La bottega della Gina

TIPĂREȘTE

Până am timp de chestii mai serioase :), dau și eu mai departe un pont.

Astă vară am ajuns, pentru o zi, în Verona (cu plecare din Milano). Evident că am trecut pe la casa celor doi tineri care au făcut celebru numele orașului, cea despre care se consideră că ar fi aparținut familiei fetei: Casa di Giulietta. De fapt, o clădire de secol XIII, cumpărată de municipalitate acum vreo sută de ani și, ulterior, renovată și introdusă în circuitul turistic. Nu înainte de a fi montat pe fațadă, pe post de balcon al Julietei (nu se putea fără, desigur), un... sarcofag medieval adus de la Castelvecchio. Citisem că astfel de sarcofage se mai pot vedea prin oraș, în aer liber, așa că am plecat către Mormintele Scalieri (Arche Scaligere) și, de acolo, către catedrala orașului, Basilica de Santa Anastasia, în curtea căreia se află Tomba di Guglielmo da Castelbarco, un sarcofag geamăn cu balconul celebrei eroine a lui Shakespeare.

Dar în Piazza S. Anastasia am ajuns și dintr-un alt motiv. Era ora amiezii și cineva din grup, care petrecuse anterior o săptămână în Verona și cunoștea destul de bine centrul (care nu e atât de mare), a propus să mâncăm ceva la La bottega della Gina, un local care care îi plăcuse în timpul precedentei vizite în oraș. Am aprobat cu toții prin ovații și, la ieșirea de la catedrală, am traversat strada, am făcut câțiva pași către dreapta și am găsit destinația:

labottegadellagina.weebly ... in-bottega.html

Via Abramo Massalongo 5/a, Verona, Veneto;  4,7 pe Google (din aproape 3000 de recenzii)  

Este un local micuț, nici nu știu dacă să îi spun „restaurant” . E vorba despre un loc în care se fabrică, după rețete tradiționale, paste italiene. Dacă cineva este interesat, procesul poate fi urmărit live, persoanele care sucesc aluatul sunt obișnuite să zâmbească pentru poze. Tot aici se comercializează produsele obținute: fie uscate, la cutie, pentru a fi luate și gătite acasă, fie - deja preparate - „to go” , fie sunt servite la fața locului.  

Noi am ales să ne așezăm acolo, profitând de faptul că una dintre cele câteva mese de pe trotuar tocmai se elibera. Am rămas să păzesc masa cu greu cucerită, în timp ce doamnele au intrat singure în local, pentru a comanda. Din acest motiv nu am făcut fotografii în interior, l-am văzut doar în treacăt, când am fost la toaletă. Ocazie cu care am constatat că o scară în spirală conduce la etaj, unde mai există câteva mese. Am citit pe net că nu ar fi aer condiționat, deci vara nu sunt condiții tocmai ideale. La parter sunt rafturi de prezentare a produselor, casa de marcat - unde se plasează comanda, primind un token care piuie când e gata ceea ce ai ales - și o tejgea de unde se ridică produsele. Deasupra casei de marcat este o tablă (ca la școală) unde se poate vedea, elegant caligrafiat, meniul.

În fiecare zi pregătim tortelloni, tortellini, tagliatelle, gnocchi, lasagna și tot ce ne inspiră fantezia și ingredientele de sezon. Așa scrie pe pagina web a restaurantului, și asta scrie și pe tablă. Inculți în materie de paste, am cerut o recomandare. Ni s-a spus să luăm o porție „cu de toate” : opt piese diferit colorate și având diverse gusturi, înotând într-un sos de unt și parmezan, așa cum se vede în P8-P9. Cel roșu este cu roșii și busuioc, cel verde cu spanac. Puteți ușor identifica gnocchi cu trufe, mie ăsta mi-a plăcut mai mult. Porția a fost 11,5 euro, plus 1-2 euro o apă rece-gheață, în sticlă aburită.

Se putea lua și vin, dar era prea cald afară pentru a bea alcool. Oricum, părea un vin comun, și era scump, 8 euro paharul, care pahar era din carton. Apropo, și castronul în care ni s-a servit mâncarea era tot din carton. La finalul mesei, am debarasat singuri.

A fost interesant. Doamnele au apreciat experiența mai mult decât mine, care m-am ridicat de la masă mai curând flămând. Dar... toată lumea recomandă, așa că adaug și recomandarea mea. Cine sunt eu, să mă împotrivesc numerelor mari? 😉

Mai multe imagini - pe Google: google.com/maps/place/La+ ... SoASAFQAw%3D%3D .

---

VIZUALIZĂRI: 394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI