Restaurant Domus Coffee & Shop, un local cu o priveliște deosebită

TIPĂREȘTE

În articolul precedent referitor la un restaurant din București afirmam, că la noi în țară în general se mănâncă foarte bine, la prețuri acceptabile. Abia ce mă întorsesem dintr-un mini circuit prin Italia și San Marino, astfel că mi-a fost destul de ușor să fac diferența.

Azi o să vă vorbesc despre un restaurant din San Marino, primul în care am călcat, dar în același timp și ultimul despre care am să vă povestesc. După un drum destul de lung și obositor, în care am mers cu taxi, avion, autobuz, tren și iar autobuz în jurul orei 15 ne-am cazat la hotelul din San Marino. Imediat după aceasta am ieșit să cautăm un restaurant, ca să ne ostoim foamea.

Am întrebat la recepție dacă ne recomandă ceva și ne-a spus că e extrasezon și multe sunt închise și mai e și ora nepotrivită, adică mulți sunt la siestă. Ce viață domne pe unii!!!

Nu ne-am lăsat și am ieșit pe străduțele micuțului oraș stat cetate. Destul de repede ne-a ieșit în ochi un restaurant drăguț, care pe deasupra mai era și deschis.

Domus Coffee&Shop se numește și este situat pe strada Via Salita Alla Rocca la numărul 45, evident din San Marino. Am intrat și am dat de un local foarte cochet, la care punctul primordial de atracție este priveliștea. O să vedeți în poze ce peisaje admiram de la masă.

Când am intrat noi eram singurii mușterii, dar până am plecat apropae se umpluse localul. Ce ți-e și cu spiritul ăsta de turmă! Glumesc, dar să stiți că este și o urmă de adevăr.

Meniul primit de la o cheleneriță foarte drăguță si serviabilă era destul de subțire. Mai exact destul de puțin variat. Aveai o pagină plină de tot felul de pizza, câteva tipuri de paste sau lasagna șimai multe tipuri de sandwich-uri.

Cum eram destul de înfometați am mers pe pizza, două Quatro Stagione și una cu rucola. Am comandat si câte o bere sau un suc după preferințe. Deodată ne-a sărit ceva în ochi la meniu. Pe fiecare pagină scria undeva jos, că toate produsele sunt congelate. Am stat si am chibzuit și până la urmă foamea a decis si am rămas la acest local. Și nu, nu am regretat.

Toate pizzele comandate au fost delicioase. Probabil doar blatul era congelat, pentru că fără niciun dubiu produsele erau proaspete. Am mâncat (nu chiar ca pe săturate, ca la România), am băut și câte o bere relaxați. La un moment dat a venit un alt chelner ce ne-a vorbit pe o moldovenească neaoșă. A fost primul pe care l-am întâlnit aici în oraș, dar nu singurul. Probabil că au o pepinieră de moldoveni. Glumesc. Probabil s-au adus unii pe alții. Cert e că doar moldoveni am întâlnit aici, din Republica Moldova, adică de peste Prut.

La toaletă nu am ajuns, așa că nu-mi pot da cu părerea. Cert e că restaurantul era foarte curat.

A venit și momentul în care trebuia să platim. 50 de euro a costat ce am mâncat și ce am băut! Destul de scump, mai ales că nici nu putem spune că am mâncat pe săturate. În notă era cuprinsă și așa numita copertă, care aici avea un preț fix si anume 1,5 euro de persoană. Așa că dacă consumai puțin, plăteai un procent destul de mare pentru serviciile primite. Ce să faci!? Altă țară, alte obiceiuri. Mai ales ca San Marino trăiește mai mult de pe urma turiștilor. Și cum în extrasezon turiștii sunt rarități...

Una peste alta a fost ok! Este un restaurant cu o priveliște deosebită, destul de scump unde se mănâncă decent. Nimic mai mult! Plus servirea de calitate, cu zâmbetul aferent. Așa că-l recomand, mai ales că în cele două zile în care am stat în acest micuț stat, nu am dat de altul mai bun, ba chiar din contră! ;)

P. S. pe timp de vară cred că este o adevărată desfătare, să stai la terasa aferentă localului, să bei o bere și să admiri peisajul. Pun pariu ca e full.

---

VIZUALIZĂRI: 1574 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI