Hai hui prin Alicante pe cod roşu de ploi

TIPĂREȘTE

Aflată în vacanţă pe Costa Blanca în Benidorm în prima jumătate a lunii septembrie am avut ghinionul maxim de a prinde cod roşu de ploi şi furtuni trei zile din şapte :((. Aflasem dinainte de a pleca de acasă despre prognoza meteo extrem de îngrijorătoare, dar am tot sperat că poate nu o fi dracul atât de negru, însă prognoza s-a adeverit :(. Vacanţa fusese rezervată încă din luna decembrie a anului precedent, când nici prin minte nu-mi trecea că nu va fi totul perfect, în condiţiile în care mergeam într-o zonă cu o climă extraordinară, cu peste 320 zile cu soare într-un an şi în care sezonul turistic durează până la sfârşit de octombrie.

Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de pe... Costa Blanca. M-am bucurat doar două zile de plajele superbe ale Benidormului, o altă jumătate de zi am reuşit vizitarea unui parc tematic din staţiune, voiam eu să ajung şi la al doilea, dar norii ameninţători m-au îndrumat, fericit, spre autobuz şi apoi spre hotel. Vacanţa părea compromisă. Mă deranja mai puţin faptul că nu mă puteam bucura de mare, soare şi plajă, deoarece imediat după Spania plecam în Egipt, unde chiar nu aveam nicio emoţie că nu mă voi bronza frumos, cât faptul că ploaia îmi stricase toate planurile de plimbare. Umbrelele din dotare dovedindu-se ineficiente în faţa vântului, ne-am echipat corespunzător cu pelerine, mult mai practice de altfel, dar spaniolii, speriaţi de codurile roşii, de inundaţii şi alte calamităţi naturale, s-au grăbit să închidă nu doar şcolile, ci şi parcurile şi majoritatea obiectivelor turistice.

Cu o zi înainte să se strice vremea apucasem să achiziţionez două excursii în împrejurimi de la ghidul român, cu speranţa că poate nu va fi chiar aşa rău şi la 40-50 kilometri distanţă de Benidorm şi că „dacă schimb locul, schimb norocul”, convinsă în sinea mea că în cazul în care codul roşu se va adeveri, acestea se vor anula. Am fost naivă să cred aşa ceva. Banul este mai important decât orice :D, excursiile s-au ţinut în pofida condiţiilor vitrege, astfel că puteam să renunţ să merg şi să pierd banii daţi sau să-mi asum riscul unor plimbări stupide prin ploaie şi să văd totuşi locurile frumoase pe care le alesesem, chiar dacă acestea nu arătau nici pe departe la fel de frumos ca în poze:(.

Prima excursie aleasă a fost cea la Alicante, oraş aflat la 45 kilometri distanţă de Benidorm, ca mărime al doilea oraş din Comunitatea Valenciană după Valencia.

Am plecat dimineaţa la ora 9.30 imediat după micul dejun cu microbuzul din faţa hotelului, nu înainte de a ne ridica lunch box-urile sau picnic-urile cum le spun spaniolii :), deoarece întoarcerea din excursie urma să aibă loc abia înainte de cină.

În aproximativ o oră am ajuns în Alicante, drumul fiind lejer în cea mai mare parte pe autostrada cu plată. Ploaia ne-a însoţit tot drumul, astfel că toţi eram destul de plouaţi, mai puţin la propriu în primă fază, cât mai ales la figurat :D. Primul obiectiv vizitat a fost Castelul Santa Barbara – simbolul oraşului Alicante, care veghează de sute de ani oraşul de la o înălţime de 166 metri, cocoţat pe Muntele Benacantil.

După ce ploaia ne-a scurtat vizita la Castel, am revenit la microbuz continuând excursia cu vizitarea oraşului Alicante.

Următorul obiectiv era vizitarea Bisericii Santa Maria, mai frumoasă decât Catedrala San Nicolas, după spusele ghidei. Nu mă pot pronunţa, deoarece am găsit biserica închisă şi după câteva poze plouate cu exteriorul acesteia am plecat mai departe. Biserica Santa Maria, aflată în Plaza de Santa Maria, a fost construită între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea în stil gotic pe ruinele unei vechi moschei. Faţada acesteia este bogat decorată în stil baroc, remarcându-se imaginea Fecioarei, operă a sculptorului Juan Bautista Borja.

A urmat vizitarea Primăriei oraşului Alicante (Ayuntamiento Alacant) , o idee foarte bună, având în vedere că ploaia se înteţise. Primăria se află în Plaza de Ayuntamiento şi îşi are sediul într-un vechi palat baroc din secolul al XVIII-lea. Surprinzător pentru noi, aceasta este vizitabilă, fără a plăti vreo taxă şi, mai mult de atât, are aspectul unui adevărat muzeu. Chiar de la intrare ne-a întâmpinat o interesantă statuie a celebrului sculptor spaniol Dali şi am aflat că ne aflăm la cota zero, raportat la nivelul mării. Urcând la etaj am descoperit frumoase piese de mobilier, tablouri etc. Mă întrebam doar unde sunt birourile în care îşi desfăşoară activitatea angajaţii primăriei :D, sala de plen nepărând a fi folosită de ceva vreme. Clădirea este încadrată de două turnuri gemene cu înălţimea de 35 metri, cel din dreapta având şi un ceas.

A urmat vizitarea Catedralei San Nicolas aflată în Plaza Abad Penalva pe care am avut norocul de a o găsi deschisă. Biserica a fost construită în stil renascentist cu influenţe baroce în perioada 1616-1662, iar în anul 1959 a fost ridicată la rangul de catedrală de către Papa Ioan XXIII. Impresionează cupola albastră aflată la o înălţime de 45 metri. Catedrala a fost restaurată în anul 2006, cu ocazia Expoziţiei Lumina Imaginilor sărbătorită în Alicante. Mi-a plăcut senzaţia de spaţiu, de amploare, de lumină. Catedrala are hramul Sfântului Nicolae – patronul oraşului Alicante.

De la Catedrală ne-am continuat plimbarea spre mare. Am parcurs la pas celebra promenadă a oraşului, Explanada de Espagna un alt simbol al oraşului Alicante, alături de Castelul Santa Barbara. Se spune că Esplanada din Alicante ar fi cea mai frumoasă promenadă din întreaga Spanie. Aşa o fi, nu contest. Cert este că nouă ne-a plăcut mult plimbarea pe această frumoasă promenadă exclusiv pietonală, străjuită de câte patru rânduri de palmieri falnici, aproape ameţind admirând „valurile mării” sugerate de pavajul cu onduleuri realizat din peste şase milioane de pătrăţele de marmură în trei culori: negru, crem şi roşu cărămiziu. Ploaia se oprise, iar terasele şi restaurantele înşirate de-a lungul esplanadei se pregăteau să-şi întâmpine clienţii. La fel, începeau să deschidă şi magazinaşele de suveniruri, de produse artizanale şi tradiţionale.

La capătul acesteia dinspre parcul Canalejas am traversat şi ne-am întors parcurgând faleza şi admirând ambarcaţiunile din portul de agrement Alicante. Am văzut multe iahturi frumoase, dar nu la fel de impresionante precum cele admirate în Puerto Banus de lângă Marbella în urmă cu şapte ani. Tot aici în port am găsit oferte de plimbare cu vaporaşul pe Insula Tabarca, dar nu aveam timp de croaziere pe mare.

Am mai admirat şi fotografiat frumoasele clădiri de epocă situate în apropierea portului, dintre care aş aminti doar Casa Carbonell, construită în anul 1925, operă a arhitectului Juan Vidal Ramos din Alicante, aflată chiar la începutul Esplanadei de Espagna şi Casa Lamaignere, aflată alături de aceasta, proiectată în 1918 de acelaşi arhitect, în stil modernist valencian.

Ne-am continuat plimbarea pe digul care înconjoară portul până la Casino Mediteraneo şi am cumpărat câteva suveniruri de la magazinele de pe dig. Am mai avut timp doar să inspectăm plaja Postiguet, una din cele mai populare plaje ale oraşului, preferată de localnici şi de turişti deopotrivă, am admirat Castelul Santa Barbara de pe plajă şi ne-am îndreptat spre punctul de întâlnire cu ghidul, deoarece puţinul timp liber avut la dispoziţie se cam epuizase. Ar mai fi fost destule de văzut, dar poate va mai fi şi o altă dată.

Recomand vizitarea oraşului Alicante, un oraş-port-staţiune cu o istorie bogată, cu o climă minunată, cu plaje frumoase cu nisip care are multe de oferit turistului dornic să-l descopere.

---

VIZUALIZĂRI: 4857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI