Experiențe culinare la voia întâmplării la Torino

TIPĂREȘTE

În luna iulie am închiriat un apartament pentru o săptămână în Torino, în cartierul San Salvario. Dacă se întreabă cineva de ce am ales Torino, poate că răspunsul îl va uimi. În copilărie am citit cartea Cuore, inimă de copil, care m-a impresionat și mi-a întipărit valori precum generozitatea și patriotismul. Aveam mai de mult în plan să pornesc pe urmele autorului, în orașul în care trăia eroul principal (elevul Enrico, botezat în traducerea românească Petrică) și în care scriitorul Edmondo De Amicis el însuși a studiat, locuit și unde își are mormântul.

Dar să revin la tema ’Unde mâncăm la Torino? ’

Micul dejun și cina ni le pregăteam singuri în bucătăria apartamentului, în schimb la prânz ne opream în oraș, în funcție de programul zilei. În orașele italiene nu ai cum să rămâi nemâncat, oferta fiind variată, la tot pasul și pentru toate buzunarele.

Nu am urmat sfatul nimănui, nici măcar al Internetului, ci ne-am lăsat ghidați de spontaneitate și de noroc. Dacă alegerea era bună, bravo nouă. Dacă nu, însemna că am luat țeapă / plasă, am dat-o în bară, am fost trași pe sfoară și basta. Și eșecurile, capcanele pentru turiști fac parte din ’plăcerile’ călătoriei și chiar după ani de zile ne amintim de unele experiențe, care cu trecerea timpului devin chiar distractive și intră în antologia familiei, cu toate că pe moment ne-am simțit păcăliți și jecmăniți.

Iată câteva din experiențele culinare de la Torino:

Pasticceria Abrate - Via Po 10 - Torino

Destinația noastră era Palazzo Reale în inima orașului (palat, capelă, muzeu, ruine romane, grădină), dar doream să mâncam ceva rapid înainte să-l vizităm.

Via Po este unul din bulevardele cele mai elegante din Torino, mărginit cu portici pe ambele părți, care te protejează de circulație, soare, ploaie, după caz. Mi-au plăcut nespus magazinele de stil vechi dar nu neapărat scumpe, care mi-au amintit oarecum de comerțul bucureștean al anilor 70. În plus de vitrinele clasice există vitrine separate, care despart trotuarul de carosabil, tapisate cu oglinzi și în care sunt expuse produse alese.

Sub portici mai sunt și mesele localurilor (baruri, cofetării, restaurante, cafenele). Rezultatul este un caleidoscop de culori.

Am fost atrași de o vitrină cu bunătăți, la care așteptau câțiva clienți, unii din ei muncitori. Ne-am zis: Aici e de noi. Dacă localnicii vin, este o garanție. Aveau sandviciuri dar și farfurii gata pregătite apetisante.

Am ales deci fiecare câte un fel, care ne-au fost aduse rapid, calde: pui cu legume, păstrăv cu carne roz cu cartofi și un fel o omletă tip tortilla cu garnitură de spanac, morcovi și mazăre. Am comandat o sticlă mare de apă gazoasă (aqua frizzante sau gassata). Pe masă erau la dispoziție ulei de măsline și oțet.

Ventilatoarele din tavan împrospătau aerul.

Mâncarea nu a fost ceva excepțional, dar gustoasă și echilibrată, exact ceea ce căutam.

Am plătit în numerar la casă la sfârșit, 37 €.

La ieșire, când am pozat Pasticceria, am remarcat inscripția de deasupra ușii: fondată în 1866. Era deci una din acele cafenele istorice ale orașului și, pe deasupra, cum ne informează Internetul, furnizor al casei regale de Savoia pentru micul dejun. La mesele ei au stat compozitorii Puccini și Rossini.

Barca’s - Corso Vittorio Emanuele II 24 bis - Torino

În drum spre Mole Antonelliana, simbol al orașului, ne-am oprit la un restaurant aflat pe colțul între Corso Vittorio Emanuele și Via San Massimo. Am întrebat o chelnăriță dacă serveau cartofi prăjiți (criteriul de alegere al zilei) și cum a zis că da, am luat loc la o masă afară, într-un spațiu ferit de circulație, sub umbrelele de soare.

Meniul zilei era afișat pe o tăblie, completată de meniuri din carton. În plus de cartofii prăjiți, am comandat o pizza Margherita, un șnițel de vițel cu cartofi și o salată numită insalatone, termen pe care nu îl cunoșteam, dar care mi-a sunat a hiperbolă/augmentativ. Nu am dat greș, pentru că mi s-a adus un castron adânc plin cu o salată gustoasă (salată verde, roșii, fasole roșie, morcovi, ou, ton, măsline). Băieții au comandat băuturi răcoritoare și pentru toată lumea apă. Desert nu am luat nicăieri, preferând înghețate la gelateria.

Prezența noastră la terasă a atras alți clienți, printre care familii cu copii. Clienții atrag clienți. Alte restaurante sunt victimele unui cerc vicios în celălalt sens.

Prânzul la Barca’s ne-a costat 45 €.

Dado, Blend & Bites - Via Murazzi del Po Giuseppe Farassino 59 - Torino

De data aceasta mergeam să vizităm Villa della Regina (vezi recenzie). Padul mă atrăgea ca un magnet, așa că am coborât pe cheiurile joase, între podurile Umberto I și Vittorio Emanuele I, numite Murazzi di Po, cu arcade, debarcadere și hangare. Câteva restaurante beneficiază de apropierea fluviului, unele dintre ele aparținând cluburilor de canotaj. Într-adevăr prin fața noastră treceau schifuri.

Ne-am oprit la un restaurant public, cu o minunată terasă chiar pe mal, dotată cu umbrele. Mi s-a părut un local neadaptat celor mici. Ajunge un moment de neatenție, să faci un pas greșit și te trezești în râu. Nu mă săturam să privesc undele Padului în care înotau pești și pe malul opus Monte dei Cappuccini, un deal pe care se află biserica Santa Maria del Monte, o mănăstire și muzeul munților.

Nu aveam mari așteptări privind hrana. Am făcut greșala să comandăm numai antreuri, din dorința de a mânca rapid, un fel de tapas ca în Spania. Tacos cu carne de porc și bruschetta cu șuncă au mai fost ce au mai fost, dar chiftelele de cod artizanale (polpette di baccala artigianale), comandate de soțul meu, au fost cam bătaie de joc, o cantitate ridicol de mică pentru prețul de 10,50. Am fost nevoită să-i dau din bruscheta mea.

Este adevărat că nu ne-a costat decât 32,50 €. Deși ne-am ridicat nemâncați, mi-a plăcut acest moment însorit lânga apă. Pe o bancă lânga restaurant se șopârlea un individ în costum de baie.

Gran Fiorio - Piazza Gran Madre di Dio 2 - Torino

Câteva ore mai târziu, coborând de la Villa della Regina, ni se făcuse foame. Simțeam nevoia să luăm ceva dulce și răcoritor. În altă zi ochisem o cafenea care îmi inspira încredere, așa că mi-am invitat familia să servim ceva la Gran Fiorio, lângă biserica Gran Madre di Dio. Deviza lor sună așa: Viața este amară, dar la noi nu.

Nu a fost ușor să alegem între înghețate, cafele, granita (gratachecca) și un vast asortiment de prăjituri. Am comandat la tejghea și ni s-au adus cele alese afară unde ne instalaserăm.

The juniors au comandat înghețate și cornetti cu ciocolată, soțul a optat pentru o granita, specialitate de gheață cu sirop, cu gust de mure și eu pentru o mică tartă cu fructe și o specialitate locală numită Marocchino (3,50). Marocchino, băutaură inventată chiar la Torino, este un tip de cafea servită caldă la cană sau pahar, cu lapte și cacao. În această cafenea, se adăugase în Marocchino Nutella, altă invenție italienească din regiunea Piemont. Rezultatul a fost pe placul meu.

Am avut ocazia să discutăm cu o pereche de pensionari din oraș, despre transporturile urbane și despre salarii.

Nota de plată la Gran Fiorio: 21,50 €.

Cernaia 31 - Via Cernaia 31 - Torino

Via Cernaia este o altă arteră a orașului, mărginită cu arcade. Aflați lângă gara Porta Susa (una din marile gări ale orașului, împreuna cu Porta Nuova), eram în căutarea unui restaurant unde să mâncăm ceva mai consistent. Norocul ne-a scos în cale pizzeria Cernaia 31, cu mese sub portici, acoperite cu adevărate fețe de masă și șervete din pânza și nu din hârtie. Ni s-a părut de calitate și nici nu vedeam vreo alternativă.

Într-adevăr, o chelnăriță plină de amabilitate ne-a adus meniurile. Am comandat o pizza completă (cu sos de roșii, brânză, șuncă, anghinare și ciuperci), cartofi prăjiți, spaghete alla carbonara și alte paste cu vinete, plus băuturi, inclusiv un cappuccino.

Totul a fost adus repede, bine gătit și gustos. Am plătit 60 €. Pentru prima dată ne-au fost adăugați câte 2 € de persoană drept taxă de tacâm (coperto). Toată lumea s-a declarat mulțumită de acest restaurant.

Regret că nu am testat și alte restaurante ale orașului, mai ales în cartierul San Salvario. Sper să mai ajungem pe meleaguri italiene.

Până atunci, vă rog să publicați un cântec în care este vorba despre cafea:

https://www.youtube.com/watch?v=LQoHCGsPmfo

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 17 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI