Hop-on hop-off prin Atena (I)

TIPĂREȘTE

Într-un review anterior vezi impresii aminteam de autobuzul turistic deschis și supraetajat hop-on hop-off, cu care am circulat timp de 2 zile pe 3 linii (Atena, Pireu și Riviera Ateniană). Spuneam atunci că mai multe companii oferă acest tip de servicii, rutele fiind similare, iar noi am ales-o pe cea mai ieftină, Sights of Athens (autobuzele albastre), plătind numai 16 euro de persoană pentru biletul combinat. Dacă rezervarea se face on-line, prețul poate fi însă și mai mic (13 euro). Pe site-ul sightsofathens.gr găsiți detalii referitoare la trasee, ca și despre diverse tipuri de bilete.

La fiecare stație se găsește un panou al firmei de autobuze și un reprezentant al acesteia, care oferă informații și încasează banii. La urcare se primește un pliant cu harta rutelor și orele de oprire în stații, care - repet - sunt respectate cu strictețe. Condițiile de călătorie sunt excelente și turiștilor li se pun la dispoziție audioghiduri în 16 limbi (printre care nu se numără, din păcate, și româna).

Pentru noi, varianta autobuzului turistic a fost ideală, căci am putut să ne facem o idee generală asupra orașului și să admirăm „de la înălțime” și confortabil principalele obiective. Pe unele le-am revăzut și per pedes, fie coborând din autobuz, fie în plimbări făcute în alte zile.

În cele ce urmează vă invit să cunoașteți câteva locuri interesante din capitala Greciei însoțindu-mă în călătoria pe Orange Line - Linia Atena, nu înainte de a preciza că autobuzele Sights of Athens circulă zilnic din 15 în 15 minute de la 8.30 până la 19.45 (ore de plecare din stația Syntagma) și că pe această rută există 15 opriri, notate cu litera A și cifre de la 1 la 15.

Deși Piața Syntagma a fost desemnată drept A1 (probabil din cauza poziției sale centrale în oraș), traseul pornește de fapt din alt loc, și anume de la

A4 Acropolis-Parthenon

Această stație se află pe strada Apostolou Pavlou, la poalele colinei Acropolei, pe coțul vestic, în parcarea autocarelor și în apropiere de una din cele două intrări în situl arheologic. Câteva bănci se găsesc în micul parc de unde pleacă poteca ce urcă pe Colina Nimfelor; dacă le găsiți ocupate, puteți aștepta autobuzul odihnindu-vă pe pietre, altă soluție nu aveți...

Stația este importantă nu numai datorită amplasamentului cu acces spre Acropolă, ci și pentru că aici se află punctul de plecare pentru celelalte două linii ale hop-on hop-offului, spre Pireu, respectiv spre Riviera Ateniană.

Deoarece despre Acropolă am scris un review vezi impresii, vă propun să ne oprim la următoarea stație:

A5 Templul lui Zeus

De la stația A4 autobuzul coboară străzile Rovertou Galli și Chatzichristou, cotește la stânga și intră pe Vasilissis Amalias, una dintre arterele mari ale orașului. Pe dreapta se zărește de la distanță un parc arheologic - Olympieion, dominat de Templul lui Zeus Olimpianul. Biletul de intrare în sit costă 6 euro.

Construit din marmură pentelică și măsurând 96x40 m, acesta era cel mai mare templu din Grecia (depășind chiar și Parthenonul), având 104 coloane (din care nu s-au păstrat decât 15) de până la 17 m înălțime - 48 așezate pe rânduri triple și restul pe două rânduri.

Construcția templului a început în 515 î. Hr., sub domnia tiranului Pisistrate, fiind întreruptă în mai multe rânduri și finalizată abia în 132 d. Hr., când împăratul roman Hadrian, admirator al artei grecești și binefăcător al orașului, a dedicat sanctuarul lui Zeus Olimpianul în timpul festivalului panelenic, la a doua sa vizită la Atena. La porunca lui, în naos a fost ridicată o statuie din aur și fildeș a lui Zeus (copie a celei a lui Fidias de la Olimpia, Peloponez), lângă care a fost amplasată o alta, de aceeași dimensiune, înfățișându-l pe el însuși. Ambele s-au pierdut.

Parcul arheologic mai include ruinele unui templu închinat lui Apollo Delphinios, ale unor băi și reședințe romane și a unei basilici din sec. V. De asemeni, cuprinde o parte din zidurile fortificate care despărțeau Atena greacă de cea romană a lui Hadrian.

În același scop al departajării, dar fără a fi de fapt o poartă în zid, tot în 132 d. Hr. atenienii au înălțat în onoarea binefăcătorului lor Arcul lui Hadrian, aflat imediat în afara gardului ce delimitează parcul arheologic. Pentru a face lucrurile cât se poate de clare, pe cele două părți ale arhitravei sale au fost sculptate următoarele inscripții: „Aceasta este Atena, cetatea veche a lui Tezeu”, respectiv „Acesta este orașul lui Hadrian, nu al lui Tezeu”.

Arcul a fost construit din marmură pentelica, fără utilizarea vreunui liant, are 18 m înălțime și 12,5 m lungime și două nivele, cel superior fiind alcătuit din coloane corintice și pilaștri.

Din fața Olympieionului busul turistic face o buclă și oprește la următoarea stație.

A6 Parlamentul & Grădinile Naționale

Parlamentul elen este găzduit de edificiul impunător pe trei nivele al fostului Palat Regal, construit în stil neoclasic între 1836-1842 pentru Otto, primul regele al Greciei, după planurile unui arhitect german. După incendiul din 1909, reședința regală a fost mutată într-o altă clădire (folosită acum ca palat prezidențial). Din 1924, când monarhia a fost abolită, fostul palat Regal a servit ca muzeu și spital, asta până în 1935, când și-a dobândit funcția actuală.

În fața clădirii se află Monumentul Soldatului Necunoscut, inaugurat pe 23 martie 1932, de Ziua Independenței. Basorelieful care îl împodobește reprezintă un luptător hoplit muribund iar pe laturi sunt înscrise citate din faimoasa orație funerară a lui Pericle, discursul susținut de marele om politic cu ocazia comemorării soldaților greci morți în primul an al Războiului Peloponesiac (431-404 î. Hr.) și reprodus (nu se știe cu câtă acuratețe) de Tucidide în „Istoria Războiului Peloponesiac.”

În acest discurs Pericle elogiază nu numai eroii căzuți la datorie, dar și orașul lor și valorile democratice pe care aceștia le apăraseră: „Forma noastră de guvernământ nu rivalizează cu instituțiile altora. Nu-i copiem pe vecinii noștri, ci suntem un exemplu pentru ei. Este adevărat că suntem numiți o democrație, deoarece administrația se află în mâinile celor mulți, și nu ale celor puțini. Dar în timp ce legea asigură dreptate egală tuturor în disputele lor particulare, este recunoscută și cerința de a fi cel mai bun; și atunci când un cetățean se distinge în vreun fel, el este preferat pentru funcții publice, nu ca un privilegiu, ci ca o răsplată a meritului său. Sărăcia nu este o piedică, dimpotrivă, un om poate aduce beneficii țării sale, oricât de obscură ar fi condiția sa”.

Cuvinte la fel de valabile și astăzi, după aproape 2.500 de ani!

Turiștii sunt însă mai atrași de „spectacolul” schimbării gărzii oferit zilnic la fiecare oră și mai ales într-o variantă mai amplă în fiecare duminică la orele 11 de évzones, membrii Gărzii Naționale, îmbrăcați în celebrele lor fustanele și încălcați cu un fel de saboți. I-am admirat și noi în mai multe ocazii, inclusiv duminica, când am încercat să surprind fotografic imaginea lor prin mulțimea de capete. Într-o altă zi însă am văzut cum unuia dintre évzones i s-a făcut rău și a fost prins la timp de superiorul său, exact când era pe punctul de a leșina (vezi foto). Riscurile meseriei!

Imediat lângă sediul Parlamentului elen, pe o suprafață de 15,50 ha, se întind Grădinile Naționale, o superbă oază de vegetație exotică în inima unui oraș care cam duce lipsă de spații verzi. Ideea creării sale a aparținut Amaliei, prima regină a Greciei, și la început parcul a fost numit Grădinile Regale, fiind folosit doar de membrii familiei domnitoare. S-a deschis publicului abia în 1975, după sfârșitul dictaturii militare (1967-1974).

De-a lungul timpului, aici au fost plantate 7.000 de specii de copaci și 500 de arbuști, din care 400 din afara Greciei, și au luat ființă primele sere din țară. Fapt interesant, apa folosită pentru irigare este furnizată de un apeduct antic din sec. VI î. Hr. Pe aleile de 7,5 km lungime pot fi admirate statuile unor scriitori

Între 1874-1888, arhitectul danez Theophil von Hansen (responsabil și pentru clădirea Universității), a proiectat în interiorul parcului Záppeion, un edificiu impunător în stil neoclasic în formă de semilună. Finanțarea a fost asigurată de Evangélos și Konstantinos Záppas, doi veri greco-români bogați, și de aici provine denumirea clădirii. Aceasta dispune de propriile grădini și găzduiește săli de expoziții, de reuniuni și ceremonii oficiale și private.

Deși neaflat pe traseul busul turistic, de aici se poate face un ocol spre Colina Lykavittós sau Lycabettus (277 m înălțime). În legătură cu numele dealului există mai multe teorii: unii susțin că s-ar trage de la credința că aici era sălașul lupilor (lykoi) , alții de la cuvintele „lyci” și „vaino”, adică „locul unde apare întâi amurgul”. O legendă leagă nașterea colinei de zeița Atena, care ar fi scăpat aici din brațe un bolovan pe care îl căra pentru a construi Acropola și nu a vrut să îl mai ia de jos.

Spre vârful dealului se poate urca pe jos sau cu telecabina (7 euro/sens/persoană), dar noi am procedat altfel: după ce am vizitat Muzeul Național de Arheologie, am luat un taxi, cu care am urcat dealul făcând și două opriri pentru poze, apoi, tot cu taxiul, ne-am întors acasă - stația de metrou Attiki, iar prețul (negociat la urcare) a fost de numai 35 euro. Având în vedere că biletele de telecabină ne-ar fi costat 28 euro, cred că am făcut o afacere bună. V-am zis eu că taxiurile sunt ieftine în Atena!

Din taxi mi-am dat seama de ce nu există niciun mijloc de transport în comun care să urce pe colină: panta e foarte abruptă! Dar de sus, din parcare, ai parte de niște panorame urbane superbe, cu toată Atena așternută la picioare, atât spre Colina Acropolei, cât și către zona modernă a orașului. Poți arunca o privire și spre teatrul în aer liber Lykavittós, folosit pentru spectacole de muzică și dans, și spre Biserica Agios Geórgios (sec. XIX), zugrăbită în alb.

Revenind acum la traseul autobuzului turistic, acesta continuă pe Vasilissis Sofias, o altă arteră largă, următoarea oprire fiind:

A7 Muzeul Benáki

Un elegant conac în stil neoclasic construit între 1867-1868, fosta reședință a familiei Benákis, găzduiește acest important muzeu, primul particular din Grecia, înființat de Antónis Benákis în 1931. Colecția donată de familie cuprinde peste 40.000 de piese foarte diverse, de la picturi, opere de artă și bijuterii, la costume populare, documente și hărți ce acoperă mai bine de 2.000 de ani și o arie largă, de la Grecia la țări islamice și din Orientul Îndepărtat.

În această clădire sunt prezentate numai piese referitoare la istoria și cultura greacă, însă Fundația Benákis administrează mai multe spații expoziționale situate în alte părți ale orașului, printre care Muzeul de Artă Islamică și un altul de jucării.

Biletul de intrare la muzeul principal costă 9 euro. Alte informații găsiți aici: ww.benaki.gr/index.asp?lang=en.

În imediata apropiere a Muzeului Benáki se găsesc alte instituții culturale importante: Muzeul de Artă Cicladică, Muzeul Bizantin și Muzeul Militar.

De pe Vasilissis Sofias traseul cotește la dreapta pe Irodiou Attikou și următoatea stație este:

A8 Stadionul Panathenaic

„Stadionul tuturor atenienilor” sau Kallimármaro, cea mai mare și mai vechi arenă sportivă din lume construită în întregime din marmură, este situat într-o mică vale, exact pe locul unde se desfășurau în antichitate competițiile din cadrul Festivalului Panathenaic, urmărite de spectatori din scaune de lemn. În 330-329 î. Hr. stadionul a fost refăcut din marmură cu bani proveniți de la oratorul Lycurgus, apoi, în timpul domniei împăratului Hadrian a fost reconstruit ca arenă pentru luptele dintre gladiatori, pentru ca între 140-144 d. Hr., cu finanțarea asigurată de Herodes Atticus, să-și recapete înfățișarea de potcoavă vizibilă și azi, cu pista de 205 m lungime.

Descoperit cu ocazia săpăturilor efectuate în anii 1870, a fost restaurat cu bani donați de omul de afaceri și filantropul grec Georgios Averoff (1815-1899) și a găzduit prima ediție a Jocurilor Olipice moderne din 1896. În 2003-2004, în perspectiva Olimpiadei de la Atena, când aici s-au desfășurat câteva probe, a fost renovat din nou și are în prezent o capacitate de 45.000 de locuri, mai puțin decât cele 80.000 inițiale. Intrarea este 5 euro.

Eu una am obosit. Voi nu? Așa că vă propun să facem o pauză și să ne continuăm plimbarea cu autobuzul turistic în reviewul viitor.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI