Bucătăria italiană la ea acasă!

TIPĂREȘTE

Este pentru prima oară cand postez impresii despre mâncare şi restaurante în mod special – nu sunt un gurmand prin excelenţă, nu mă pricep la bucătărie, nu-mi place să vorbesc despre gastronomie, despre ce am mâncat la restaurant şi cu atât mai puţin să fac poze la bucatele pe care urmează să le îngurgitez! Dar pentru faptul că bucătăria italiană se numără printre favoritele noastre, pe de o parte, iar pe de alta că informaţiile pe care urmează să le inserez ar putea folosi cuiva, daţi-mi voie să vă prezint succint experienţa noastră culinară din cele cinci zile (şi jumătate!) la Roma.

Terracafe

Fiind prea de dimineaţă (6.35) la plecarea din Bucureşti, nu am mâncat nimic până la îmbarcare, ,,zgârciţii’’ de la Alitalia ne-a servit patru fursecuri şi un ceai în timpul zborului, în aeroportul Fiumicino am fost preocupaţi să prindem autobuzul Terravision spre oraş, transferul a durat cam o oră, aşa că micul dejun l-am servit cam târziu (aprox. ora 10.00) în Gara Termini la bufetul Terracafe, aflat în aceeaşi sală cu ghişeul Terravision, unde am servit două sandwich-uri şi două fresh-uri la preţul de 19 euro. Accceptabil!

Hotel La Rezidenza (vezi impresii)

Hotelul nu are restaurant propriu, nu servesc decât micul dejun, într-un mic salon aflat la demisol, dar ne-a surprins plăcut prin varietatea, calitatea şi consistenţa produselor – de regulă, când ne-am mai cazat prin Italia micul dejun a fost mai sumar (e-adevărat, am fost mai mult în tranzit!). Foarte bine!

Complexul La Fontana

Situat peste drum de hotelul La Rezidenza (o latură se află pe Via Emilia), dar cu intrare de pe Via Liguria, la doar 30 de metri distanţă de Via Veneto, complexul este situat pe două nivele şi cuprinde două unităţi distincte:

-la parter un fel de magazin mixt unde găseşti produse spaniole de calitate (salamuri, diverse pate-uri de ficat, diferite feluri de jamboane şi afumături, vinuri vechi etc), dar unde se află şi câteva măsuţe unde poţi servi o gamă limitată de feluri de mâncare dar gustoase şi decente ca preţ; ex – două şniţele, o porţie de paste cu şuncă, un pahar cu vin şi un tiramitsu = 20.50 euro plătiţi la casă (tips opţional, casiera îţi dă restul până la ultimul cent!). Am mâncat prânzul în prima şi în ultima zi (când am cumpărat şi produse alimentare!). Bine pentru mâncare şi excelent pentru produsele comercializate!

-La etaj se află restaurantul-pizzerie propriu zis ( La Fontana), compus din două saloane cu mobilier de calitate şi multe oglinzi (care făceau ca localul să pară mult mai mare decât era!) – cel mic era un fel de separeu interior, iar cel mare, situat în formă de L pe două străzi, se transforma în terasă pe timp călduros, ferestrele fiind detaşabile. Nefiind la stradă principală, nu prea aveau clienţi în acea perioadă aşa că am beneficiat de o atenţie deosebită în cele trei seri (primele!), când am servit cina acolo iar preţurile, echilibrate să spunem, au crescut progresiv, proporţional cu meniurile alese:

1) două pizza quattro stagioni, ½ vinul casei roşu, una cola = 26.50 euro + tips.

2) două porţii seafood, ½ vin alb, una cola, una apă = 36 euro + tips.

3) două gulaş (foarte bun!), una salată, ½ vin roşu, una cola = 46 euro +tips.

Calificativ – foarte bine!

Antico Caffe San Pietro

Este cu siguranţă cel mai cunoscut dintre locaţiile prezentate de mine, prin prisma faptului că este amplasat la cca 50 de metri de piaţa San Pietro, pe principala arteră de circulaţie ce duce spre aceasta – Via della Conciliazione; este cel mai popular restaurant din zonă, un local în regim de self- service (împinge tava) cu o servire extrem de rapidă şi unde cu greu găseşti loc la mese în timpul prânzului - nu trebuie să te descurajezi deoarece aici lumea, de regulă, nu stă la taclale sau să-şi facă siesta după ce mănâncă, ci pleacă mai departe să viziteze, iar picolii debarasează foarte repede.

Localul este întortocheat, împărţit în mai multe zone de servit masa, nu este foarte înalt, ceea ce-i conferă o senzaţie de intimitate, este foarte curat chiar dacă este solicitat de lume de tot felul, iar pe pereţi avem o adevărată colecţie de tablouri bune calitativ, de toate mărimile, care contribuie la personalizarea acestui loc pe care, practic este imposibil să-l rataţi dacă sunteţi în zonă şi vă e foame!

Despre calitatea şi prospeţimea mâncărurilor (care sunt foarte diversificate!) este inutil să vorbesc deoarece, la o asemenea afluenţă de turişti, se găteşte incontinuu, astfel că, e foarte mic inconvenientul să găseşti mâncare care necesită reîncălzire; vă recomand să vizualizaţi mai întâi toate sortimentele şi să vă decideţi ce alegeţi, deoarece, în momentul în care aţi pus tava pe linia de autoservire nu mai aveţi timp să staţi în cumpănă sau să vă întoarceţi dacă aţi omis ceva – dincolo de rafturile cu mâncare stau doi sau trei ospătari care, în câteva secunde ţi-au pus felul de mâncare indicat.

Am mâncat în două rânduri prânzul la acest local (ziua a 2-a şi a 3-a) iar în prima zi am reuşit să mâncăm doar jumătate din ce-am cumpărat – porţiile sunt mari, mâncarea săţioasă iar noi am fost nehotărâţi aşa că am luat ,,să ne săturăm’’!

1) O salată fructe de mare, un gulaş, o porţie pui la rotisor, o porţie tortelini, o bere, un cappuccino = 49 euro.

2) Un şniţel, o porţie pui, o salată asortată, o bere, o fanta, un cappuccino = 37 euro.

Partea bună – nu dai tips! La casă îţi dă până la ultimul eurocent!

Partea proastă – dacă mai îţi trebuie ceva te duci şi-ţi iei! Eu am apelat la un picol şi a mers!

Raport calitate-cantitate-operativitate-amplasament-locaţie-preţ excelent!

Il Vineto

Situat în Via Veneto, aproape de metrou Barberini, a fost restaurantul unde am servit prânzul în ziua a patra, zi în care plouase până atunci, am încurcat traseele, n-am putut să vizităm Galeria Borghese pentru că n-aveam rezervare, am luat autobuzul în direcţie greşită, aşa că i-am trecut pragul cu oarecare temere (din cauza lui Murphy!), teamă care însă a dispărut în momentul în care şi-a făcut apariţia ospătarul, un românaş de-al nostru, volubil şi simpatic, cu care ne-am întreţinut pe parcursul a cca o oră, cât timp am stat acolo.

Restaurantul, nu foarte mare, este o adevărată ,,casă a vinului’’, pereţii săi fiind placaţi cu rafturi de lemn pe care se găsesc sute de sticle de vin de colecţie, care erau, aşa cum am aflat ulterior de la ospătar, de vânzare sau puteai să le consumi la masă.

Fiind poziţionat pe una dintre cele mai selecte artere ale Romei, în apropierea unor hoteluri de lux din aristocraticul cartier Ludovisi, restaurantul nu e tocmai ieftin, dar are clienţi fideli, buni cunoscători ai vinurilor de calitate, care îl vizitează în special seara (la orele prânzului e mai pustiu dar nouă ne-a plăcut, românaşul nostru fiind mai liber!).

Am servit pe îndelete (afară ploua!) două pizza, două beri, un fresh la preţul de 47 de euro (tips inclus şi pe care l-am dat cu mare drag!) iar după aceea totul a mers ca pe roate – ploaia a stat iar noi am vizitat nişte obiective deosebite, dintre care unul cu adevărat grandios – Colosseum! Calificativ – bine!

Vladimiro Ristorante

În seara zilei de 8 Martie am vrut să-i ofer o cină deosebită soţiei, aşa că am renunţat la monotonul restaurant La Fontana, aflat lângă hotelul nostru, plecând la plimbare pe străzile învecinate, la adăpostul gustării oferite de proprietarii hotelului în cadrul cocktailului din seara aceea.

Oferta era deosebit de consistentă, zona unde ne aflam, Via Veneto –Ludovisi, fiind una foarte bogată în magazine, hoteluri, baruri şi restaurante, toate cu un standard foarte ridicat, aşa că ne-a fost greu să ne hotărâm – am vizitat vreo trei locaţii drăguţe dar care duceau lipsă de clienţi (pentru noi e criteriul nr unu acolo unde nu cunoaştem locurile!), aşa că am plecat mai departe, mergând în cerc pentru a nu ne îndepărta de hotel; astfel am observat la mai toate colţurile de străzi un indicator ,,Ristorante Vladimiro’’, iar după ce ne-am consultat cu o ospătăriţă româncă în aşteptare de clienţi la unul dintre localurile din zonă, ne-am îndreptat într-acolo!

L-am găsit pe Via Aurora nr 37, o stradă aflată între Via Lombardia şi Via Ludovisi, situat la parterul (mai degrabă un fel de demisol!) unei clădiri vechi, cu patru etaje, iar pe trotuarul din faţa lui se vedea o încercare timidă de amenajare a unei terase cât ţine localul, în aşteptarea zilelor călduroase - sigur vara este foarte solicitată!

Restaurantul, mediu ca mărime, este format în interior din trei saloane principale cu mobilier din lemn masiv, unde combinaţia piatră-lemn a pereţilor şi tavanului (pe jos este gresie), coroborată cu expoziţia de tablouri şi vinuri vechi din incintă, îţi conferă mai degrabă senzaţia de tradiţional românesc, atât de drag nouă! Tradiţionalul lor e bazat mai mult pe piatră, din ce-am văzut!

Nu am avut timp să ne dezmeticim foarte bine în holul îngust de la intrare, căci o fătucă zâmbitoare ne-a luat în primire, ne-a dezbrăcat (de hainele groase!) şi ne-a condus în salonul principal care, am constatat cu surprindere, era plin ochi de muşterii iar printre mesele micuţe o armată de ospătari şi ospătăriţe care serveau cu o repeziciune uimitoare!

Şi a început festinul (adică chinul!) – un antreu (cartofi la cuptor) şi o sticlă de apă din partea casei, o porţie de paste (3 feluri) -14 euro, două vittelo romana – 12 euro/buc, garnitură cartofi cu legume (broccoli, salvie) - 14 euro, o sticlă vin roşu-14 euro, două cola- 4 euro/buc, o prăjitură- 4 euro, tips impus pe nota de plată- 10 euro; total – 88 euro! Scump, dar a meritat!

Am revenit şi următoarea seară (ultima a sejurului nostru!), dar nu am mai ,,crăpat’’ atâta, în schimb am avut privilegiul de a sta la o masă învecinată cu cea a preşedintelui clubului de fotbal Lazio Roma (formaţie unde joacă şi românul nostru Ştefan Radu), Claudio Lotito, care se afla în compania a trei tinere superbe – nu ştiu de ce, dar am avut senzaţia că nu vroia să le convingă să joace la echipa de fotbal feminin a clubului!

A fost cea mai plăcută experienţă culinară la Roma, dar îi acord calificativul ,,foarte bine’’ şi nu ,,excelent’’ datorită faptului că nu a lăsat tot bacşişul la latitudinea mea!

Scuze dacă v-am plictisit cu astfel de impresii!

---

VIZUALIZĂRI: 4121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI