Cucerirea Fortaretei Santa Barbara

TIPĂREȘTE

Desi am ramas in urma cu povestie despre alte multe si frumoase castele din Calabria, impresiile din Alicante fiind cele mai proaspete, m-am gindit sa o iau de la coada la cap cu relatarile mele.

Am fost din nou in Alicante si dupa ce am savurat o zi de plaja la Postiquet si una la o alta plaja de numele careia nu imi amintesc in secunda asta (eu am crezut si am vrut sa fie San Juan, dar se pare ca am coborit din autobuz mai devreme cu citeva statii, unde am vazut nisip frumos), am decis ca afinitatile mele turistice nu sint compatibile cu restul grupului asa ca mi-am facut un program de una singura.

Fara ghid sau alte indicatii, am luat-o pe jos pe strazi mai mari sau pe stradute inguste pina am ajuns in Bario de Santa Cruz. Niste scari albe de marmura marginite cu ghivece mai mari sau mai mici de plante si flori, mi-au cam taiat rasuflarea dar din poza in poza am ajuns in virf. Virful scarilor. Cu gindul ca sa fac o poza de pe ultima treapta si dupa aia sa cobor si sa ma "ratacesc pe" alte stradute. Numai ca sus de tot am intilnit un indicator cu "Parque de la Ereta" si dupa toate detaliile, imi dadeam seama ca duce cumva sus, nicidecum la poarta castelului.

Aleile sint pietruite frumos, drumul cam abrupt dar privelistile care se desfasoara in fata ochilor te fac sa iti recapeti suflul cind te opresti pentru o poza frumoasa. Si ce ai sa te mai opresti, mai, draga calatorule! Nu am stiut daca mi -a taiat rasuflarea de la urcus sau de la vederile superbe. Cu doua zile inainte, in incursiunile mele de pe plaja Postiqet, am dat de gura Liftului, numai ca fiind pe partea cealalta a soselei, am citit orarul cu ajutoruul zoomului de la camera foto si se vedea o galerie adinca si turisti intrind mai mereu.

Intentionam sa iau liftul intr-una din zile dar Sfinta Barbara m-a condus acolo fara sa fi stiut. Dragi turisti, nu luati liftul oricit de grabiti sau obositi veti fi. Fiecare pas merita efortul.

Din loc in loc sint canapele pe care te poti odihni, sint cosuri de gunoi din 50in 50 m (stiu asta pentru ca mi-au fost de mare ajutor ca sa imi fac poze automate), si nu am gasit pe jos o punga goala sau vreun ambalaj. Curat luna!!!

Nu spun ce pustiu era, nici tipenie de om n-am intilnit pina la poarta. Ma gindeam ca daca imi vine rau pe acolo, ma maninca pescarusii imediat caci planau ca niste vulturi cu aripile deschise. M-au inspaimintat un pic dar cum sint o aventuriera, mi-am vazut de drum pina in virf.

La intrare pe poarta, se continua cu aleea pietruita dar e un pic mai uzata fara de cea care duce pina sus. Dorind a fac poze printre niste boscheti, am urmat o cararuie. Daca as fi mers pe aleea asfaltata, zidurile castelului mi-ar fi opturat orizontul. Nu mi-am dat seama decit destul de tirziu ca acea cararuie se sfirseste brusc si ca nu exista vreuna care sa si coboare... si ca sa nu fac calea intoarsa pina la aleea pietruita, m-am pus pe fund si m-am dat ca pe topogan. Avantajul ca eram singura si nu m-a vazut nimeni. Cred ca gardianul de la poarta castelului se uita insistent inspre zona unde haladuiam eu, dar fiind prea departe, nu putea el sa isi dea seama cum imi intra miemaracinii in zonele celemai moi. :))

Pina sa ajung la intrarea propriuzisa, am realizat caeste si o sosea superasfaltata, nou-nouta, pecare isi faceau loc doua autocare cu turisti. curbele fiind in ac depar, am stat sa privesc autocarele uriase. N-au avut nici o problema, in citeva minute au debarcat turistii in parcare.

Primul indicator care apare in fata portii te anunta ca te afli la Castelul Santa Barbara si daca ai cumva un catel, emai bine sa faci calea intoarsa ca nu e voie sa intri cu el.

Nu se plateste nici o taxa de intrare, curios lucru pentru ca sint atit de multe si frumoase muzeele din interior si ar fi putut face bani frumosi.

Daca intri cu liftul, costa 2,5 euro /persoana intre 5 si 64 de ani. Copiii pina in 5 ani si tinerii de dupa 65 ani au urcarea gratuita. Coboritul cu liftul este gratuit chiar daca urci pe jos.

Turul poate fi facut cu ghid sau ghid audio. Eu am fost de capul meu si cred ca mai bine de doua ore le-am petrecut acolo. Nu ma mai lasam dusa. De regula, ma plictisesc repede, insa aici am luat la pas fiecare coltisor si mi-a placut maxim.

Cea mai proasta inspiratie am avut-o cind dimineata am incaltat niste sandale cu talpa foarte subtire, ceea ce mi-a afectat talpile mai tirziu.

Ce puteti vedea la Castel? Pe linga niste locuri de unde puteti vedea orasul sau plaja (de fapt de jur imprejuri vederile sint maxime. nu am cuvinte sa descriu, o sa vedeti in poze), puteti intre gratis la toate cele 3 muzee din interior. Daca veniti cu liftul, in prima "grota" puteti viziona un film animat despre istoria castelului. Nu dureaza mult si e foarte atractiv. Eu l-am vazut la iesire cind am luat liftul.

Puteti face shopping la tarabele cu suveniruri ce se gasesc pe o alee. Puteti minca o inghetata sau o gustare de la niste chioscuri alimentare sau puteti admira privelistea in timpul unei mese la un restaurant. Sau pur si simplu puteti face un picnic la masutele amenajate la umbra unor copacei.

Dupa un timp cerul s-a innorat si tunetele aveau un ecou infiorator dar nimeni nu s-a agitat sa se retraga din fata ploii. Am urcat pe toate terasele pina sus in virf, la steag. Mau prins citeva picaturi si cum eu ador ploaia... a fost o binecuvintare!

Un singur lucru nu am inteles si am plecat de acolo nelamurita, crezind ca in uma din zile am sa urc si cu companionii mei si am sa aflu. S-au Multumit sa calatoreasca prin pozele mele asa ca n-am mai avut ocazia sa ajung la castel.

Cind am ajuns la lift am intrebat un domn de la securitate daca se plateste vreun bilet pentru ca nu vedeam o casa, ceva, a zis ca nu. Ma gindeam ca poate trebuie sa fie un numar minim de turisti, ca doar n-or porni aia liftul doar pentru mine, numai ca am apasat pe buton, a venit liftul, au coborit doi tinerei si eu am fost poftita a intru. Era un liftier insotitor si m-a intrebat daca vreau sa cobor la etajul 1 sau jos. Pina sa realizez ce m-a intrebat, am zis ca jos. Nu cred ca dureaza mai mult de citeva secunde toata treaba, deaia zic ca n-am avut timp sa ma lamuresc cam ce ar fi putut fi la etajul 1.

Poate merge cineva acolo si ma lamureste si pe mine.

Iesirea se face printr-o galerie cam lunguta, vreo 100-200 de metri, galerie care e luminata, modernizata si plina de tablouri, reclame sau poze istorice si daca suferi de claustrfobie, uiti imediat pentru ca poti casca gura pe pereti.

Recomand tuturor vizitarea acestui obiectiv fara lift ca pierdeti sarea si piperul. Si daca ma uit la poze, urcarea nu dureaza o ora si jumatate asa cum citeam intr-un review ci aproximativ vreo 25 de minute, timp in care m-am oprit din 10 in 10 metri ca sa fac poze... Mi-am dat seama de asta pentru ca toate pozele sint datate si au si ora. Puteti urca si in papuci numai sa aveti apa cu voi, e singura mea indicatie. Si vreo palarie de soare, ceva, caci eu am urcat intre orele 14.20 si am iesit la ora 17.

Acum sa va delectez cu pozele!

Am uitat sa amintesc de toalete. Am intrat la una dar am vazut mai multe si era curat, apa rece, sapun, hirtie. Nu se plateste la intrare.

---

VIZUALIZĂRI: 4124 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI