Experiențe culinare în Alicante

TIPĂREȘTE

Pentru sejurul de zece zile în Alicante am închiriat un apartament cu bucătărie, însă de câteva ori am mâncat și în oraș, mai ales că eram dornici să savurăm specialitățile locale.

Cu acest gând în cap am poposit într-o seară la El Buen Comer, pe Calle Mayor, o străduță pietonală ce pornește în dreapta din La Rambla, ocupată pe o porțiune numai de resturante înșirate unul după altul. O zonă sută la sută turistică.

El Buen Comer se află la nr. 8 și are propria pagină de web (dar numai în spaniolă): www.elbuencomer. es. De pe acest site am aflat că datează din 1986, este specializat în „tapas, arroces (mâncăruri cu orez), carnes y pescados” . Ulterior am constatat că are un scor de 4 pe Tripadvisor.

Mesele mi s-au părut cam înghesuite, fumătorii fiind forțați să se lipească de zid pentru a-și satisface viciul și a permite totodată circulația pietonilor. ????Animalele din vitrina-congelator au fost cele care ne-au convins să ne așezăm, cu toate că fețele de masă de culoare neagră, menite probabil să adauge un plus de eleganță, mie una nu prea îmi făceau cu ochiul.

Am început să studiem meniul adus rapid de un chelner și ne-am decis amândoi pentru paella, știind că e un fel de mâncare local, inventat în Valencia. Soțul m-a luat prin surprindere comandând, la fel ca mine, paella de marisco (paella cu fructe de mare). Pentru început am dorit însă parillada de verduras, un platou cu legume la grătar care s-au dovedit a fi foarte gustoase.

Nu același lucru îl pot spune și despre paella: fusese preparată cu orez cu bobul mic și nu avea șofran, lucru care m-a mirat peste măsură. ???? Am ajutat-o totuși să alunece pe gât cu o sticlă de Sauvignon Blanc local și una de apă gazoasă și, înveseliți și de un acordeonist (foarte probabil conațional de-al nostru), ne-am declarat relativ mulțumiți.

Costul consumației: 50 de euro.

Citisem despre Calle Mayor că este locul cu cele mai bune heladerias (gelaterii) din Alicante, și într-adevăr, vizavi de Buen Comer era un asemenea stabiliment în a cărei vitrină se lăfăiau peste 20 de sortimente de helado. Evident că nu am plecat cu mâna goală, ci cu două cupe de înghețată (2 euro fiecare), una cu migdale, cealaltă cu caramel sărat. Bună, dar nu la fel de grozavă ca cea italienească.

Într-o altă seară am revenit în împrejurimile Ramblei, luând-o de data aceasta la stânga pe strada cu ciuperci - Calle de San Francisco - tot pietonală, plină în porțiunea dinspre Piaza Portal de Elche de localuri de toate felurile imaginabile, de la fast food la baruri, bistrouri și restaurante indiene sau thailandeze.

Nu știu cum se face, dar până la urmă ne-am oprit la unul italienesc - Bellaterra Ristorante Pizzeria, fostă Antica Pizzeria de Sasá. Numele l-au schimbat în 2021 iar pe meniuri figurează în continuare cel vechi. Se află la intersecția cu o alee, Calle Cadiz Num, și adresa este pe această stradă la nr. 1. Au cont pe Facebook https://www.facebook.com/Bellaterra-Ristorante-Pizzeria-564214157317992/ și pe Tripadvisor au un scor foarte bun, de 4,8, al 22-lea din aproape 1.600 de localuri recenzate.

Meniul nu era deloc stufos și se concentra - așa cum ne așteptasem - pe paste și pizza. Totuși nu asta am ales: eu am optat pentru fructe de mare prăjite, vândute sub denumirea de fritura di Golfo, iar Adrian pentru o mâncare cu vinete preparată la cuptor - parmigiana di Melanzane, ambele excelente. ???? Ca de obicei, am comandat o sticlă de vin alb sec și una de apă gazoasă iar la final toată distracția ne-a costat 43 de euro.

Bellaterra e genul de local care îmi place: popular, cu fețe de masă în carouri și cuptorul de pizza la vedere. Recomand.

În seara în care am urmărit parada de Fogueras de San Juan vezi impresii, ne-am învârtit pe Esplanada de España în căutarea unui local unde să luăm cina și într-un final ne-am stabilit la Taberna la Boutique, un cort ridicat temporar la intrarea pe Rambla cu ocazia sărbătorii sus-menționate.

Am fost atrași de fumul ce se înalță de pe plitele imense unde se prăjeau la jar, răspândind un miros amețitor, cărnuri, cârnați, jamboane, legume, pești și fructe de mare. Cum am fi putut rezista tentației? ????

De tavanul improvizat atârnau jamboane și plăcuțe cu denumirile feluritelor preparate iar atmosfera foarte animată era întreținută de chelnerii care strigau cu voce tare comenzile. ???? Nu știu de ce, dar mie nu-mi era foarte foame, așa că am optat - modest - pentru o porție de calamari prăjiți, în timp ce Adrian s-a ales cu o farfurie încărcată cu chorizo (cârnați de porc) și cartofi prăjiți pe care nu a reușit s-o dovedească. N-am dovedit nici berea, servită în pahare de 500 ml.

Simpatică această Taberna, dar nota de plată de 40 euro mi s-a părut cam piperată. M-am îndulcit însă cu o porție imensă de churros, niște batoane din aluat, prăjite în friteuză, pe care vânzătorul de la toneta de lângă Taberna mi le-a presărat cu zahăr pudră. Și am primit și un pahar cu ciocolată fierbinte în care am înmuiat câteva churros. Din păcate, ăsta e un desert care trebuie consumat pe loc; a doua zi, batoanele rămase se uscaseră. ????

În primul review dedicat Costei Blanca vezi impresii am amintit în treacăt de spiritul comunitar pronunțat al spaniolilor, dând drept exemplu cetățenii din cartierul nostru care se adunau, cu mic, cu mare, la bufetul pe care îl vedeam de la balconul apartamentului. Ei bine, acesta se numește La Escalereta del Raval („escalereta” însemnând „scăriță” iar Raval Roig fiind numele cartierului.

Bufetul - că restaurant nu pot să-i spun - se află pe Calle San Cayetano nr. 6 și pe contul de Facebook https://www.facebook.com/LaEscaleretaDelRaval/ se autodescrie drept „Bar de tapas caseras y trato familiar, Situado en el corazon del barrio pesquero de la ciudad de Alicante” , adică „Bar cu tapas de casă și ambianță familiară situat în inima cartierului de pescari din orașul Alicante” . L-am găsit evaluat cu nota 4,6 pe site-ul www.restaurantguru.com.

În fiecare zi îi urmăream pe vecinii așezați la una din cele trei mese sau - dacă nu găseau loc sau erau fumători - mâncând tapas și bând bere în picioare ori trântiți pe scări (strada e în pantă), tăifăsuind veseli între ei până la ore târzii din noapte. Pentru că păcătuisem „spionându-i” , am zis să ne spălăm păcatele consumând ceva la ei. ???? Așa se face că într-o zi, la prânz, am pătruns în clădirea placată la parter cu dale de ceramică pictată.

Ne-a întâmpinat o încăpere micuță, de vreo 3 x 3 m, cu două măsuțe metalice, un tonomat de pe vremea lui Pazvante Chioru’ și niște postere lipite pe pereți datând cam din aceeași epocă. ???? În vitrină am văzut expuși pești, creveți și ficăței. Am comandat o porție de 6 creveți și două sticle de bere de 33 ml (total 9 euro), pe care le-am savurat afară, ca să fim în rând cu lumea.

O experiență amuzantă, fără doar și poate! ????

Tot în apropierea apartamentului nostru, la nr. 37 de pe superba Calle Virgen del Socorro, cu vederile sale panoramice, am coborât în ultima seară a sejurului cu gândul de a bea ceva la Heladeria Cafeteria - pe scurt Café el Mirador, nume foarte potrivit. Trecusem deja de câteva ori prin fața ei și ne plăcuse așezarea și ambianța. Ulterior aveam să descopăr că avea nota 4,5 pe Tripadvisor.

Am cerut o sangria eu și o bere Adrian, apoi un aperol spritz eu și soțul un shot de rom, și uite așa ni s-a deschis pofta de mâncare, pe care am astâmpărat-o cu niște tapas: hamsii marinate și crochete de ciuperci. Gustul a fost excelent și nota de plată de numai 28 de euro. Recomand atât pentru mâncare și servicii, dar mai ales pentru priveliști. ❤️

Fiind cazați în sistem self-catering, într-o dimineață de luni am poposit la Mercado Central, pe Avenida Alfonso El Sabio nr. 10. Încântătoarea clădire în stil modernist, deschisă zilnic în afară de duminică între orele 7-14.30, găzduiește la cele două nivele - demisol și etaj - peste 300 de standuri unde se comercializează carne și mezeluri, pește și fructe de mare, legume și fructe, brânzeturi etc., dar și obiecte de uz casnic.

Nu știu din ce motive, dar am găsit standurile de pește închise, așa că nu ne-am ales cu cine știe ce pradă: cârnați, jamón serrano și fructe - smochine și o jumătate de kilogram de cireșe foarte mari și dulci, dar și scumpe (8 euro/kg).

Știam că în spatele pieței sunt câteva mici localuri care prepară pe loc mâncare bună și ieftină, dar nu am mai ajuns în zona aceea.

Și asta pentru că ne-am reorientat pentru cumpărături pentru acasă fie spre supermarketul Coviran, cel mai apropiat de noi (la două străzi distanță), fie spre Carniceria Vicente Giner, cârnățăria/măcelăria de lângă noi al cărei proprietar ne-a recomandat parada de San Juan, sau spre imensul centru comercial Alcampo, de unde ne-am întors cu langustine (15 euro/kg) și levrek (7,80 euro/kg).

Prețurile la supermarket mi s-au părut rezonabile. Iată câteva exemple, pentru a vă face o idee: jamón serrano 16-22 euro/kg, cofraj 6 ouă 1,35 euro, pâine feliată 1,70 euro, roșii 2,90 euro/kg, cartofi 1,10 euro/kg, lapte 1 euro/l, vin ¾ l de la 2 euro, bere 500 ml de la 1 euro.

Ne-a fost astfel destul de ușor să ne încadrăm în buget, dar să ne și răsfățăm de câteva ori cu mese la restaurant. Concluzia mea referitoare la aceste localuri: mâncare bună, fără a excela însă prin nimic, experiențe plăcute, dar nu memorabile.

---

VIZUALIZĂRI: 4116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI