Catania si cu bune si cu mai putin bune, mai mult bune

TIPĂREȘTE

Eiii, e o poveste mai veche, dar cred ca merita citita de viitori turisti grabiti sa vada Catania. Am scris-o cand am venit, la cald, dar n-am postat-o atunci.

Revelion 2012.

Povestea incepe pe 27 decembrie, cand am facut rezervarile, in urma unei decizii bruste, la inspiratie. Am citit fuga ce se putea citi pe AFA si ne-am pornit pe 30 decembrie.

Zbor la ore foarte potrivite (11.00), pret bun, low cost... Si am aterizat cu bine la Catania, entuziasmati sa vedem si noi un vulcan, sa ne petrecem cateva zile la mai caldura... sa descoperim lucruri noi.

Problemele au inceput de la inchirierea masinii: desi citisem ceva pe AFA, nu aveam destui bani pe un card, cel pe care erau bani nu era acceptat, cash nu mergea... si am pierdut vreme multa si degeaba. Noroc ca nu prea ne enervam la de-astea... Numai ca in cazul asta mi-era teama ca se alege praful de planurile mele: as fi vrut sa ne urcam in masinuta si sa umblam prin sate, pe coasta, pe vulcan... Asa... am luat autobuzul si am mers la hotel.

Hotelul (La Rosa di Gerico) - ca in multe cazuri, un nivel al unei cladiri vechi. Super ok. Frumos aranjat... camera absolut rezonabila, curat, dotata cu tot ce trebuia, mic balconas, mic dejun spectaculos de bun la o patiserie alaturi (orice produs de patiserie (foarte mare) + orice de baut dimineata), pozitionat la o distanta ok de mers pe jos pana la obiective turistice, pe cea mai importanta strada a Cataniei, via Etnea. Singura problema a hotelului: fara vorbitori de engleza. Super amabile doamnele, dar am fost nevoiti sa ne intelegem in italiana, pe care n-am studiat-o niciodata... greu.

De problema comunicarii ne-am lovit in toata vacanta. E tare greu sa te descurci cand dai de oameni care te ajuta, dar nu in engleaza, nu franceza, nimic. Doar italiana. Si n-o fac din lipsa de politete sau cu rautate, ci asa sunt ei... sicilieni. Si le sunt suficienti, cred. A fost ami bine cand am dat peste chelneri romani, macar puteai sa te intelegi ce sa mananci. A fost o faza interesanta intr-un restaurant cu chelneri absolut nestiutori de engleza: o masa cu spanioli, o masa cu japonezi din care doar unul vorbea englezeste si masa noastra. Japonezii voiau suc de portocale, spaniolii au inteles si s-au straduit sa explice siciliencelor, ne-am bagat si noi de mai departe, aratand la paharul baiatului nostru care reusise cumva sa obtina un suc. Am pus mana de la mana toata lumea sa o facem pe doamna, amabila alminteri, sa inteleaga “suc de portocale”.

Sa zic si de vreme: super fericita zona. Temperaturi de vreo 5 grade noaptea, +17 ziua, soare, o splendoare. Pe Etna era mai frig, era zapada, dar nu erau inghetate cele cateva baltoace de al 2500 m altitudine. Am inteles ca din cauza vulcanului, vremea poate fi schimbatoare, dar ploile sunt violente si trec repede...

Deci marea problema a fost ca n-aveam transport la Etna. Exista excursii organizate, chiar pareau ispititoare, dar nu ne-am miscat la timp si pentru 31 decembrie am ratat momentul iar pe 1 ianuarie nu se faceau. Pareau bune excursiile, pe al 40-60 euro de persoana. Exista un circuit cu trenul pe al baza muntelui, dar acum zic ca e aiurea, nu faci mai nimic, mai ales daca sunt nori. Ar mai fi fost cu taxi, vorbisem de vreo 150 euro pentru 3 ore... Norocul nostru a fost ca, tot incercand sa gasim trenul ala (care nu e din gara normala) am gasit o firma de inchirieri masini (Hollywood Rent aCar, am vazut-o apoi si inauntrul aeroportului, chiar la iesire de la ridicarea bagajelor) si am rezolvat problema: am primit un junghi Fiat Panda, vechi si harbuit, dar cu care ne-am facut treaba. Si am pornit tarziu spre Etna. Am pierdut ceva vreme pe drum, incercand sa gasim un loc sa mancam; toti se pregateau de revelion, restaurantele inchise. Pana la urma am dat peste un domn de treaba, la un restaurant frumos tare, pe o panta intre munte si mare... si ne-a servit italieneste, cu antipasti, pasti, primo e secundo, basca desert... cu produse locale. Si era si foarte de treaba si am vorbit iarasi in italiana ceea ce era frustrant si obositor pentru ambele parti. La Etna am ajuns cam prea tarziu, funicularul merge doar pana pe la ora 4 sau asa ceva... am urcat 12 minute cu el si am vazut de sus, de la 2500 m altitudine. Din pacate erau nori si n-am vazut marea in jos, doar varful vulcanului in sus, dupa ce am iesit din nori. Oricum, o experienta memorabila. De descris, nu mai descriu zona, au facut-o altii foarte bine: cenusa peste zapada, un munte de zgura... negru totul... Drumul foarte bun.

Revelionul l-am petrecut intr-un restaurant obisnuit, am facut rezervare cu o zi inainte, lucra acolo o domnisoara draguta din Romania si asta ne-a prins bine la capitolul comunicare, mancare bunuta dar nu spectaculoasa, meniu fix, 50 euro de persoana. La 12.00 am iesit in piata unde era spectacol, lume multa, galagie imensa... ne-am indreptat spre hotel.

Avand acum masina, am putut merge la Taormina, statiunea cea mai renumita cel putin in zona aia... cu multe opriri pe drumul spre ea, ca sa admiram orasele, marea, golfulete de lava in mare... Drum de o ora, dar lalait mult, asa ca n-am prea vazut cat voiam din Taormina care merita cu varf si indesat macar o zi intreaga. Taormina e un orasel cum n-am mai vazut: cocotat pe un promontoriu inalt, case ciucite pe niste creste inaltate de la marepana la 500 m altitudine, unite prin serpentine, ceva nemaipomenit, frumos, spectaculos, niste peisaje splendide, marea frumoasa. E acolo o insula, Isola Bella, la care n-am ajuns, dar care parea sa merite cercetata, am ramas nemultumita ca n-am putut merge. Oricum, eu sunt sigura ca vara e plin de mii de oameni si ca devine ca un stup si nu stiu daca nu cumva e mai bine sa o vizitezi in afara sezonului.

Sa nu uit sa zic ca ni s-a tot spus sa avem grija la hoti si la dubiosi. I-am cam vazut, am avut grija... nu mi s-a parut un loc in care sa fii in largul tau oricum si oriunde. Erau turisti, dar pe strada principala (de altfel o stada occidentala, cu multe magazine de firma), dar daca te abateai doau strdute mai incolo... devenea cam ciudat. N-am avut nici o experienta neplacuta, dar nici n-am fost mereu in largul meu... Apoi n-am vazut tragandu-se cu pistolul, desi unii ne-au spus ca se poate intampla, dar doar de revelion sau sarbatoarea St. Agatha, si asta tarziu in noapte, cand se incing spiritele. Am circulat si cu masina, sunt mai ciudati, dar n-am vazut sa treaca pe rosu asa cum am mai citit si nici ca pieton nu te calca masinile. Chiar din contra, pietonii umbla absolut aiurea, ocupa strada pur si simplu si nu pare nimeni sa se supere si masinile nu clacsoneaza. Masina trebuie sa fie mica, altfel e tare greu cu parcatul si cu intratul pe stradutele inguste. Am parcat langa hotel si nu ne-au ridicat masina. E drept ca era revelionul, poate ca oricum era o perioada aiurea...

In rest, ni s-a parut mai ieftior ca prin alte parti, berea era 3 euro la restaurant pentru 500 ml sau chiar 660, de exemplu. Benzina foarte scumpa.

Sa nu uit: important, intre orele 4 si 8 ale zilei nu gasesti decat foarte greu restaurant deschis, ceea ce poate deveni enervant. Pe 1 ianuarie am gasit cu greu un loc in care sa mancam, pareau cam toate inchise.

Pana la urma, cele 3 nopti si zile au fost mult prea putin... ca sa vezi toata insula e nevoie poate de reo 10 zile, impartite in jumatate, pe fiecare parte a insulei. Inteleg ca sunt diferente mari intre Catania si Palermo si chiar o rivalitate. Mi-a parut rau ca am pierdut aiurea timpul si n-am avut timp de vizitat cum trebuia, ca erau nori pe Etna si nu prea l-am vazut in toata splendoarea, ca n-am alocat timp mai mult pentru Taormina si ca n-am mers la Isola Bella.

---

VIZUALIZĂRI: 8821 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI