Taverne Laganas? Conform dex... sună periculos!

TIPĂREȘTE

Arta cu cei mai mulţi adepţi rămâne totuşi arta culinară – Valeriu Butulescu

O stradă îngustă ce sfârșește în nisipul fierbinte. Hotelul Blue Waves pe dreapta, supermarket pe stânga, alături de acesta au găsit băieții taverna Thasos Place, învecinată cu Anastasia Hotel. Cam 4 minute de la șezlong până la masă. Masa de prânz. Pentru că nu este în buza mării, prețurile sunt un picuț mai mici decât în alte locuri.

Nu foarte mare, această unitate este curată, personalul foarte amabil, servirea rapidă. Este decorată frumos, are spațiu de joacă pentru cei mici, muzica anilor '80 -'90 se auzea în difuzoare. Internetul dădea rateuri. O oglindă imensă :D acoperea jumătate dintr-un perete, câteva tablouri ”marine” și o micuță fântână arteziană colorau taverna.

Mâncarea era delicioasă, porțiile erau mari indiferent de felul comandat. În fiecare zi, exceptând zilele în care am făcut excursii, am savurat o bere rece alături de calamari sau mâncăruri locale. Dacă eu pot spune asta, eu care nu sunt fan preparate grecești, vă dați seama că au fost gustoase și acceptabile ca preț. Toaletele erau foarte curate, decorate cu floricele, consumabilele erau de calitate, peste tot mirosea a parfum de levănțică.

În prima seară, în drumul nostru spre centrul gălăgios al masculinului Laganas, o uriașă reclamă ne-a îndrumat pașii către Steak House Country. Aflată departe de ”lumea dezlănțuită”, pe o alee șerpuită, printre bălării și terenuri părăsite, restaurantul dispune de un spațiu generos. O fântână arteziană ”decorată” cu spume colorate tronează la intrare. Un spațiu de joacă imens este amenajat într-o laterală a tavernei. Servirea a fost foarte rapidă, prețuri decente pentru Grecia (9-10 euro porția), bucatele au fost și ”arătoase” și gustoase. Multe produse au fost din partea casei și la început dar și la final de ospăț. La început am primit (11 persoane) cașcaval pane, pâine prăjită cu brânzică rasă, salate. La final ne-au fost oferite înghețată sau o băutură digestiv. Poate pentru că era pe coclauri avea prețuri rezonabile.

Două reprize de ”dans tradițional grecesc” încântau turiștii în fiecare seară. Ospătarii se ”împopoțonau” și dansau în jurul focului provocat de un domn băgător de seamă. Muzica ambientală era grecească. Toaletele erau curate.

Tasos Bistro a fost alegerea noastră într-una dintre seri. O tavernă pe plajă, super aglomerată, servirea greoaie, prețuri nesi. Porțiile de mâncare au fost normale, nu cădeai pe spate dar nici nu plecai fămând. Din partea casei... niciun nimic. Decorată în culori de vară, plăcută ca design, scaunele sunt incomode, ”bățoase”, muzica ce se auzea în difuzoare era de la ei de acasă, din Grecia, era minunată. Toaletele ok. Cel mai mult de acolo mi-a plăcut imaginea lunii, paznicul blândei mări=))

În ziua în care am vizitat drăgălașele țestoase am hotărât ca la întoarcere să ne ”proțăpim” la taverna Caretta-Caretta pentru a păstra parfumul excursiei. Mare greșeală! Ne făcea cu ochiul decorul de parcă l-am fi savurat pe dânsul :) nu preparatele culinare. Amplasarea era ”la înălțime” și la propriu și la figurat. Ei, nu era suspendată, se afla un pic deasupra nisipului, aveam sea-view, adică mai pe românește, vedeam marea contopindu-se cu nisipul și cu cerul. De fițe spun eu și nu m-am înșelat. Prețuri uriașe ca țestoasele, timp de așteptare mare, personal tânăr, amabil și frumos. Preparatele se scăldau în vestitul ulei de măsline, nu grozave la gust, le-am înghițit așa, eram flămânzi. Nici poze nu am făcut la mâncare, am mâncat repede și ne-am amuzat de alegerea noastră. Toaletele erau în fundul grădinii, ca la țară, contrastau cu spectaculoasa tavernă.

Îmi doream un loc cu muzică live, cu muzică grecească. Căutam o anumită tavernă, mă informasem de acasă. Doamna care ne-a dat tichetul cu reducere pentru excursia Navagio a fost extrem de amabilă, a intrat pe internet de pe telefonul ei și ne-a găsit terasa Serakina. Am notat numărul de telefon și într-o zi, de pe plajă, am sunat să rezervăm. La ora 20:30 un microbuz galben ne-a luat de la hotelul Astir, ne-a plimbat prin stațiune, ne-a dus în ”munți”, într-o livadă de măslini, portocali și lămâi. Aflată pe o platformă imensă, această tavernă s-a dovedit a fi o ”apă de ploaie”. Dispunea de un loc de joacă cu balansoare și leagăne vechi (ca cele de pe vremea noastră), o terasă acoperită, una sub cerul liber, o căsuță micuță ce găzduia barul și bucătăria dar și toaletele foarte curate. Avea și scenă. Cocoțați pe două scaune, doi domni respectabili cântau muzică tradițională grecească. Asta am căutat, asta am găsit. Doi tineri îmbrăcați în costume tradiționale dansau de mama focului, invitând și turiștii la dans.

Meniul nu foarte stufos, prețuri la altitudine, se putea comanda orice, însă la numai 13 euro/persoană aveam de ales un fel principal de mâncare și un desert, erau patru variante. Sincer, nu m-a încântat niciuna dar am ales ceva ca să fie. Coniacul 5 euro, whiskey 7 euro, suc 2,3 euro. Porțiile de mâncare nu foarte generoase, bucatele nu erau wow, desertul era o glumă seacă.

Pardoseala terasei ne-a permis să ne mișcăm ușor, puteam dansa și pe tocuri. Personalul foarte amabil, atent la detalii, cu zâmbetul pe buze. Microbuzele vesele așteptau turiștii, indiferent de ora plecării acestora de la tavernă. Per total a fost o alegere bună, am dansat cu grecii dar și cu nordicii, am băut, m-am înfometat puțin, atmosfera a fost plăcută.

O tavernă pe malul mării, cam ”manelistă” zic eu, Giannis ne-a fost gazdă într-o seară. Muzica live, patronul ”mare” cântăreț, falsa la greu. Nu foarte elegantă, un pic dezordonată, din loc în loc aruncată câte o statuietă, câteva flori ornamentale, câțiva pești decedați erau așezați într-o vitrină frigorifică, scaune comode, ring de dans, gresie pe pardoseală, toaletele curate. Amabilitatea personalului ne-a făcut seara frumoasă. Timpul de așteptare al preparatelor a fost acceptabil, porțiile generoase, prețuri măricele, se plătea și mirosul dar și briza mării :D. Absolut toate preparatele ”pluteau” în ulei de măsline. După ce că nu suport acest ulei, am fost nevoită să-l și privesc în farfurii. Pentru bucătar o mare bilă neagră.

Balsamico, mmm, o încântare pentru toate simțurile, un adevărat balsam. Situată pe malul mării, sub lumina caldă a lunii și acompaniată de liniștea cântată de mare, elegantă, stilată, sofisticată, o terasă care merită toate laudele. Decorată cald, cu lemn, flori, mese și fotolii comode, luminată suficient dar și discret în același timp, cu difuzoarele care scoteau ”sunete internaționale”, taverna mi-a schimbat imaginea despre sărăcăcioasa ofertă a bucătăriei grecești. Sigur bucătarul nu era de pe acolo, am uitat să întreb moldovencele noastre simpatice, ospătărițele cu accent dulce românesc. Bucatele demne de orice concurs de bucătăreală, servirea ireproșabilă, timp de așteptare scurt, tacâmuri, veselă, fețe de masă de cea mai bună calitate, toalete curate și moderne, toate acestea reprezintă cartea de vizită a acestul loc minunat. Rar mi se întâmplă să nu găsesc defecte. Sunt tolerantă, mă bucur de momente, nu fac tragedii din nimicuri. Cât sunt eu de zgârcită, nu arunc banii aiurea, dar tot aș fi mâncat acolo în fiecare zi cu toate că prețurile erau ușor săltate cu 2-3 euro la fiecare fel de mâncare. Toate preparatele au fost wow, am savurat un ”orgasm” de bună calitate :p, am mâncat un pește urât dar super gustos, am băut un pahar de vin cu multă plăcere. Domnul C. a dovedit câteva costițe de porc alături de câteva legume colorate.

Acestea au fost doar o parte dintre tavernele ”vizitate” de noi în Zakynthos, în Laganas. Toate sunt praf la capitolul WI-FI.

Anul acesta, grecii au profitat de situația Turciei și s-au aruncat la prețuri, dar așa-i grecul: nu foarte amabil, scoate bani și din piatră seacă fără a depune un minim de efort.

Nu vreau și nu am să recomand ceva cuiva. Indiferent dacă e vorba despre cazare, restaurante, orașe, locuri și oameni, eu nu fac recomandări. Eu doar povestesc. În cazul în care cineva, vreodată, crede că i se potriveste ceva din cele descrise de mine, voi fi bucuroasă să aflu că aceste litere unite într-un întreg au fost utile, cineva a fost mulțumit.

Personal, sunt fan al bucatelor românești, le ador. Dar nu concep ca într-o vacanță să nu gust din preparatele locale, să nu beau din vinul lor, să nu beau o bere de-a lor. Altfel nu ar fi completă savoarea vacanței.

Pentru că mâncarea fără muzică nu are farmec, aș dori melodia: https://youtu. be/3WZCR7yvTQo

---

VIZUALIZĂRI: 4216 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI