Taverna Stelios, Theologos

TIPĂREȘTE

Vacanța în Grecia de obicei are un scurt popas pe insula Thassos, pentru puțină plajă, alta decât la Paralia Katerini dar și pentru a cumpăra ulei, măsline, dulciuri, toate la preț mai mic și unele calitativ mai bune decât cele din zona Rivierei Olimpului. Și nu în ultimul rând pentru câteva taverne unde ne place să "degustăm". Așa am ales într-una din zile Theologos, un sătuc care îmi place să-l colind ca și când îl văd mereu prima dată și unde ne-am propus să mâncăm, cazați fiind în Potos. Aveam de ales între mai multe taverne despre care se tot scrie cu plus sau minus. Am tăiat din listă Augustos, nu pentru că citisem destule articole ale celor nemulțumiți, ci pentru că încă din Keramoti am primit maldăre de pliante care-i făceau reclamă, chiar și în poarta mânăstirii Sf. Arhanghel Mihail stătea cineva cu reclame, ba și în Panagia. Așa că aveam de ales, am zis noi, între cunoscuta tavernă Stelios și vecina Iatrou, n-am dat cu banul, am lăsat să hotărască prima privire. Ajunși aproape de Iatrou, ne-a luat în primire un flăcău, așa cam de la 3 m distanță de ușă, doar că nu ne-a împins înăuntru, lucru ce de obicei la noi dă cu minus. Deci a rămas Stelios!!

Taverna Stelios este pe drumul principal pe care se urcă spre parcare, pe stânga cum urcați. Noi am lăsat mașina sus la parcare și apoi am dat o tură prin sat să vedem dacă sunt schimbări față de anul trecut, nimic nou, aceeași liniște la ora siestei grecești deși erau ceva turiști, nu foarte mulți.

Urcăm cele câteva trepte spre tavernă și cautăm cu privirea un loc convenabil sub pomi, până la urmă am ales terasa de unde aveam o bună priveliște asupra străzii și a unei părți din sat. Ospătarul, singur la cea oră dar destul de vioi pentru cele câteva mese ocupate, deja ne salutase și era pregătit cu meniurile. Așa că ne-am așezat comod și puși pe studiu.

Imediat ce ne-am așezat, am primit câte o farfurioară cu măsline în suc de lămâie, tsatsiki, câte un păhărel mic de vin - tăria o refuzasem din motive de șofer - și pâine caldă stropită cu ulei de măsline și dată prin mirodenii. O nebunie!

De comandat, cum altfel decât salată grecească și ied la proțap, zis așa pe românește, însă preparat grecește. Soțul s-a gândit și la ardei iuți făcuți pe grătar, câteva bucăți, spre surprinderea ospătarului care a întrebat încă de două ori dacă asta dorește că sunt cam "tari". Confirmat, spre mirarea flăcăului. De băut, o carafă cu limonada casei, foarte bună, din păcate mergea un vin, dar asta-i viața de șofer care nu renunță la mașină nici pentru o masă la Theologos!

Când a venit platoul cu iedul, ne-am cam speriat. Salata însă a fost bine venită, era pe gustul nostru, cu multă ceapă și oțet bun. Iedul însă, deși avea și coaste, a fost mult pentru două persoane, plus cartofii țărănești dar, am zis noi, noroc că pe sub masă dormeau două pisici, ghinion însă că nu le plăcea iedul! Și era tare bine făcut, lăsat suficient timp la rotisorul din lateralul terasei. Avea și suficiente felii de lămâie, absolut necesare. Am înțeles că se rotește în frigare minim 6 ore, timp în care este stropit periodic cu un amestec de ulei de măsline, zeamă de lămâie amestecată cu oțet de vin, oregano și piper. Bănuiesc că-i mai pun unul, două condimente, după gust nu părea doar oregano.

Partea proastă la așa mâncare este că trebuie mâncată repede, altfel se răcește și devine mai greu de consumat, așa că ne-am cam grăbit la felul acesta.

Salata s-a consumat în întregime. Ardeii, ei aici a fost frumos, flăcăul a fost cu ochii pe noi în primele momente și a avut de ce să râdă: când a gustat soțul din primul, am crezut că o ia la fugă și mă lasă pe mine cu tot iedul! Dar n-a fost să fie, după ce a mestecat un colț de pâine totul a intrat în firesc de ziceai că mănâncă mere, așa că distracția s-a încheiat.

Când am dat deoparte farfuriile, ospătarul ne-a îmbiat cu desert din partea casei - clătite și iaurt cu miere și migdale, la alegere - un pahar de vin pentru digestie și câte o cafea, ultima am refuzat-o deși s-a insistat, tot pentru digestie zicea el! Cam mare oferta casei totuși, având în vedere că primisem ceva și la început. A fost plăcut totuși deși eram conștienți că valoarea este ascunsă cumva în bietul ied.

Nota de plată a venit imediat ce am cerut-o noi, nu înainte deși era pregătită, știu asta pentru că unul din noi era cu fața la calculatorul tavernei și așa am observat când a finalizat-o. Totul a fost 30 € pe chitanță, în asta intrând și 500 g pâine caldă cu mirodenii, luată la pachet.

Ne-am ridicat cu greu, am pășit încet și calculat pe terasa de sub pomi, pe trepte și apoi cu multe pauze spre parcare dar a meritat. Noroc că la plecare am coborât spre Potos pe alt drum și n-am mai trecut prin fața tavernelor să vedem iar mâncarea ce se pregătea pentru seara.

A fost o masă bună, îmi place atât mielul cât și iedul, îmi place cum pregătesc grecii aceste feluri și nu mi-a părut rău că am oprit la taverna Stelios.

Din păcate nu-mi amintesc dar nu cred că la taverna Stelios se servește pizza, este o tavernă grecească specifică zonei de munte unde nu se consumă acest fel, nici pește. Ne propusesem să revenim pentru cârnații țărănești ce ne-au plăcut cum miroseau când ospătarul a trecut pe lângă noi, în drum spre altă masă, dar n-a fost să fie, altă dată sper.

Din câte știu, aici se fac seara spectacole grecești, ospătarul ne-a îmbiat să revenim într-o seară dar nu doream, deja Grecia 2016 pentru noi era pe final, doream puține plimbări liniștite pe malul mării, să admirăm un apus, de fapt același în toată lumea dar pe care iubitorii Eladei îl văd atât de diferit și minunat aici.

---

VIZUALIZĂRI: 5130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI