Reloaded: Iarna în Grecia?! ” - da, la... Atena, de data aceasta!

TIPĂREȘTE

Am reluat titlul unui articol din perioada similară a anului trecut când am vizitat Salonicul, gândindu-mă că, acolo sus, cineva mă iubește și-mi facilitează drumurile către țara miturilor și legendelor. De ce? Fiindcă ideea de a merge în minivacanță la Atena mi-a încolțit în minte acum vreo lună când am primit pe e-mail o alertă de la Ryanair prin care compania aviatică își anunța zborurile ieftine pe care le avea în ofertă pentru perioada următoare. Atunci am realizat că, deși mai fuseserăm în două dăți (2005 și 2006) în capitala Greciei, Atena merită luată la pas mai mult decât o făcuserăm în trecut în excursiile de-o zi, cu plecare de pe Riviera Olimpului.

Vin cu propunerea către soț, așa cum era programul de zbor pentru Atena, la finele lui noiembrie, mai precis 28 noiembrie, cu întoarcerea pe 1 decembrie, răspunzându-mi-se mai mult decât încurajator: „Mai întrebi? , Atena, trebuie luată la picior așa cum trebuie! ” În această situație, am cumpărat biletele imediat (92 €/2 persoane), pentru a nu mai lăsa loc de ezitări, așa cum mai făcuserăm și alte ori și am început să construiesc progamul celor aproape trei zile în orașul Zeiței Înțelepciunii. Dat fiind că era vorba despre o perioadă a anului cu vreme potenţial capricioasă, a trebuit să mă gândesc și la o variantă de rezervă, B, cu muzee și expoziții inserate în caz că ar mai și ploua, însă am avut noroc de o vreme excelentă, fără gând de ploaie, soarele întrecându-se pe sine în strălucire, cu 16-20℃în termometre. În schimb, acasă am lăsat un cer plumburiu din care cădea o ploaie măruntă şi se răspândea umezeală peste tot, un aer rece, la întoarcere găsind fix aceleaşi valenţe ale vremii, ca şi cum timpul rămăsese în loc.

Pentru cele trei nopţi pe tărâm atenian, am luat în calcul varianta unui hotel situat relativ aproape de centru, modest, ieftin, dar cu un raport excelent al calităţii serviciilor/preţ.

Zborurile au fost line, deşi fuseserăm anunţaţi că e posibil să avem parte de turbulenţe cauzate de vreme, dar nu s-a întâmplat. La dus, totul a decurs fără întârziere, conform programului: decolarea la 13,45, aterizarea la 15,20. La întors, decolarea s-a produs cu jumătate de oră întârziere (16,25 faţă de 15,55), răstimp ce a fost recuperat aproape integral până la sosire: 17,30.

Pentru această minivacanţă am citit mai multe articole atât de pe AFA, cât şi din alte surse de pe internet, “extrăgând” ceea ce am crezut eu că este potrivit pentru noi, pentru perioada în care am fost, pentru bugetul alocat, de aceea ţin să le mulţumesc colegilor de sait pentru recomandări, ponturi, multe dintre acestea folosindu-ne şi nouă.

În Atena, imediat cum am sosit, de la ieşirea din aeroport am achiziționat cardul de transport în comun pentru turiști valabil trei zile: 22 €/persoană. Acesta este valabil pe toate mijloacele de transport în comun, în plus, poate fi folosit pentru transferul de la/către aeroport. Altfel, călătoria de la aeroport către centru şi invers ar costa 6 €/persoană/sens cu autobuzul şi 10 €/persoană/sens cu metroul. Cardul este uşor de folosit şi a fost cea mai bună opţiune pentru cele trei zile ale noastre în capitala Eladei, de la validarea sa, la primul uz, fiind valabil 72 ore. Pentru a vedea pe unde mergem, am ales să călătorim spre piaţa Syntagma cu autobuzul X95 a cărui staţie era chiar lângă casa de bilete, durata călătoriei fiind de circa o oră. Apoi, de la Syntagma am luat metroul două staţii până la piaţa Omonia, în preajma căreia aveam cazarea.

Pentru toată perioada de şedere în Atena, nouă ne-a fost foarte la îndemână metroul şi l-am folosit cu succes numai pe acesta. Reţeaua de metrou este bine pusă la punct, cele trei linii (verde, roşie şi albastră) ce se interconectează în zona centrală, acoperă întreg oraşul, iar trenurile vin la intervale scurte de timp. În felul acesta, se economiseşte mult timp, iar cardul ne-a scutit de stat la coadă prin staţii, costul unei călătorii cu metroul atenian fiind de 1,40 €. Pe de altă parte, staţiile de metrou din zona zero (Syntagma, Akropolis, Monastiraki) seamănă cu mici muzee deoarece au în spatele unor vitrine amenajate între niveluri, artefacte descoperite pe măsură ce se făceau săpăturile la construcţia acestora, explicaţiile aferente, reproduceri ale frizelor monumentelor, etc.

La plecare către aeroport am hotărât că vom lua metroul şi am avut ceva emoţii, fiindcă nu am ştiut că ultimele patru staţii, acolo unde metroul urcă la suprafaţă, nu sunt parcurse de toate trenurile. De pildă, primele patru trenuri care au plecat din staţia Syntagma după ce ne-am înfiinţat în staţie, rămâneau la ultima staţie subterană, abia al cincilea tren având capătul la aeroport. Deşi ne luaserăm o marjă bună, tot ne-am speriat un pic că nu am putea ajunge la timp, dar s-a dovedit a fi doar o temere. Am plecat la orele 13,00 din hotel şi am ajuns la aeroport la 14,20, altfel am fi făcut doar o oră.

Despre Atena s-a scris mult pe AFA, și pe bună dreptate deoarece este una dintre cele mai populare destinații, în general, vizitată „la pachet” cu vreuna dintre frumoasele insule grecești. Nu ştiu în ce măsură mai pot aduce noutăţi, însă vă pot povesti experienţa noastră acolo, poate cineva ar mai considera utilă vreo informaţie. Nu voi insista pe partea istorică sau geografică, fiindcă este de notorietate faptul că Atena a fost “buricul” lumii antice greceşti vreme îndelungată putându-se consulta aici https://ro. wikipedia.org/wiki/Atena, dacă se doreşte, însă nu mă pot abţine să nu reiau legenda înfiinţării oraşului, captivantă şi ea în sine, ca şi urbea la care se referă. Atena, care are o existență de peste 3.000 ani, se rezuma la început la dealul Acropole unde oamenii au ales să locuiască protejați natural de înălțimile reliefului. În acele vremuri, oamenii au întemeiat o aşezare numită Kekropia conduşi de căpetenia lor, Kekrops. Acesta, spun miturile, ar fi arbitrat o dispută între Atena, zeiţa înţelepciunii şi Poseidon, zeul mărilor, privitoare la tutela noii cetăţi. A câştigat zeiţa, care a oferit atenienilor în dar măslinul, necunoscut până atunci, devenind primul din Grecia antică, semn al păcii şi prosperităţii, în timp ce învinsul crease un izvor de apă sărată lovind pământul cu tridentul său pentru a simboliza puterea mării.

Atena este un oraş aglomerat, cosmopolit, cu mulţi turişti veniţi din toată lumea, uneori mi s-a părut chiar sufocat de imigranţi, un oraş nu prea curat, dar destul de “alb”, culoare dată de clădirile aproape uniforme ca şi linie generală urbanistică, văzute de sus.

Prima zi, mai bine zis prima după-amiază, a debutat în Piaţa Syntagma unde am nimerit fix la schimbarea gărzii din faţa clădirii Parlamentului, la Mormântul Eroului Necunoscut. Ceremonia durează cel mult 10-15 minute în mod obişnuit, duminica la orele 11,00 are loc una mai specială, din câte am citit, iar de evzoni chiar mi-era dor, căci nu-i mai văzusem live de 11 ani. Acum, în ţinuta de iarnă.

După ce ne-am cazat, seara am ieşit să luăm pulsul oraşului şi să mâncăm, fiindcă foamea ne rodea de câteva ore bune. Zona Acropole ne atrăgea ca un magnet, aşa că am mers cu metroul până la staţia Akropoli, trei staţii, apoi, ridicându-ne la suprafaţă am dat de colina frumos luminată ce strălucea efectiv odată cu lăsarea serii. Bineînţeles că ne-am plimbat un pic pe strada Dionysiou Areopagitou, stradă situată la baza dealului, pe care este situat Noul Muzeu Acropolis.

Apoi am căutat vestitul local Liondi de care am aflat citind pe AFA. L-am găsit uşor, un pic mai jos de intrarea la staţia de metrou Akropoli, pe strada Makrygianni. De fapt, pe această stradă, pe-o parte sunt înşirate una lângă alta, restaurante şi taverne, fiecare având omul său care te invită să-i fii client.

Am rezistat până la Liondi, apoi am cedat, dând de înţeles că nu ştiam despre acesta. Am fost bine primiţi, una dintre bucătărese, Maria, fiind româncă, a fost chemată în grabă să socializeze cu noi la aflarea originii noastre. Mâncarea a fost delicioasă, mai mult decât îndestulătoare, vinul excelent (de Nemea, de-acolo trăgându-se patronii) şi pe jumătate gratis, desertul din partea casei. Am stat de vorbă îndelung cu un cuplu matur de belgieni guralivi, fericiţi că găsiseră pe unii dispuşi să-i asculte. Sper să descriu separat acest local, deoarece merită atenţie.

La final, ne-am mai plimbat ca să omorâm caloriile prin vecinul cartier Plaka, vrăjiţi de atmosfera de târg şi magazinele cu suvenire de pe străduţele înghesuite.

Prima parte a celei de-a doua zile din vacanţa ateniană am dedicat-o sitului arheologic Acropole cu al său emblematic Parthenon, cercetat de data acesta în detaliu, revăzut cu ochii de turist ceva mai experimentat. În urmă cu 12 ani, aici m-am îndrăgostit de “pietroaie” antice şi de atunci le admir în orice loc le întâlnesc. Am ales să nu luăm acel bilet combinat de 30 € care asigură intrarea la şapte situri antice, ci să plătim individual la fiecare dintre ele, căci nu ştiam sigur dacă putem ajunge la toate. Aici am achitat 10 €/persoană. Marele avantaj în perioada anotimpului rece, considerat a fi din noiembrie până în martie inclusiv, este că biletele de intrare la obiectivele în aer liber sunt reduse la jumătate, însă partea proastă este faptul că şi programul de vizitare este redus, porţile acestora închizându-se la orele 15,00.

La ieşire, ne-am cocoţat un pic şi pe Areopagus, colina ceva mai scundă, dar din piatră extrem de alunecoasă. Apoi, în coborâre spre nord, ne-am îndreptat către Agora Antică (greacă) , un sit cu multe obiective desfăşurate pe o suprafaţă destul de mare. Intrarea a fost 4 €/persoană, la preţ redus. De sus de la Acropole ne atrăseseră atenţia templul lui Hephaistos şi Porticul lui Attalos, primul având renumele celui mai bine conservat templu din toată Grecia, la drept vorbind, aproape integru. Am luat la picior tot arealul care era centrul vieţii publice în antichitate, scormonind prin toate cotloanele. Multe dintre fostele clădiri sunt distruse aproape complet.

Făcându-ni-se deja foame, revenind pe strada pietonală Apostolou Pavlou, am ales o tavernă la întâmplare din şiragul desfăşurat de-a lungul străzii, având Acropole deasupra capetelor, la simpla ridicare a privirii. Am comandat un platou pentru două persoane cu mix de peşte şi fructe de mare, vin, amândouă excelente. Am primit desertul din partea casei.

Apoi aveam în plan să urcăm pe Lykavittos, cea mai înaltă colină din Atena (277 m) pentru a admira priveliştea asupra Atenei şi pentru a surprinde apusul de soare după o zi fără niciun nor pe cer. Pentru aceasta, am luat metroul de la cea mai apropiată staţie (Monastiraki) până la staţia Evangelismos (a doua) pe linia albastră, apoi am urcat pieptiş, pe jos pe strada Marasli, până la poalele dealului de unde aveam două opţiuni: fie mai departe pe jos, pe o alee pietruită până în vârf, fie cu funicularul contra sumei de 7 €/persoană /sens. Fireşte că am ales prima variantă, căci 28 € nu ne stricau în buzunar, iar puterile încă ne mai ţin, până şi vremea era numai bună de urcuş. Sus, în vârf, mulţi turişti cu acelaşi scop, admirau panorama fie de la terasa Orizontes, fie din punctul de belvedere amenajat, aşteptând asfinţitul. Am păşit şi în biserica Agios Georgios, situată şi ea în vârful dealului. În răstimp de o oră şi jumătate ne-am bucurat de imagini minunate pe un soare puternic în care am recunoscut cu plăcere cele mai importante clădiri, pe un crepuscul superb, de luminarea treptată a principalelor edificii ale metropolei, şi de o coborâre pe întuneric a aleii pe care urcaserăm.

Seara ne-am petrecut-o la plimbare prin piaţa Syntagma, vestita stradă Ermou cu ale sale magazine ale celebrelor branduri de modă, până în Monastiraki şi retur, apoi în piaţa Omonia. De pe Ermou ne-am abătut la un moment dat în lateral şi am dat de Catedrala Mitropolitană a Atenei, o clădire impresionantă.

Pentru a treia zi am ticluit un program destul de încărcat, dar care s-a dovedit până la urmă realizabil, semn că distanţele nu sunt exagerat de lungi pe de-o parte, pe de alta, ne-am folosit de metrou din plin, eficientizând orice oportunitate.

Am început cu siturile antice Biblioteca lui Hadrian (2 €/persoană) şi Agora Romană (3 €/persoană) situate în apropiere de staţia de metrou Monastiraki, mult mai mici, cu puţine obiective în stare bună. Pe urmă, am luat din nou metroul până la staţia Akropoli, de unde ne-am îndreptat către situl arheologic Zeus Olimpianul (3€/persoană), pentru început trecând pe lângă Arcul lui Hadrian, vechiul “hotar” între oraşul vechi (grec) şi cel nou (roman). Cel mai mare templu al Atenei odinioară (104 coloane), construit în circa 700 de ani, astăzi mai păstrează în picioare doar 16 coloane şi una prăbuşită, într-o arie destul de largă.

De-acolo am ţinut-o pe Vasilissis Olgas pentru a revedea celebrul stadion de marmură (Panatenaic Kallimarmaro) , acolo unde a fost rescrisă istoria Jocurilor Olimpice moderne în 1896. Intrarea costă 5 €/persoană, văzut, admirat, plecat.

Planul nostru mai conţinea o explorare a celeilalte coline a Atenei: Filopappou (sau colina Muzelor în antichitate), situată la sud-vest de Acropole pentru care ne rezervaserăm vreo două ore. În acest scop, ne-am întors în zona Acropole şi la capătul străzii pietonale Dionysiou Areopagitou am luat-o la stânga, pe drumul principal, pietruit ce străbate colina prin pădurea de pini. Din drumul principal se desprind în laterale o mulţime de alei, pietruite şi ele, ce duc către diverse puncte de atracţie de pe deal, în majoritatea lor, locuri cu semnificaţie antică: de la Deme la Koile (şoseaua antică ce ducea de la Acropole la portul Pireu), închisoarea lui Socrate, Cele Şapte Tronuri, turnul fortăreţei macedonene. Însuşi monumentul din vârf ridicat în cinstea senatorului roman Iulius Antiochus Filopappos, mare iubitor al culturii clasice greceşti, a fost ridicat în secolul al II-lea şi a dat numele întregului deal. Din vârf, panorama care se deschide către Acropole este uimitoare, nu ne mai săturam tot privind şi fotografiind. La coborâre, am vrut să vizităm teatrul în aer liber Dora Stratou, dar era închis, la fel ca şi bisericuţa Agios Dimitrios Lombardiaris, vechi lăcaş bizantin scăpat printr-o minune de bombardamentul turcilor, când comandantul turc responsabil cu lovitura de tun a fost trăsnit.

A urmat o altă masă luată la restaurantul Liondi, un festin şi de această dată stropit cu vin bun de Nemea şi îndulcit cu prăjitură însiropată.

Seara, ne-am propus să colindăm străduţele din cartierele Anafiotika şi Plaka, pline de taverne şi localuri, prăvălii de suvenire şi diverse mărfuri, frumos luminate, pline de farmec, iar din loc în loc se mai puteau întâlni bougainvilllea colorate, tufe de flori pe stradă sau în ghivece şi mulţi portocali decorativi plini cu fructe apetisante. Până la urmă, ne-am încheiat plimbarea tot în strada Ermou şi piaţa Syntagma.

Ultima zi am rezervat-o Noului Muzeu Acropolis, o clădire modernă şi futuristă care nu exista în urmă 10-11 ani, la vizitele noastre anterioare. Foarte interesante şi impresionante colecţiile prezentate iar cariatidele originale sunt cireaşa de pe tort. De la muzeu am ţinut să ajungem şi la Zappeion, marele edificiu destinat expoziţiior şi conferinţelor situat pe latura sudică a Grădinii Naţionale, care a fost ridicat şi cu contribuţie românească. A urmat un prânz rapid şi frugal, apoi fuga la hotel să ne luăm bagajele făcute încă de la prima ora a dimineţii şi ţuşti în metrou cu ţinta aeroport.

Aceasta a fost cea mai recentă experienţă a noastră numită Atena, o trăire nouă împletită pe alocuri cu ceva amintiri, însă mult mai intensă şi mai amplă.

Atena poate constitui pentru oricine o destinaţie demnă de cel puţin un city-break, pe perioada mai rece. Vara, îi pot fi rezervate mai multe zile, existând şi posibilitatea mersului la plajă. Nu este foarte scumpă, dar, cu siguranţă, este încântătoare!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=fL3Cy7VJEHU

---

VIZUALIZĂRI: 7267 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI