Din categoria „nu prea ne e foame, dar nu putem rata așa ceva!”

TIPĂREȘTE

După ce ne-am luat în primire Casa de Vacanță Marconi 22 (vezi impresii), ne-am depozitat sarsanalele și am savurat câte o băutură bucurându-ne privirile cu superbele priveliști oferite de terasa noastră de la ultimul nivel, am zis să fim din nou activi și să ne plimbăm un pic prin împrejurimi.

Și am constatat cu uimire că, deși părea că ne aflăm aproximativ la capătul lumii, într-un mic sat (Marone) de pe țărmul unui mic lac (Iseo), despre care prea puțini turiști au auzit, locul acesta este cât se poate de ancorat în civilizație – am întâlnit, spre exemplu, punct farmaceutic cu autoservire și defibrilator! În plus, ne-au încântat clădirile vechi excelent întreținute, multe decorate cu frize pictate, unele împodobite cu obloane tiroleze; se vede că ne aflăm la intersecție de regiuni istorice...

În fine, Marone e un sat micuț, cel puțin pe lungime (că în adâncime se cocoață binișor pe versant, dar n-aveam niciun gând să-l explorăm în această direcție), așa că în curând am ajuns în capătul său nordic, acolo unde începe un mic tunel ce taie muntele. Ne-a atras atenția intrarea în ceea ce părea a fi un restaurant, care chiar așa se numește „Alla Galleria” .

Ne-a atras atenția așa cum ne atrag multe, că suntem curioși și ne băgăm nasul peste tot, dar la început am vrut să trecem mai departe (adică să ne întoarcem), căci nu ne era prea foame, prânzul din Tirano nu se dusese cu totul, planul era să mâncăm peste vreo oră 2-3 tartine „din taistă” , cum facem de obicei. Doar că am mai făcut un pas și ni s-a înfățișat privirilor minunata grădină și minunata vilă! O, ce frumusețe! Și ce vedere la lac! Și soarele tocmai ce se joacă printre munți și nori, în drumul său spre culcare!... Nimeriserăm într-un loc magic, la un moment magic și asta nu trebuia ratat nicicum!

Numele complet al restaurantului este Alla Galleria Villa Bagnadore, are nota 4,4 pe Google și o adresă virtuală ristoranteallagalleria.com, de unde am aflat că frumoasa clădire ce-l adăpostește vine spre noi tocmai din sec. 15! Dar nu clădirea ne interesa de data asta, cât frumoasa terasă decorată cu ronduri de flori și mai ales priveliștea spre lac. Așa că am întrebat chelnerul ce ne-a preluat dacă putem sta afară, iar acesta, deși puțin mirat la început, a încuviințat și s-a grăbit să ne pregătească una din mese. Aveam să fim singuri pe terasă; înăuntru se zăreau, prin ferestrele luminate, mai multe mese ocupate.

În fine, ne-am instalat și am primit meniuri, pe care am început a le studia. Oferta nu-i prea stufoasă, sunt câteva variante de aperitive, pește, carne, paste și risotto, garnituri și deserturi. La băuturi, includ toată gama de bere Pyraser, spre bucuria mea; am ales o variantă nefiltrată, din 6 tipuri de cereale. Paul de asemenea a optat pentru bere, Tati pentru o carafă de vin alb, iar fetele au împărțit o sticlă mare de apă.

La capitolul mâncare, la fel, părerile au fost împărțite. După ce am apelat la bunăvoința gazdei noastre pentru lămuriri suplimentare, eu am comandat un fel specific zonei (polenta con Blu di Lucoli; aproximativ mămăligă cu un sortiment de brânză asemănătoare Gorgonzollei), Tati ceva pește de lac, iar Paul – paste de casă cu nu-mai-știu-ce. Fetele au vrut câte un desert, cremă de zahăr ars.

Am primit repejor băuturile, berea nu m-a dezamăgit, absolut genială, cu gust fructat și înțepător. În timp ce se gătea mâncarea, am inspectat locul și am făcut poze din toate unghiurile, dar mai ales am admirat minunata priveliște ce-și schimba permanent culorile pe măsură ce soarele apunea. După vreo juma de oră am căpătat și de mâncare, porțiile arătau într-un mare fel, o să vedeți în fotografii! Polenta mea fusese gratinată îndelung cu delicioasele brânzeturi, peștele lui Tati filetat și desfăcut precum un evantai, acoperit cu un strat consistent de pesmet și nucă măcinată; am gustat, era bun, dar plin de oscioare, o adevărată aventură să-l mânânci! Pastele nu le-am încercat, păreau ok, Paul s-a declarat mulțumit. Desigur, am gustat din desert, mi-a plăcut.

Nota de plată avea să totalizeze 89 de euro: 10 coperto (2/persoană), 22 băuturile, câte 15 fiecare fel de mâncare și 6 desertul. Prețuri normale pentru zonă.

Dacă vă nimeriți prin Marone, vă rog să nu ocoliți acest local! Măcar pentru a savura o băutură-ceva pe frumoasa terasă cu vedere la lac! Iar dacă vă înghesuie foamea, comandați cu încredere, aveți de unde alege și n-o să regretați!

Fără pată.

Mâncare delicioasă, sățioasă. Au multe sortimente de bere Pyraser, foarte bună.

Priveliște la lac și munți absolut superbă!

---

VIZUALIZĂRI: 476 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI