GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Taverna Ladokolla, salvarea călătorului hămesit
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Iubitorii Greciei știu că în orașele și orășelele sale mai puțin turistice de multe ori e dificil de găsit un restaurant.
Cafenele unde localnicii pierd vremea cu grație „trăgând” ore în șir de o cafeluță dulce și aromată ori de un frappé, rareori de o bere ori un ouzo, sunt pe toate drumurile și nu duc niciodată lipsă de clienți: grecul (recte bărbatul!) adoră să bea licoarea energizantă dimineața la o șuetă cu amicii la bărulețul din colțul străzii iar seara să-și plimbe familia și eventual câinii, iar după să socializeze cu rudele, cunoscuții și vecinii la un... pahar de vorbă lungă. De mâncat însă, preferă să mănânce în intimitatea popriului cămin, sau dacă totuși alege să ia masa ”în oraș”, se mărginește la o sălățică, o plăcințică, o gustărică, ceva ușor oricum. Or fi grecii economi de felul lor, poate chiar zgârciți, sau pur și simplu e o chestiune de obișnuință? :-??
N-aș ști să vă răspund, însă ce știu cu siguranță e că pe la șapte seara, după drumul lung parcurs din București, odată ajunși și cazați la Veria, eram lihniți de foame. Așa că ne-am grăbit să ajungem în centrul orașului, unde speram să dibuim o tavernă.
De povestit despre Veria, v-am povestit deja vezi impresii. Am amintit de cafenelele pline de consumatori, de muzicienii care cântau pe stradă și de ambianța aceea specifică, veselă, convivială și decentă totodată care îmi place nespus la ei, de bucuria de a trăi a grecilor.
Ce nu v-am mărturisit și o fac acum este că după ce am bătut străzile pietonale ni se făcuse și mai foame și că ochii ne fugeau încolo și încoace după o mâncătorie adevărată. Și într-un târziu privirea ne-a căzut pe o mică terasă, cu numai șase mese (alte vreo 6, dacă am văzut eu bine, se aflau în interior), toate neocupate la acel moment, căci nu era decât 8 seara și localnicii abia se ferchezuiau, pregătindu-se de plimbare. Fețe de masă din hârtie, scaune din lemn vopsite în verde, nimic fițos. Aici e de noi!
Locul se cheamă Taverna Ladokolla și adresa sa este strada Vikela nr. 12.
A fost salvarea noastră, căci începusem să mă îngrijorez că voi încheia ziua ronțăind din covrigeii pe care nu apucaserăm să-i lichidăm pe drum în mașină și să îi dau pe gât cu apă de la robinet, cea plată, înmagazinată la plecarea de acasă în termosuri, fiind epuizată. :(
Și eu și Adrian am răsuflat ușurați și ne-am așezat iute la masă, în așteptarea meniurilor. Care au venit rapid, numai că erau exclusiv în limba greacă... Aveau însă poze iar chelnerul o rupea pe englezește, așa că până la urmă ne-am înțeles. L-am rugat chiar să-mi transcrie în carnețelul de călătorii denumirea tavernei în alfabetul latin și, îndatoritor, mi-a făcut pe plac.
Comanda a constat din vinete coapte cu brânză, oregano, usturori și ulei de măsline; dovlecei prăjiți și alături, tzatziki; pancetta cu garnitură de cartofi prăjiți și orez; sardine la grătar. Plus o carafă de 500 ml de vin alb sec și o sticlă de soda water, lichidele, care ne-au uns pe suflet, fiind servite reci ca gheața.
Mâncarea am împărțit-o și mi s-a părut divină. De vină să fi fost oare foamea?!! =)) Nu cred. Sardine prăjite găsești pe toate drumurile, nu-i cine știe ce filozofie, dar prepararea lor la grătar cere ceva iscusință. Carnea de pe scăricică nu era prea grasă și cartofii fuseseră proaspăt scufundați în baia de ulei și erau crocanți exact cât trebuie. Adrian, care e fan vinete, s-a extaziat de-a dreptul (eu m-am mulțumit doar să iau o înghițitură) iar tzatzikiul a fost pe gustul meu - și vă asigur că mă pricep... ;)
Iar la final nota a fost de doar 26,50 euro! Ca idee, presupunând că am fi putut comanda în Corfu aceleași feluri (deși vinete și sardine astfel gătite nu am văzut pe insulă), fiți convinși că ne-ar fi costat cu cel puțin 50% mai mult.
Asta e diferența dintre un orășel neturistic și o stațiune la malul mării...
Iar după ora agreabilă petrecută la Taverna Ladokolla, îndreptându-ne către domiciliul temporar, am observat că magazinele nu trăseseră încă obloanele și că pe trotuarul de vizavi de locul unde concertau niște cântăreți de rock fusese întinsă o masă cu pateuțe și alte snacksuri iar domnii așezați pe scaune din plastic se omeneau cu un lichid gălbui turnat dintr-o sticluță, sărbătorind cine știe ce.
Am cam exagerat cu diminutivele, nu-i așa? Ce să fac dacă grecii ăștia, fir-ar să fie de treabă, sunt așa de cumpătați și la mâncare, și la băutură?!! :)
Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube
Trimis de Carmen Ion in 25.09.18 10:02:08
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Unde mâncăm în Veria?, VERIA & VERGINA" (nou-creată pe sait)
Rog așteptați...
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@Carmen Ion: Ce videoclip frumos ai atașat... l-am urmărit pe tot... și mi s-a făcut pielea de găină!!!
După aceea am citit despre mancatorii grecești... yammmyyy... ce bine arată... și zici că au fost bune... și a fost și ieftin.
Să vă fie de bine.
Mi-a plăcut ideea cu carnetelul de călătorii!!!
Toate cele bune.
@ANILU: Mulțumesc mult, ANILU.
Prima melodie - ”Hop hop hop, Maria sʼagapo” - am auzit-o prima oară la Neos Marmaras, în Sithonia, cântată live la o tavernă, și-mi amintesc și acum, deși au trecut peste 10 ani de atunci, că în seara aceea am stat până mai târziu și am prins momentele când turiștii plecau și în cârciumă rămâneau numai localnicii ca să cânte și să danseze.
Am mai spus-o cu alte ocazii: m-a uimit mereu faptul că grecii cunosc versurile tuturor cântecelor și nu se feresc să le urle în gura mare sau să le îngâne, după posibilități.
Admir faptul că știu să se distreze: când le place o melodie, se ridică pur și simplu de la masă și se apucă de dansat fără să aștepte să fie invitați de partener și fără să le pese că pot părea caraghioși. E valabil și pentru bărbați, și pentru femei.
Iar dansurile lor emană o asemenea bucurie de a trăi!
Și fiindcă acesta este un review de restaurant, iată încă o informație pe care am avut ocazia să o verific de multe ori: atunci când merg (totuși) la o tavernă (scopul primordial fiind acela de a asculta muzică, a cânta și a dansa), grecii comandă de obicei cotlete sau șnițele cu garnitură de cartofi prăjiți, și nu cine știe ce pești ori fructe de mare, care sunt feluri scumpe pentru buzunarele lor.
Sigur, aici mă refer la grecii cu venituri medii sau modeste și la tavernele populare, nu la restaurante cu dichis!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@Carmen Ion: Tavernele astea îmi plac și mie dar...
Domnul fițos fuge de ele, vrea numai unde e elegant și scump, zice că nu e “aurolac”
Deci eu sunt “aurolacă”, mă zăpăcește cu expresiile lui nesi.
Azi am găsit o taverna super draguță, de familie, intr-o pădurice, la margine de sătuc, era o minunăție. Dar ghici, am căutat una pe malul marii, plină de turiști străini
E o luptă continuă la noi, nu ne potrivim neam la gusturi de vacanță 
Să vă fie de bine, tare frumos ai povestit
@krisstinna: Mersi frumos, Cristina, taverna asta mi-a mers la inimă, la fel și cea din Serres, despre care voi povesti la momentul potrivit.
Ești în Sithonia, știu de pe Facebookul domnului C. (sâc), un loc pe care îl cunosc bine, și abia aștept impresiile tale.
Toate cele bune
@Carmen Ion: 
Suntem la țară, intr-un sat
Nu știu cum și ce voi scrie, aș vrea sa scriu altfel, să recomand locul doar celor fără fumuri, n-aș vrea să strice careva nota mare pe care o voi acorda unui loc super modest, unui loc plin de lipsuri și minusuri in care ospitalitatea primează.
Citeam mai devreme un rw al unei colege care “nu a putut vorbi cu marea”
Păi aici te poți iubi cu marea, i te poți plânge, îi poți povesti și... culmea e că îți și raspunde 
Pe o lungime de trei km plaja și marea sunt singurele comori, sunt “stelele” satului, un sat netradițional grecesc.
@Carmen Ion: Chiar aveti ceva cu mine
, inainte ANILU, acum tu, pai de aia nu slabesc eu .
Eu am zis mereu, ma ingras si din aer, pe masura ce citesc ceva despre mancare nici nu trebuie sa ma uit la poze, mi-o imaginez cum arata si parca ii si simt gustul.
Si daca imi povestesti despre o felie de paine unsa cu unt si presarata cu putina sare inghit in sec, si daca ii mai adaugi si o cepa sau o maslina, deja e festin, na, ca iar inghit in sec 
.
Felicitari, votat cu mare drag, sa va fie de bine si sa repetati.
Dragă Carmen, mă obligi să mă duc la frigider dar vai mie! n-am prevăzut că seara asta pe abdomenul gol (spune-i dragă burta că sunten între noi) am să citesc un asemenea review savuros şi spumos. Ce ne facem fetelor? Pun mâna şi gătesc ceva ca lumea sau mănânc răbdări prăjite?
@Carmen Ion: Vinetele alea cu brânză arată într-un mare fel, sunt convinsă că au fost delicioase! O să încerc ceva asemănător, să vedem ce iese...
P. S. Și eu am carnețel de vacanță!
Chiar daca am citit dupa ce am mancat tot am inghitit in sec, mai ales cand am vazut "tiganitó kolokytháki" cu tzatzki cu tot si de care, in ultima vacanta in Grecia, nu am dus lipsa. In fiecare seara incepeam masa cu dovlecei si apoi alte bunatati grecesti.
Mi-a placut locul unde v-ati ostoit foamea, e si pe placul nostru. Sa fie mai putin spre deloc fitos, sa aiba scaune cat mai colorate, daca se poate albastre si musai acele fete de masa in carouri sau macar hartia sa fie si cu putin albastru.
Sa va fie de bine masa si vacanta!
@mishu: Nu ești singura, Mishu, și eu mă îngraș doar uitându-ma la o prăjitură! Mersi pentru ecou și vot
@Michi: Sărut mâna, Michi. Sunt convinsă că ceva-ceva se găsește în frigiderul tău...
@crismis: Mulțumesc pentru comentariu, Cristina
Și mie îmi plac vinetele, dar îmi cam fac rău, așa că mai ușurel...
Carnețelul l-am introdus în urmă cu vreo trei ani, ca să nu-mi scape amănunte de genul prețurilor plătite la restaurante. Dar și altele, că mă cam lasă memoria...
@DOINITA: Mă bucur că suntem pe aceeași lungime de undă în materie de restaurante. Și că am avem preferințe comune - dovleceii.
Mulțumesc pentru vizită, ecou și vot
@Carmen Ion:
Arată într-un mare fel farfuriile de le-avură-ți pe masă! Nici nu era nevoie să spui că mâncarea a fost și foarte bună! 
S-ar putea - nu bag mâna-n foc! - să vă fi fost și foame și din cauza asta să vi se fi părut gustoase, 
daaaaar... prea arată bine ca să vă fi făcut să exagerați în aprecieri!
Să vă fie de bine și să mai repetați, aici ori aiurea!
Am votat cu drag!
@doinafil: Mulțumesc, Doina. Mâncarea a fost simplă și gustoasă, exact pe placul nostru
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată