In tara Afroditei

TIPĂREȘTE

Acum, cand sunt acasa ma gandesc ca mai bine va povestesc putin despre ce am facut, pe unde am umblat, pe unde am dormit si mancat, in frumoasa insula a Afroditei.

Nu stiu daca mai am ceva de adaugat despre locurile vizitate, dupa ce ati citit cele scrise de “irinad”, ”crismis”, ”aurici” si multi altii care au vazut locurile inaintea mea, dar macar propriile trairi pe acele meleaguri tot am sa vi le impartasesc.

Asa cum spuneam, cazarea a fost 3 nopti in Larnaca si 2 in Pafos si despre cazare revin cu detalii.

In cele aproape cinci zile am incercat sa vedem cat mai mult din insula Afroditei si respiram aerul din diferite colturi ale taramului calcat de zei.

Prima zi

Dupa micul dejun servit in camera, conform planului, aveam de vazut Agia Napa, Famagusta, Salamina, iar la intoarcere ceva din Larnaca si sa ne pregatim de Inviere. Ne-am cam tinut de plan, nu ca la carte, dar cu mici exceptii ne-a iesit tot.

Am omis sa va spun ca am avut masina inchiriata, baiatul nostru conduce pe partea stanga fara probleme (a stat in Irlanda 4 luni). Cu masina ne-a fost mai usor sa ne deplasam si chiar si asa nu am reusit sa prindem tot. Raman locuri de vizitat si pentru alta deplasare…

In drumul spre Agia Napa, am oprit putin la plaja Nissi, locul de unde a inceput dezvoltarea turismului si unde se poate “merge”pe apa. In apropiere de plaja cu nisip fin se afla o insulita unde se poate ajunge mergand prin apa mica, in perioada refluxului. Noi ne-am multumit cu privitul, nu eram dispusi sa ne udam si ne-am simtit bine privind si savurand un frappe sau o salata de fructe. De aici, in cateva minute ajungem in Agia Napa, o mica localitate devenita cea mai renumita statiune a Ciprului grecesc, dupa ce Famagusta, care detinuse acest loc, a trecut sub jurisdictia Ciprului turcesc. Cipriotii greci au fost nevoiti sa dezvolte o alta statiune la mare si asta a fost Agia (Aya) Napa.

Am lasat masina intr-o parcare si pe jos, am incercat sa descoperim Manastirea Agia Napa, curtea ce o inconjora, ficusul batran de secole si piata aflata in apropiere. Manastirea a fost construita partial in subteran fiind sapata in stanca si asta se vede cel mai bine langa turnul clopotnitei. Se spune ca a fost construita in sec. al XVI-lea, deasupra unei pesteri unde s-a decoperit icoana Fecioarei Maria. Manastirea a fost construita in afara localitatii, zona fiind locuita mult mai tarziu, prin 1790. Intram in curtea frumoasa, cu o fantana inconjurata de plante si copacii, cu turnul inalt al clopotnitei si biserica inca in stare buna si ne bucuram de tot ce ne inconjoara. Iesim pe poarta opusa celei pe care am intrat si am dat de batranul ficus sicomor ce-si sprijina ramurile, obosite de vreme, pe niste suporti metalici, pusi acolo prin grija administratiei. Ficusul sicomor, este un arbore exotic, din familia dudului si face niste fructe dulci asemanatoare smochinelor (Wikipedia). Am lasat locul minunat in care a-s fi stat pana seara, am recuperat masina, dupa ce ne-am plimbat putin pe strazile din apropiere si ne-am apropiat din nou de mare, de data asta intr-o zona plina de hoteluri mari, de plaje foarte largi pregatite partial pentru sezonul ce urmeaza. Si aici apa de culoarea turcoazului, plaja cu nisip fin, multi palmieri ce-si leganau ramurile in adierea vantului, dar si putini turisti gata sa se bucure de apa si soare.

Ne-am continuat drumul cu gandul de a ajunge la “Podul Iubirii” si poate la Capul Gkreko, dar am renuntat la ultimul pentru ca tocmai vazusem numeroasele sculpturi imprastiate pe dealul din apropiere.

La poalele dealului se afla “Podul Iubirii” sau arcul din piatra “sculptat “de maiestria apei si care se intinde intre uscat si mare. Multi tineri, veniti probabil sa-si jure iubire vesnica deasupra apei de o culoare ireala. Foarte frumos locul!

Ne-am intors si am cautat intrarea in Parcul International de Sculpura, cu intrare libera si cu libertatea de a te plimba printre lucrarile multor sculptori veniti din lumea larga. Ne-a placut si aici, pe langa sculpturi aveam si o vedere superba asupra golfului din care tocmai plecasem. Am admirat pe rand sculpturile faurite de artisti din Grecia, din Italia si Rusia, dar si din tari ale continentului American de nord sau de sud.

Lasam artistii cu treaba lor, pentru ca unii se aflau chiar in momentele de creatie si ne continuam drumul. Urmatoarea destinatie presupunea si trecerea unei vami si pentru ca ne deplasam cu masina am platit si o asigurare de 20 de euro pentru 3 zile. Mai putin de 3 zile nu se putea, desi noi urma sa stam cateva ore. Sa nu uit sa va spun sa fiti atenti la internet daca veti trece in zona turceasca! Eu am platit netul nu ca intr-o tara din UE…

Dupa ce formalitatile vamale au fost facute, ne indreptam spre un loc despre care citisem cate ceva si pe care imi doream sa-l si vad. Trecem prin localitati micute, cu casute mai modeste, dar cu nelipsitele flori ce dau viata oricarei case si nu dupa mult timp suntem la portile Famagustei.

Famagusta ne astepta! Desi ne aflam la cativa km de Agia Napa eram deja intr-o alta lume, o lume cu aer oriental, o lume diferita de ce vazusem pana acolo. Orasul a fost fondat in sec. 11-lea i. H si a fost important port la M. Mediterana si locul pe unde au trecut si vietuit numeroase civilizatii.

Famagusta (Gazimagusa) situata in Cipru de nord sau in nerecunoscuta Republica a Ciprului Turcesc a fost cea mai dezvoltata si renumita statiune la malul marii pana cand Cipru a devenit o tara impartita in doua.

Citisem despre Famagusta ca este un oras ce imbina noul cu medievalul, dar noi ne-am rezumat doar la partea veche si am fost de-a dreptul fascinati de ce am vazut. Am patruns in orasul vechi, dupa ce am lasat masina intr-o parcare din afara zidurilor si prima ramasita a unui alt timp ne-a intampinat imediat. Ruinele unei foste biserici crestine, Sf. Gheorghe, abia se mai tin in picioare. Ne invartim putin in jurul bisericii si ne continuam drumul spre zona centrala trecand printre case modeste ce pareau a fi parasite. Nu dupa mult timp observam turlele ascutite ale fostei catedrale crestine devenita Moscheia Mustafa Lala Pasha. Admiram exteriorul unei catedrale construita in stil gotic, dupa modelul catedralei din Reims si singurul element ce ne duce cu gandul la o moschee este minaretul ce a fost adaugat ulterior. Patrundem in interiorul racoros, dupa ce ne lasam pantofii la intrare si cautam o urma de fresca sau vitraliu. E doar interiorul simplu al unei moschei… Ne intoarcem in aerul cald si cu miros suav de flori de primavara si ne oprim in piata din fata moscheei. Copii si adulti, crestini sau musulmani admira ce au lasat generatiile anterioare si se bucura de prezent. Trecuse de pranz si venise vremea sa ne bucuram putin si stomacul si gasim chiar acolo o terasa unde savuram mai intai o cafea … turceasca si apoi o supa crema de linte (asta mi se trage de la crismis!) si ceva carnuri pentru baieti.

Mai bine dispusi, continuam drumul si trecem pe langa Palatul Venetian, apoi mormantul lui Mehmet Celeb, un important om de stat, secretar al sultanului Ahmed al III-lea si primul functionar de stat ce pleaca ca ambasador la Paris. Ne pierdem pe stradutele pitoresti, trecem printr-o zona cu magazine si cafenele si apoi ajungem la zidul ce inconjoara orasul vechi si continuam pana la turnul lui Othelo si ruinele altor biserici. Cand picioarele incep protestele, ne gandim ca ar fi bine sa dam o fuga si la vechiul oras roman, Salamina.

Salamina, a fost fondat de Teucer, fiul lui Telamon, ce nu a mai reusit sa se intoarca acasa din razboiul troian. In inscrisurile biblice, Salamina este mentionata ca locul evanghelizat de apostolii Pavel, Barnaba si Marcu.

Ajunsi cam la asfintit si aproape de inchiderea sitului, reusim sa pridem cate ceva. Trecem de intrare, unde achitam si biletele si cu o mini harta in mana incercam sa ne orientam. Trecem pe langa teatru si gimnaziu (refacute), admiram numeroasele statui (fara cap) expuse in gimnaziu, gasim si mici fragmente de mozaicuri, ajungem in zona bailor termale, dar soarele e la asfintit si nu ne dorim sa ne prinda noaptea printre ruine. Foarte scurta si pe fuga vizita noastra in Salamina, dar poate fi motiv de a mai ajunge o data.

Ne intoarcem la masina si o luam spre Larnaca pentru a ne pregati sa primim sfanta lumina, la biserica sf. Lazar.

O zi plina, cu multe locuri frumoase, incarcate de istorie si o seara petrecuta intr-un minunat lacas de cult. Hristos a inviat!

A2 a zi

In prima zi de Paste aveam in program o incursiune in capitala tarii, Nicosia si ne doream mai mult sa trecem in partea turceasca. Pornim imediat dupa micul dejun si dupa aproximativ 50 de minute intram in orasul impartit intre doua administratii. Lasam masina in parcare si ne invartim sa vedem unde platim, dar un tanar de la un boutic ne explica ca azi e sarbatoare si nimeni nu va veni sa verifice asa ca ne gasind un automat de plata lasam masina si pornim pe stradutele intortocheate. La ora matinala, terasele si magazinele erau inchise asa ca ne indreptam spre strada principala unde animatia era alta. Multi turisti, din toate zarile, misunau intr-un du-te -vino pe pricipala artera comerciala a orasului. Facem si noi cativa pasi apoi intram pe o starda laterala si ne ghidam dupa cantarea ce venea de la o biserica ortodoxa. Ne apropiem si asistam putin la un ritual, probabil specific sarbatorii pascale, unde preoti si enoriasi ies cu prapurile bisericesti si inconjoara biserica. Lasam in urma credinciosii nicosieni si ne apropiem de locul ce se vrea a fi o vama.

Trecem in partea turca, dupa ce ni se controleaza actele (C. I.) si ne trezim intr-o lume diferita de cea intalnita cateva zeci de metri in spate. Suntem parca intr-un bazar, cu lume multa, cu femei imbracate in port specific musulmanelor, cu magazine ce isi expun produsele cu nume de brenduri cunoscute, dar la preturi de cativa euro. Ne dumerim unde suntem si pornim in explorarea orientului. La cativa metri descoperim Buyuk Han despre care citisem si intram prin porta din fata noastra. Numeroase produse mai mult sau mai putin traditionale stralucesc in bataia soarelui. Multi comercianti, putini cumparatori. Si noi privim si mergem mai departe, trecem prin zona de restaurant si ne propunem sa revenim dupa ce ne vor obosi picioarele. Iesim prin poarta opusa si ne afundam pe stradutele mici, printre case ce pareau parasite. Ajungem la catedrala crestina transformata in moschee. Constructia acestui lacas de cult a inceput in 1209 si a fost pe rand catedrala crestina, moschee, din nou catedrala crestina si din 1954 moscheea Selimiye. Respectam regulamentul, lasam incaltarile la intrare si patrundem in interior, unde arhitectura este cea a unei biserici crestine. Doar existenta Mihrabului si citatele din coran scrise cu caractere arabe pe peretii din interior ne arata ca suntem intr-o moschee. In exterior si la aceasta biserica s-a adaugat un minaret ce strapunge cerul si este un reper pentru orientarea in zona.

Ne continuam plimbarea si ajungem la o alta biserica ortodoxa transformata in moschee, apoi, pe sub arcadele de flori de bouganvillia si pe sub balcoane colorate ajungem in piata Ataturk cu columna Venetiana, iar de aici facem cale intoarsa. Ne-ar fi trebuit mai mult timp si poate si niste picioare de schimb sa putem prinde mai mult din frumosul si interesantul oras, Nicosia.

La intoarcere, pana la lasarea intunericului ne-am plimbat prin zona de faleza din Larnaca, am ajuns in zona marinei, am admirat iachturile ancorate aici, am ascultat muzica romaneasca ce se auzea de la un loc de distractie pentru mici si mari si ne-am intors pentru masa din seara de Paste la o taverna din apropierea cazarii. Desi cazati in Larnaca nu am reusit sa vedem prea mult din acest oras. Nu e nici o noutate pentru ca mereu patim asa.

A 3 a zi

Venise vremea sa parasim Larnaca, dar nu inainte de a mai vedea putin biserica Sf Lazar, biserica unde am sarbatorit Invierea si de unde am dus lumina in camera noastra. Ne-am trezit mai dimineata si dupa cafea am plecat doar cu sotul, lasand soferul sa se odihneasca.

Cateva cuvinte despre biserica ce reprezinta unul dintre importantele obiective ce nu trebuie ratat atunci cand ajungeti in Cipru. Biserica a facuta in seec. IX, pentru a adaposti mormantulu Sf. Lazar, cel inviat din morti de catre Isus. Potrivit scrierilor vechi, Sf. Lazar a parasit Ierusalemul si a ajuns in Cipru, unde, mai tarziu, a fost uns episcop de Kition de catre sf. Pavel si Brnaba. In Larnaca, sf. Lazar ar mai fi trait vreo 30 de ani. Mormantul din Larnaca a fost uitat si prin anul 890, moastele sfantului au fost gasite si transportate la Constantinopol.

Biserica, in forma actuala a fost reconstruita in sec. al XVII-lea, dar in 1970 a fost afectata de un puternic incediu ce a distrus puternic interiorul.

Dupa reparatiile facute in urma incendiului, sub altar s-au gasit o parte din moastele sf. Lazar, care in prezent se afla intr-o racla in interiorul bisericii.

Biserica este construita din piatra si are o arhitectura deosebit de frumoasa, cu un turn de 31de metri, dantelat si vizibil din multe zone ale orasului. Interiorul, desi din piatra este impresionant prin amvonul din lemn, construit in stil Rococo cu o vechime de peste 300 de ani, prin iconostasul in stil baroc, facut de un mester cipriot si care dupa incendiul din 1970 a fost restaurat si aurit. Cateva icoane din vechiul iconostas se pastreaza inca in biserica, icoana ce-l reprezinta pe sf. Lazar episcop, invierea acestuia, sf. Gheorghe omorand balaurul si o icoana facatoare de minuni a Macii Domnului.

Cand am ajuns noi, biserica era goala si am putut sa vedem in tihna ceea ce in seara de inviere doar zarisem. Am putut sa vedem iconostasul si amvonul, sa cautam icoanele despre care citisem si apoi sa coboram pentru a vedea sarcofagul in care a fost ingropat sf. Lazar. Abia cand am revenit, in biserica incepuse sa se adune ceva enoriasi si chiar o familie cu un bebelus pentru a i se citi o rugaciune, molifta se cheama la noi.

Am trait sentimente deosebite in aceasta biserica al carui interior nu se aseamana cu al altor biserici ortodoxe. Un interior auster, dar care te coplesete prin maretia iconostasului, a icoanelor, a candelabrelor ce imprastie difuz lumina. La toate astea se adauga multumirea ca am ajuns in acest loc cu atata incarcatura spirituala.

Am iesit din biserica si ne-am indreptat spre magazin pentru a cumpara cate ceva si apoi sa ne continuam drumul spre Pafos, dar nu fara a mai face o escala, de data aceasta la un lacas de cult musulman.

In drumul spre Pafos, am oprit la moscheea Hala Sultan Tekke si la Lacul Sarat.

Moscheea se afla la aproximativ 3 km de Larnaca, pe malul Lacului Sarat si este al treilea loc de pelerinaj pentru musulmani. Importanta acestui loc este data de faptul ca aici se afla mormantul matusii lui Mohamed, Umm Haram, ce a cazut de pe catar in timpul unei expeditii in zona.

Din drumul principal, printre ramurile copacilor se vede minaretul si moscheea ce se oglindesc in apele inca nesecate ale lacului. Pentru a ajunge langa moschee mai parcurgem 1-2km din drumul principal si ne apropiem si de lac, dar nu avem privelegiul de a vedea si ceva pasari. Citisem ca in sezonul rece, aici se adapostesc colonii de flamingo, dar cand am ajuns noi, proabil pasarile erau deja pe alte meleaguri.

Lasam masina in parcarea din fata complexului si intram in curtea ingrijita, cu multe flori si arbusti si ne indreptam spre cladirea principala. La intrare, ca de obicei, lasam incaltarile si pasim in unul dintre cele mai importante lacasuri de cult musulmane. Aceiasi simplitate, o mocheta de aceiasi culoare si cu acelasi motiv floral intalnit in toate moscheele vizitate si doar mihrabul Trecem din incaperea principala in locul in care se afla mormantul lui Umm Haram, un spatiu delimitat de un grilaj metalic. Ramane cateva momente, facem cateva poze si ne intoarcem la masina nu inainte de a mai face cativa pasi prin curtea din jurul moscheei.

In parcarea unde am lasat masina am vazut cea mai mare colonie de pisici. Cineva le impartea mancare, iar ele parca izvorau de prin tufele din jur.

Ne-am continuat drumul, am trecut prin Limasol si am vazut doar putin din zona lor de promenada cu palmieri si flori si ajungem la locul de nastere a Afroditei. Ca sa nu ratam acest loc am ales sa nu mergem pe autostrada ci pe un drum national. Vedem indicatorul, zarim si pietrele, dar ne continuam drumul pentru ca un indicator ne arata ca vom gasi o parcare de unde putem vedea Petra Tou Romiou. Intradevar mai mergem putin si pe partea dreapta apare o taverna cu parcare incapatoare. Lasam masina si mai intai intram in taverna omului care se straduise sa creeze conditii pentru turisti. Aici puteai sa servesti masa sau doar sa-ti iei o inghetata, ceea ce am facut si noi si apoi ptintr-un pasaj subteran sa traversezi drumul si sa ajungi direct pe plaja, la locul de nastere a Afroditei. Locul este minunat, apele turcoaz si plaja cu nisip alb sunt locul perfect unde s-ar fi putut naste o zeita, iar acest loc putea fi marcat doar cu doua stanci ce ies din spuma marii.

Am facut poze, am inspirat putin din aerul de legenda si ne-am continuat drumul.

---

VIZUALIZĂRI: 4170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI