Vlahul din Serres

TIPĂREȘTE

Pentru a cinsti așa cum se cuvine ultima seară din sejurul nostru estival grecesc pe 2018, după cazarea la Elpida City Hotel vezi impresii și dușul de rigoare, am pornit spre centrul orașului Serres, cu gândul de a lua cina la una dintre tavernele situate în zona pietonală, pe care o cunoșteam din vizitele anterioare.

Am străbătut Leof. Merarchias, strada pe care află hotelul, și ne-am continuat drumul spre nord pe P. Mela, trecând pe lângă tribunal, prefectură și bloculețele în fața cărora localnicii începuseră să se adune pentru a porni în plimbarea obligatorie într-o frumoasă seară de duminică.

După vreo 10 minute am ajuns în centrul orașului, unde se înșiră, unele după altele, magazine, cafenele și taverne. După obiceiul lor, grecii luaseră cu asalt cafenelele, unde zăbovesc cu orele stând la taclale cu un frappé, un suc și mai răruț câte o bere în față. Chiar așa, ce or fi tot având să-și spună? :-??

La 8 seara cârciumile nu se aglomeraseră, deci nu se punea problema să nu găsim locuri la mese. Și din ofertele care mai de care mai ispititoare, am ales să poposim la Taverna Vlahos, atrași în primul rând de denumirea localului. Deschis în 1958, după cum se menționează pe plăcuța montată la intrare, acesta a aparținut inițial unui localnic vlah de origine, care l-a vândut prin anii ʼ80, când s-a retras din activitate. Informația ne-a fost furnizată de chelner.

Vlahos se află pe strada Kountouriotou nr. 12, colț cu Emmanouil Andronikou - sper că n-am greșit transcrierea, e dificil cu atâția ”ou”... =)) și este o tavernă mărișoară. N-am stat să număr mesele, dar aș zice că sunt vreo 16 afară și vreo 12 înăuntru, toate acoperite cu fețe alb în carouri peste care, în cazul în care comanzi mâncare, se așază tradiționala hârtie prinsă de margini cu cleștișori. Scaunele din lemn, vopsite în bej sau verzuliu, sunt prevăzute cu pernițe, așa că se stă comod.

Evident, fiind o seară plăcută, am preferat terasa, însă am aruncat o privire și înăuntru, unde am remarcat pereții lambrisați cu lemn pe care erau agățate multe fotografii cu instantanee surprinse în local. Taverna pare a fi una dintre cele mai populare din Serres, cu un scor de peste 4,2 pe TripAdvisor, și presupun că acest fapt se datorează atât atmosferei intime și nepretențioase, cât și mâncării.

Vlahos este un steak house, lucru confirmat de rotisorul imens ce se învârtea în bucătăria deschisă amplasată pe partea opusă a străzii înguste, de unde răzbăteau mirosuri îmbătătoare. Se poate lua mâncare și la pachet și chiar am văzut clienți care plecau cu gyrosuri în pungă.

După o zi plină, în care prânzul nostru constase din niște plăcintă luată de la bufetul din parcarea feribotului de la Lefkimmi și atât, aveam o foame de lup, așa încât, după ce am comandat, de sete, câte o bere mare și una mică, am început să studiem cu sârg meniul. Și am descoperit că felurile de mâncare erau scrise și în limba română iar prețurile erau decente.

Pentru început am comandat macrou afumat și vânătă coaptă, lângă care ni s-a adus pită caldă. Până să apuc să mă dezmeticesc, Adrian se înfipsese în pește, așa că din poză lipsește o bucățică! :) Nu înțeleg de ce, după atâția ani de când sunt membru AFA, n-a învățat să aibă răbdare să pozez eu farfuriile, și abia apoi să atace conținutul. :-??

Macroul era supergustos, iar despre vânăta, asezonată doar cu puțin usturoi, lămâie și ulei de măsline, nici n-am cuvinte, atât era de delicioasă. :P

La felul principal Adrian a comandat porc steak cu garnitură de tzatziki, cartofi prăjiți și orez iar eu gyros cu cartofi prăjiți, serviți cu rondele de ceapă și roșii. Am stropit totul cu un litru de vin alb sec diluat cu soda water.

Doamne, ce bun a fost totul! Oare mi s-o fi părut așa pentru că-mi era foame? Nu cred, carnea era fragedă și friptă exact atât cât trebuia ca să se topească în gură. Salivez numai la aducerea aminte. :P

Serviciul a fost și el OK, deși ar fi fost loc de mai bine, căci chelnerul tânăr era în mod cert cam lipsit de experiență și se mișca lent iar engleza lui lăsa de dorit. Până la urmă ne-am făcut totuși înțeleși iar nota de plată, de numai 32,50 euro, ne-a adus încă un zâmbet pe buze.

Și dacă tot l-am pomenit pe chelner, adaug că pe lângă el se fâțâia un altul, îmbrăcat identic, care nu știu dacă împlinise 20 de ani (era probabil angajat temporar pe timp de vară) și nu făcea altceva decât să se uite în stânga și în dreapta. M-am holbat și eu la el, până ce Adrian m-a lămurit că băiatul nu avea altă sarcină decât să se asigure că niciun client nu părăsește localul fără a plăti. Inițial nu l-am crezut, dar când am plecat ne-am trezit cu el proțăpit în fața noastră. Înainte ca puștiul să apuce să zică ceva, Adrian i-a fluturat pe sub nas nota de plată și i-a făcut semn chelnerului care ne servise, care a confirmat efectuarea tranzacției dând discret din cap. Așa că ne-am despărțit de Cerber în termeni buni, cu un călduros ”Thank you, sir” din partea lui.

Nu numai de la taverna Vlahos ne-am luat astfel la revedere; a doua zi urma să părăsim Grecia. Sejurul nostru estival se încheiase cu o cină excelentă, luată într-o atmosferă plăcută, specifică orășelelor mai puțin turistice din bătrâna Eladă. Iar pentru a contracara regretele despărțirii care ne dădeau deja târcoale, pe drumul înapoi către hotel ne-am delectat și cu câte o înghețată la cornet.

Grecia ne oferise, ca de fiecare dată, o vacanță relaxantă și frumoasă.

Efharisto poli! :*

La anul va urma cu siguranță alta la fel, dacă nu și mai faină!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI