peninsula a cunoscut traumatizante schimbări, trecând pe rând din tentaculele habsburgice, în cele ale Franţei Napoleoniene şi apoi din nou sub regatul Austro-Ungar. Stindardul Italiei flutura pe aceste meleaguri între anii 1918-1947, urmată de o scurtă perioadă de dominaţe a Germaniei naziste şi-n cele din urmă anexată Iugoslaviei comuniste. A devenit parte din Croţia liberă în anul 1990, având privilegiul de a scăpa de furia războiului etnic sârbo-croat.

Influenţele latine se simt peste tot, datorită exodului imens al italienilor în perioada sus amintită. Practic, peste 55% de etnici italieni trăiesc aici, astfel că majoritatea istrienilor vorbesc fluent în limba italiană, aceştia preferând să-şi facă cumpărăturile în Trieste!

Pola, cel mai mare oraş, se mândreşte cu o istorie romană captivantă, fiind fondat de aceştia sub denumirea de Polensium - de aici şi denumirea de... Pola! :)) - în anul 177 î. C.

Evident că cel mai important tur se începe din zona amfiteatrului (orar:8-21-pe timp de sezon), unul dintre cele mai mari din lume, în care încăpeau 23.000 de spectatori ce asistau la luptele dintre gladiatori şi ulterior la torturarea creştinilor.

Uimitor cum acest edificiu a supravieţuit vicisitudinilor vremii timp de 2000 de ani! Invidia Republicii Veneţiene pentru acest simbol roman, a dus până acolo încât a dorit să transporte această întreagă structură peste Adriatică, în anul 1583. Nu se cunosc încă motivele de abandonare a acestui grandios proiect, dar, logica cred că a fost determinantă!

Muzeul de Arheologie (orar: 9-20 şi în afara sezonului 9-14) oferă prea puţin decât ar trebui să conţină acest oraş cu moştenire antică.

Arcul de Trimf al lui Sergius, datând din anul 27, deschide drumul spre Ulica Sergizevaca, ce conţine un for roman, Templul lui Augustus şi Muzeul de istorie.

Înainte de docurile din port, ajungeţi la Catedrala Sfânta Maria construită pe locul unui templu venerat de romani, cu un amestec de stiluri arhitecturale.

Departe de forfota oraşului se află Golful Veruski Kanal, unde îşi are baza şi marina oraşului şi oferă un loc de relaxare şi plimbare.

Insulele Brijuni Un grup de 14 insuliţe stau în bătaia brizei Adriatice, cândva loc privat de recreere al lui Tito. În zilele noastre, nu ai acces decât la două dintre aceste simboluri ale decadenţei comuniste: Veli Brijun şi Mali Brijun, iar organizarea tururilor se fac în pas alert, stând în onor în faţa Parcului de safari.

Oraşul Rovinj situată la nord-vest de Pola, pe autocesta E751, a constituit ca insulă până în secolul al XVIII-lea, când a fost legat de continent.

Controlat îndeseobi de veneţieni, avea să aducă rivalităţi, în special în rândul genovezilor ce hărţuiau frecvent oraşul.

Dacă tot am vorbit de felurile de mâncare, aici vă pot spune că o să găsiţi cea mai bună grappa! :)

Socotită o enclavă a artiştilor, datorită pictorilor locali ademeniţi de chiriile ieftine, o să fiţi întâmpinaţi de zeci de galerii de artă, ateliere sau portretişti ce se mărginesc pe trotuare.

Biserica Sfânta Ecaterina poartă numele patroanei spirituale ale oraşului, o clădire de cult ce domină orizontul încă din secolul al XVIII-lea. Pe lângă turnuri cu clopote, statui biblice şi chiar loc de concerte virtuoase, lăcaşul de cult se asociază cu o legendă intrigantă a însuşi Sfintei, precum că ar fi fost aruncată la lei din cauza credinţei, din porunca lui Diocleţian, trupul acesteia ar fi luat de îngeri unde a rămas mai bine de 500 de ani neîngropat, până când cu multă cinste şi dragoste au fost aşezate într-o raclă de aur.

De văzut ,,Christos încoronat cu spini´´ al lui Pietro Mera din Muzeul oraşului, Acvariul -o alternativă a celor plictisiţi de biserici.

Insula Sveti Katarina şi insula roşie Crveni Otok oferă cele mai impresionante apusuri de soare.

Dacă doriţi să vedeţi ceva ce nu seamănă cu nimic din ce aţi văzut în Istria, abordaţi fiordul lung de 9 kilometri, Lim . Aici piraţii adriatici sălăşluiau prin sanctuarele ferite de ochii guvernanţilor şi îşi plănuiau ambuscadele spre vasele comerciale.

Drumul vechi şerpuit pe alocuri este cel mai scurt spre Poreč, căutând tot timpul marea, trecând prin orăşelul Vrsar, ce se aliniază de-a lungul coastei ce dispune de o mare staţiune ce capacitează turiştii în Koversada.

Epicentrul staţiunilor din Croaţia care se extinde cel mai rapid este Poreč-ul.

Locuitorii au înţeles ideea turismului în masă, fiind depăşiţi în zilele de apogeu turistic, ... de aproape 60 de ori!!!

Să nu rataţi Bazilica Eufrasius ce găzduieşte una dintre colecţiile bizantine de artă, fresce şi scene din Buna Vestire şi Răstignire. Se spune că din turnul său, în zilele senine se observă chiar şi Veneţia.

Moştenirea antică, cu vechile magistrale romane, ruinele a două temple închinate lui Neptun şi Marte, Casa Romanică te conduc spre noi mozaicuri creştine ce se găsesc în spatele Adunării Creştine Istriene.

La nord de Poreč se află Novigrad cu acoperişuri portocalii, Umag staţiune turistică ce se mândreşte cu un Open ATP, ce a atras multe nume ale tenismenilor mondiali şi desigur... Savudrija al cărui far de 36 de metri are o frumoasă poveste de dragoste. Notă: Pentru cei care citesc articolul o să vi-o dezvălui! :)

Având în vedere milioanele de turişti ce invadează coastra istriană în fiecare an, mi se pare surprinzător faptul că atât de puţini se îndreaptă spre partea continentală, adesea descrisă ca fiind Toscana Croaţiei.

Orăşelele de deal precum :Pazin, sursă de inspiraţie a ,,Infernului ´´ lui Dante, Motovun -arhietipic aşezat pe un bloc de stâncă înalt de 280 de metri, spre Slovenia Grožnjan, oraş insuflat de o colonie artistică sau Buje, un colaj pitoresc ce include şi o loggie veneţiană în centrul oraşului.

Am lăsat la urmă oraşul Buzet o opţiune, mai degrabă altfel decât ce vi se oferă în staţiunile costale. La 52 de kilometri de Rijeka, Buzet este dominat de dealuri şi pante înverzite, străbătute de râul Mirna.

Localitatea datează de dinaintea venirii romanilor, pe care o cunoşteau ca fiind Pinguentum, lăsând urme arheologice, dintre care unele sunt expuse în Muzeul Regiunii (deschis între orele 8-11!). De fapt, nu această reprezentare am vrut s-o fac remarcată, Buzet este recunoscut ca oraşul trufelor, întrucăt aici este cea mai bogată zonă cu acest tubercul din această ţară.

Hum este un orăşel situat la sud -est de ,,oraşul trufelor´´, cunoscut pentru Aleea Glagolitică (Aleja Glagoljaša) cu sculpturi ce realizeză şi celebrează documentele glagolitice.

Dragilor, Istria a fost singura regiune în care turismul nu a fost tulburat de evenimentele din anii 1990-1995. Conform credinţei în existenţa unor forţe supranaturale, acest drept le este atribuit moaştelor cu puteri miraculoase, dar faptul real mă face să cred că poziţionarea geografică a fost deteminantă în funcţionarea favorabilă a agrementului.

Va urma un ultim episod ce include toată Dalmaţia, începând de la oraşul impresionant Zadar, până la fosta republică Ragusa!

Pe curând!

---

VIZUALIZĂRI: 4812 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI