Restaurant for you

TIPĂREȘTE

Aș fi dorit să am ocazia de a scrie un review în rubrica Impresii de călătorie despre Ait Ben Haddou / Aït Benhaddou, minunatul sat berber din lut, pentru a cărui vizită mă pregătisem temeinic înainte de plecarea spre Maroc. Citisem atâtea despre el și văzusem așa de multe poze, încât mi se părea că deja fusesem pe acolo și că urma să îl revăd. Din păcate, nu a fost să fie: exact în ziua în care am ajuns noi au început filmările la Odiseea (am povestit deja vezi impresii) și accesul turiștilor în sat era interzis.

Planul era așa: plecăm la zece din Marrakech, ajungem pe la două în Ait Ben Haddou, mergem întâi la masă, apoi vizităm ksar-ul, după care Studiourile Atlas și, în sfârșit, ne cazăm în Ouarzazate. La masă, domnul care ne-a servit ne-a anunțat că sunt filmări, deci principalul obiectiv al zilei cade. Nu prea ne-a venit să credem că se poate închide un întreg sat, numai că aveam să ne lămurim că are dreptate; așa că am schimbat din mers, am grăbit vizitarea studiourilor și am prins deschis Kasbah Taourirt, o altă fortăreață berberă, situată chiar în Ouarzazate. Mai mică și mai puțin spectaculoasă, dar ne-am mulțumit cu atât.   

Ce e așa de special la aceste sate berbere, de ce este inclus Ait Ben Haddou în Patrimoniul Mondial UNESCO? Sunt așezări fortificate de-a lungul principalelor rute comerciale care traversează, din cele mai vechi timpuri, Deșertul Sahara, venind dinspre Tombuktu și trecând peste Atlasul Înalt, către Marrakech. Drumul principal pornește de la marginea deșertului, prin Valea Dra'a, ajunge la Zagora, de aici la Ouarzazate, apoi urcă pe Valea Ounila, trece crestele prin Pasul Tizi n'Tichka și coboară către nord prin Valea Ourika (noi l-am parcurs în sens invers, de la nord către sud). Pasul Tizi n'Tichka se află la 2300 de metri altitudine (Munții Atlas au înălțimi de peste 4500, deci nu există așa de multe trasee care să-i străbată).

Ait Ben Haddou este situat pe Valea Ounila și este atestat de prin secolul XI, odată cu înflorirea Marrakech-ului, ca loc de popas – caravanserai. Este un sat construit din pământ și chirpici: clădirile au primul nivel din pământ bătătorit, iar următoarele din lut, pentru a nu fi atât de grele și a asigura și o anumită rezistență în caz de cutremur (ultimul, în 2023, a provocat destule distrugeri). Desigur, nimic nu a supraviețui acolo de acum o mie de ani; se consideră că cele mai vechi edificii (hambarul din deal, de exemplu), sunt de prin secolul XVII, dar asta se referă la amplasament și funcționalitate, pentru că, altminteri, cărămizile din chirpici trebuie înlocuite la fiecare câțiva ani.   

În poze se observă că satul este bine întreținut. Asta, în ciuda faptului că, la mijlocul secolului XX, el s-a depopulat, oamenii mutându-se de cealaltă parte a râului Ounila și abandonând vechile case, care au început să se autodistrugă. Două au fost motivele renașterii sale. Primul: a devenit unul dintre locurile favorite ale producătorilor pentru a realiza filme care, ulterior, s-au dovedit a fi mari succese, fapt care a dus și la înființarea studiourilor Atlas și CLA, pe drumul dintre Ait Ben Haddou și Ouarzazate. Aici s-au turnat, printre multe altele, Lawrence al Arabiei (1962), Isus din Nazaret (1977), Bijuteria Nilului (1985), Ultima ispită a lui Isus (1988), Mumia (1999), Gladiatorul (2000), Prințul Persiei (2010), Regina deșertului (2015) sau serialele de televiziune Urzeala  Tronurilor (seria a treia – P20) ori Clona. Al doilea: includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO, în 1987, ceea ce a adus fonduri pentru o restaurare temeinică a sa.

Există două modalități de a ajunge în ksar: la un moment dat, cum vii către localitate, din șoseaua principală se bifurcă un drum mai necăjit la dreapta. Dacă este urmat, acesta conduce la valea râului Ounila, se lasă pe acolo mașina și se intră în sat din partea sa de jos. Noi nu am făcut asta, ci am continuat către localitatea nouă (acolo sunt restaurantele și hotelurile), cu gândul de a intra în satul istoric pe podul pietonal, care te duce direct în partea lui de sus. Deoarece nu ne-am mai realizat planul, am admirat totuși Ait Ben Haddou de departe, de deasupra râului, din unul dintre punctele de belvedere marcate pe Maps (P12-P19). Am încărcat, începând cu P21, imagini de pe net ale ksar-ului, pentru a vă face o idee despre el. Și îmi propun să vorbesc pe larg despre Kasbah Taourirt, pentru a spune atunci mai multe despre aceste interesante localități berbere.

_______

Să revin la așa-zisul subiect principal al acestui articol (de fapt, după cum probabil v-ați dat seama, nu este 😊).  

Am urcat cu mașina prin satul nou, încercând să identificăm: 1. o parcare; 2. un restaurant cumsecade. Loc unde să lăsăm mașina am găsit destul de departe, binișor după ce am depășit podul pietonal. Am ochit imediat trei restaurante: L'Oasis D'or, Zaytoune și 4 you. Primele două erau aglomerate, tocmai oprea câte un autocar mare în dreptul fiecăruia și ne era teamă că va dura mult prea mult până va veni mâncarea; nu stăteam foarte bine cu timpul. Așa că am intrat la 4 you, atrași și de prețurile mici pe care le vedeam pe un afiș de la intrare, P2 (în cele două zile precedente, în Marrakech, am cheltuit destul de mult pentru a lua masa).  

Există o mică terasă la șosea (P3-P4), apoi o sală care comunică direct cu bucătăria și unde era prea cald și mirosea a mâncare, iar în spate o curte plină cu mese, toate goale în momentul sosirii noastre. Ne îndoiam că am ales bine – am verificat de destule ori principiul „restaurant gol – mâncare proastă” . Am rămas, totuși, și nu am regretat: mâncarea a fost bună, iar mesele s-au ocupat, la un moment dat a venit un grup numeros, apoi încă unul. Cel mai probabil, aduse de ghizi care au înțelegeri cu patronii.

Această curte are vedere, teoretic, spre ksar-ul istoric, doar că este destul de întinsă, împrejmuită de un zid, și nu m-am obosit să merg până la poarta care se vedea în depărtare. M-am oprit în drum către ea, pentru a vedea căluții din grajduri; am citit că pot fi călăriți chiar în acea curte, de unde dimensiunile acesteia și necesitatea zidului.  

Tot pe acolo am găsit și toaleta, una dintre cele mai curate dintre cele folosite în Maroc.

Am comandat repede: sucuri/ceaiuri, supe și tajine/paste. Cel care ne-a luat comanda, vorbăreț, ne-a spus despre filmări, stricându-ne cheful. Noi l-am întrebat cum ajungem mai repede în sat, iar el ne-a spus că nu vom ajunge deloc. Nu în acea săptămână.

Sucurile nu au fost naturale, cei care au ales ceai au fost mai inspirați. Supa mea, de linte, a fost gustoasă; cea de legume cică era cam apoasă.  

Pentru felul principal a trebuit să așteptăm cam mult, venise primul grup numeros de turiști. Pastele cu brânză au rămas mâncate doar pe jumătate, dar tajinele au fost în regulă, mai ales cele cu prune și miel. Carnea putea să fie fiartă mai bine, iar porțiile puteau fi mai generoase 😊. Am comparat, automat, cu ce am primit la Mabrouka, în Marrakech, acum doi ani vezi impresii ; nu a fost la același nivel. Oricum, specialitatea asta nu am mai întâlnit-o în niciun alt restaurant marocan (în afară de cele două), și am intrat în destule. 

Cel mai mult am așteptat pentru ca să plătim: venise și al doilea grup și cei doi băieți care serveau erau copleșiți. Ne-am ridicat de la masă și am achitat în sala interioară; văzându-ne hotărâți să plecăm, au lăsat altele și ne-au băgat în seamă.

Am citit ulterior despre restaurant și se pare că am ales bine. Are 4,8 pe Google google.com/maps/place/Res ... SoASAFQAw%3D%3D, iar celelalte două care ne atrăseseră atenția inițial sunt cotate mai jos: au prețuri mai mari și sunt mai aglomerate.

---

VIZUALIZĂRI: 132 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI