Cucina italiana și final de hopăială în Ciclade

TIPĂREȘTE

Și iată-mă ajunsă (în fine! , veți zice😁) la sfârșitul serialului cu multe episoade în care v-am povestit despre aventura noastră prin 5 insule ciclade din august-septembrie 2023.

O excursie tare frumoasă și interesantă, pe care simt că ar trebui să o închei cu un review laudativ despre mâncarea din Mykonos.

Totuși cârcotașa din minte nu se poate dezminte, așa că voi începe prin a mă văicări de prețuri. 😢 Plecasem pregătită sufletește pentru o experiență demoralizantă financiar, dar realitatea mi-a depășit așteptările!

Am repetat de câteva ori că Mykonos este o scumpete de insulă... 🤣, cu prețuri cu 15-20% mai mari decât în Syros, și cam cu 10% peste cele din Paros și Naxos. La Argo, în centrul distracției din capitală, un aperol spritz și două beri la sticlă de 33 cl ne-au scos din buzunar 34 de euro. Am zis să încercăm și la Nice n Easy, un bar cu aspect ceva mai modest, aflat la poalele colinei pe care stau aliniate celebrele mori de vânt din Mykonos Town, și am avut supriza neplăcută de a plăti 14 euro pentru un aperol spritz și 8 euro pentru un pahar mare de bere locală la draft despre care Adrian a declarat că nu spurcă față de Syra din Syros.

Ne-am împiedicat și de Macarena Gelato și n-am rezistat tentației la vederea vitrinei pline cu bunătăți. Da, dar toate cu moțuri, sosuri și finețuri și costând între 10 și 14 euro. Săracul Adrian mi-a făcut damblaua, însă am sesizat că scrâșnea din dinți, așa că înghețata mi-a cam rămas în gât. 🙁

O tonă de bani presupun că am dat și pe prăjiturile de la Gioras Wood Medieval Mykonian Bakery, un stabiliment cavernos situat la subsol, unde l-am lăsat pe Adrian să coboare singur, tocmai ca să nu-mi fac sânge rău.

În fine, luându-mă după recomandările colegei și prietenei @irinad vezi impresii, în drum spre Biserica Paraportiani ne-am oprit într-o după-amiază la Souvlaki Story, localul de pe strada Enoplon Dinameon, unde s-a întâmplat să găsim libere o măsuță și două taburete (că scaune nu pot zice că erau). Un gyros la farfurie 16,90 euro (ce-i drept porție uriașă și bine pregătită) și o bere la sticlă de 33 cm - 3,90-5 euro. Aoleu! 😩

Sătui de bucătăria așa-zis tradițională locală, am zis să testăm și altceva, și despre acest „altceva” vreau să vă povestesc în continuare.

Se cheamă D’Angelo, și, așa cum îi arată numele, este un restaurant cu specific italian. Fiind situat pe strada Akioti, în drum spre morile de vânt, îl ochiserăm de la prima plimbare în Mykonos Town și ne plăcuse spațiul generos al terasei pavate cu bucăți de piatră colorate, un soi de prelungire a pavimentului de afară, precum și mesele și scaunele vopsite alb sau maro marmorat.  

Am ajuns pe la 7 seara, destul de devreme, și localul încă nu se umpluse, însă la 8:30, când am părăsit noi incinta, era deja full și lumea stătea afară, așteptând să se elibereze o masă.

Acasă, aveam să constat în urma săpăturilor pe net, că este bine apreciat de clienți, cu un scor de 4,5 pe Tripadvisor, situându-se pe locul 8 din 159 de localuri din Mykonos în urma a peste 4.000 de evaluări. Așadar, nimeriserăm bine. Dacă doriți, puteți consulta meniul și recenziile pe site-ul https://dangelo.com. gr/.

Trebuie să precizez că, în afara terasei, D’Angelo are și o cramă iar vizavi de ele este barul, că se acceptă cărți de credit, se pot face rezervări și că localul face și livrări la domiciliul doritorilor.

Mi-am dat seama încă de la intrare că este un restaurant cu pretenții și scump, dar după ce săriserăm de masa de prânz, plecați fiind la plajă, ni se făcuse foame, așa că ne-am așezat. Am fost preluați foarte repede de unul dintre chelneri, și până să ni se ia comanda un picolo ne-a adus o sticlă cu apă rece, foarte bine-venită. Am dat pe gât un pahar și am pornit să studiem meniul destul de stufos, cu specific italian și mediteranean.  

Ca aperitive au focaccia, bruschette, carpaccio, salumi, tartar de ton sau supă de roșii. Urmează salatele, o colecție impresionantă de paste, inclusiv artizanale, și pizza, risotto, pește și fructe de mare, carne la grătar sau cuptor. Iar la deserturile home-made erau trecute gelato (o cupă 6 euro), calzone, mille feuille, tiramisu sau mousse de ciocolată.

Ah, îmi plouă în gură! 😋

La capitolul băuturi oferta cuprindea o gamă largă din cele mai cunoscute coktailuri, vinuri albe, roșii și rosé, șampanie, bere (care aici costa 5-7 euro sticla de 500 ml), sucuri, ouzo, cafea.

Prețuri măricele, așa cum ne așteptam, dar diversitatea ofertei ne-a convins să rămânem. Asta și chelnerii, tineri și foarte drăguți cu toții! Să fi fost fizicul un criteriu la angajare?!! 🤔

Habar nu am, dar ceea ce pot spune cu mâna pe inimă este că serviciul a fost ireproșabil. Băieții erau bine instruiți și organizați, fiecare știind exact unde, cum și când să intervină, iar timpii de așteptare au fost neașteptat de scurți având în vedere numărul mare de clienți. Și combinat cu muzica italienească în surdină, totul concura la crearea unei ambianțe tare plăcute. 😂

Vă ziceam că ne era foame. Am cerut, prin urmare, pentru început patate novelle „baby” (cartofi noi preparați la cuptor cu unt, sare, lămâie și miere, 11 euro) pentru mine și fresh potato gnocchi sotați (9 euro) pentru Adrian. Ne-au fost serviți pe un fund de lemn și cu un sos demențial alături, ale cărui ingrediente nici măcar soțul meu, un specialist în ale gastronomiei, nu le-a putut identifica.

Porțiile au fost uriașe și deja ne săturaserăm, numai că neștiind gramajele, apucaserăm să comandăm și paste: spaghetti con vongolla (scoici; 15 euro) pentru mine, respectiv pene all’ arabbiatta (12 euro) pentru Adrian.

Și cum-necum, le-am făcut și lor loc în stomac. Fiindcă au fost o bunătate😋; ni s-au topit în gură, pur și simplu! Aș fi vrut să încerc și un desert, dar nu mai încăpea.

Ce păcat! 😞

Am udat totul cu un litru de vin alb sec (nu mă întrebați de care, că nu știu) și o sticlă de soda water și la final nota a totalizat 66 de euro.  

Cam multișor, dar zău că nu mi-a părut rău după o cină atât de bogată și absolut delicioasă.

Recomand! 🔟 

---

VIZUALIZĂRI: 220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI