EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Unde mâncăm în Oviedo
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Unde mâncăm în Oviedo? Practic unde vrem noi. Ca peste tot sunt o mulțime de localuri, mai mult sau mai puțin simandicoase, cu mâncăruri variate dominând cele tradiționale locului sau … localului.
Putem mânca, deci, în orice local unde găsim loc, dacă foamea și dorința de a ne-o potoli nu s-a declanșat după ora 13.00. Căci după această oră și până după 14.30, este greu de găsit un loc în orice restaurant întrucât de pe la 12.45 – 12.50 (conform spuselor ghidului) locația se umple de localnici (în special cei angajați la diverse firme, dar nu numai), care năvălesc precum termitele, cu intenția nestrămutată de a-și potoli foamea în ora lor de pauză.
Spuneam aici că reperul pentru locul unde am putea mânca ceva era dat de o budană având inscripția” el bulevar de la sidra” , pentru că știam că acolo unde se bea ceva, chiar și cidru, sigur se și poate mânca.
Ca urmare, după ceva ore de cutreierat prin orașul vechi, după ce ne-am desfătat spiritul și ochii cu operele de artă – statui, clădiri monumentale, artere frumoase și curate, – ce dau strălucire orașului, am devenit mai prozaici și am zis că trebuie să-i dăm și stomacului (nu Cezarului) ceea ce cere și … merită să i se dea, ceva păpică.
Așa deci și prin urmare, ținând cont de sfatul ghidului, amintit mai sus, revenim la poloboc și aici o cotigim la stânga, pe lângă statuia” Gitana” , pe Calle Gascona și ne înființăm într-un local, primul întâlnit în cale și care parcă ne-a făcut cu ochiul să-i pășim pragul: Sidrería Tierra Astur.
Intrarea în local, parcă puțin ascunsă de terasa restaurantului postată pe trotuar, nu avem cum să o ratăm pentru că lângă ușă este poziționat un butoi, mai mic decât polobocul, așezat strategic ca nu cumva să trecem pe acolo nepăsători. Pe frontispiciu este o hartă a provinciei Asturia, având pe ea silueta unui bărbat sprijinit într-un toiag și cu un obiect în mână ce seamănă cu o torță (așa mi se pare mie) și alături e scris numele localului ” TIERRA ASTUR” cu precizarea că acolo se găsesc produse locale asturiene (” productos asturianos” ). În holul de la intrare tronează, între două vitrine unde sunt expuse diverse produse alimentare (băuturi, cărnuri care mai de care mai apetisante, ș. a.), un alt butoi, probabil fratele celui de afară.
Am intrat cam cu vreo 5 min. înainte de ora 12.45, localul era aproape gol la ora aceea, cu doar 2-3 mese ocupate (din cca. 20 – 25 mese). Am profitat de libertatea de a alege și ne-am orientat, și cu ajutorul unui chelner (mesero), spre o masă mai retrasă, speriați, probabil și de mulțimea ce ar putea năvăli în scurt timp.
Până ne-am așezat, foit, studiat meniul au trecut cam 10 min., chemăm ospătarul pentru comandă și, ca la un semnal dat de un clopoțel ce suna ora mesei, prezicerea de mai sus se adeverește și localul este inundat și se umple de mușterii care, pesemne, mâncau de obicei aici.
Comanda noastră (eram 4 persoane la masă) nu a fost foarte bogată. Am comandat un fel principal, ceva de băut și pâine. Înainte de a primi meniul comandat ospătarul ne-a adus pâinea. O pâine foarte arătoasă, iar gustul, ce să mai zic, pe măsura felului în care arăta. Cum ne era cam foame, nu am rezistat să gustăm din ea (mamă, ce bună era!) înainte de a ni se aduce felul principal.
Care fel se numea: ” torto con jamon tineo, huevos y patatas” , adică o turtă din mălai coaptă, felii de jambon crud și prăjit, ouă ochiuri și (nelipsiții) cartofi prăjiți. Fac aici precizarea că în Asturia aproape că nu există un fel principal fără a fi însoțit de garnitură de cartofi prăjiți.
Pentru băutură aveam de ales între cidru, vin și bere. Am optat pentru bere pentru că nici unul dintre noi nu era tentat de cidru, cu toate că specificul localului era” Sidreria” . Marea majoritate a clienților localnici (dacă nu cumva toți) care erau la mese consumau cidru, după cum bine știți o licoare dulce, slab alcoolizată, obținută prin fermentarea merelor (de obicei).
Prețul consumației pentru 4 persoane a fost undeva peste 70 euro.
Însă, ceea ce ne-a atras nouă atenția a fost” spectacolul” oferit de chelneri atunci când serveau clienților cidru.
Înainte de a-l oferi spre consum cidrul era supus unei operații de aerare/oxigenare – nu știu dacă-i termenul potrivit – prin faptul că licoarea adusă în sticlă este turnată în paharul consumatorului de la înălțime (o diferență de nivel între sticlă și pahar de cca. 1m, sau puțin peste, funcție de statura și alonja mâinii celui care executa operațiunea). Este un adevărat ritual care are scopul de a agita și oxigena cidrul, permițând activarea dioxidului de carbon natural al acestuia și, în acest fel, eliberarea aromei acestuia, ca să recreeze în acest mod gustul original.
Acțiunea în sine este cu adevărat spectaculoasă, existând și un campionat mondial de turnare/cidru (campeonato mundial de escanciado/sidra de Asturias), cu regulament foarte clar, cu jurați ș. a. m. d. ca-n orice treabă serioasă.
Frumos este că” artistul” care săvârșea numărul, aproape că nu se uita deloc la cele două vase și la operațiunea de transvazare (concurenții care participă la mondialul de turnare nu trebuie deloc să se uite la pahar atunci când toarnă băutura), astfel că ceva din lichidul pritocit ajungea pe podea care devenea cu timpul lipicioasă. Pentru a preîntâmpina eventualele mici accidente (de exemplu posibilitatea de a rămâne fără tălpi la papuci) pe pardoseală aruncau rumeguș de lemn pentru a absorbi lichidul, urmând ca, ulterior când nu mai erau clienți în local, să o spele.
Ziceam că operațiunea era spectaculoasă – cel puțin pentru noi cei veniți de aiurea, însă am văzut și clienți obișnuiți ai locului savurând reprezentația – și am reușit să imortalizez pe” peliculă” acest moment.
Oricum pentru banii dați am avut inclus drept bonus și” spectacol” , așa că am plecat de acolo mulțumiți nu numai spiritual.
Drumuri bune și excursii frumoase!
Trimis de Mitica49 in 21.04.24 14:11:33
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
25 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mitica49); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
25 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Unde mâncăm în Oviedo? , OVIEDO" (nou-creată pe sait)
Rog așteptați...
@Mitica49: Bună alegere, mâncarea arată foarte bine.
M-a amuzat specatcolul cu cidrul turnat de la înălțime. Mi-a amintit de povestea spusă de cumnatul meu, care a vizitat Spania în anii 1980, când încă se mai fuma în localuri. În cele tradționale, care aveau atârnate de tavan hălci de jamon serrano (jambon afumat), erai încurajat să fumezi cât mai mult pentru că ajutai în felul acesta la afumarea și mai abitir a cărnii.
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
În primul rând să vă fie de bine! 
, chiar dacă a trecut ceva timp de atunci! Mâncarea voastră arată grozav și, spui tu, a fost și tare gustoasă! 
Referitor la preț: cred că 75 de euro a fost consumația pentru toți patru, sau nu? 
Dacă este numai pentru voi doi, cred că ați plătit prea mult!
”... licoarea adusă în sticlă este turnată în paharul consumatorului de la înălțime (o diferență de nivel între sticlă și pahar de cca. 1m, sau puțin peste, funcție de statura și alonja mâinii celui care executa operațiunea). Este un adevărat ritual care are scopul de a agita și oxigena cidrul, permițând activarea dioxidului de carbon natural al acestuia și, în acest fel, eliberarea aromei acestuia, ca să recreeze în acest mod gustul original
Este prima dată când aud de acest spectacol interesant! Mie-mi place cidrul, îl prefer berii pe care o consum eu, cea cu lămâie.
Felicitări pentru articol și poze!
Am uitat să mai scriu ceva
”... (concurenții care participă la mondialul de turnare nu trebuie deloc să se uite la pahar atunci când toarnă băutura), astfel că ceva din lichidul pritocit ajungea pe podea care devenea cu timpul lipicioasă. Pentru a preîntâmpina eventualele mici accidente (de exemplu posibilitatea de a rămâne fără tălpi la papuci) pe pardoseală aruncau rumeguș de lemn pentru a absorbi lichidul, urmând ca, ulterior când nu mai erau clienți în local, să o spele
Așa ceva am mai întâlnit la un restaurant bucureștean, cel de vis-a-vis de fostul hotel „Nord” din apropierea Gării de nord. Acolo, însă, pe jos erau aruncate cojile de alune, care se găseau pe mese înainte de-a te așeza la ele. Alunele nu erau taxate, erau din partea casei
@Carmen Ion:
Mulțumesc pentru ecou și vot!
A venit rândul meu să mă amuz de "afumarea jambonului" cu ajutorul clienților. Oare clienții primeau discount pentru că îl ajutau pe patron în afacere? 😂
@doinafil:
Să o iau pe rând:
Mulțumesc pentru ecouri și vot!
Nota de plată a fost pentru toți patru, convenabil cred.
Am căutat pe net să aflu ce e cu operația aceea de turnare a cidrului. Așa am aflat că este și campionat mondial organizat în mod serios cu reguli foarte stricte.
@Mitica49:
Să vă fie de bine!
Inspirată alegerea localului, dar şi a mâncării.
Am petrecut până acum şase vacanţe în Spania pe diverse "coaste" şi două insule, vreo nouă săptămâni în total, am testat multe specialităţi gastronomice tradiţionale fiecărei zone pe unde am trecut, inclusiv băuturile, dar cidru nu-mi amintesc să-mi fi fost oferit vreodată. Aş fi încercat şi combinaţia de jamon cu cidru. De ce nu?
Uimitor spectacolul turnării cidrului în pahare!
@Carmen Ion:
”Mi-a amintit de povestea spusă de cumnatul meu, care a vizitat Spania în anii 1980, când încă se mai fuma în localuri. În cele tradționale, care aveau atârnate de tavan hălci de jamon serrano (jambon afumat), erai încurajat să fumezi cât mai mult pentru că ajutai în felul acesta la afumarea și mai abitir a cărnii.
Ce vremuri! Acum în Spania nu mai ai voie să fumezi nici pe terasă, nici pe plajă, aproape nicăieri
Mereu am crezut că m-am născut prea târziu 
Aşa am ratat şi timpurile când se fuma în avioane... offf Ce timpuri faine şi demult apuse!
@nicole33: Fiind mai bătrână, eu am apucat vremurile când se fuma în avion.
Mi-a fost de folos în anii '80, când am zburat în interes de serviciu în țară cu AN-urile care scârțâitul din toate încheieturile, și în 1991, când am zburat 18 ore cu două escale până în Singapore.
O, tempora...
@nicole33: Puncte de vedere și puncte de vedere.
Eu când ies la fumat, la serviciu și mă uit în jurul meu la... ăăăă, cum să zic, la partea feminină fumătoare, mai ales acum că vine căldura și lumea mai renunță la hainele lungi, constat că m-am născut prea devreme
@nicole33:
Mulțumesc pentru vot și ecou!
S-ar putea să fie bună, măcar pentru încercare combinația cidru / jambon, dar cred că-i mai bun jambonul cu vin, hai și cu bere, ca în cazul nostru...
@Pușcașu Marin: Mulțumesc pentru vot! Cât despre
”... m-am născut prea devreme
ce să zic. Și pe vremea aia venea vara și se dădeau jos hainele lungi și groase și se purtau cele flu-flu și mini-uri.
@Pușcașu Marin:
”Eu când ies la fumat, la serviciu și mă uit în jurul meu la... ăăăă, cum să zic, la partea feminină fumătoare, mai ales acum că vine căldura și lumea mai renunță la hainele lungi, constat că m-am născut prea devreme
Ehh... păi atunci dacă tot crezi că te-ai născut prea devreme cine te pune să te mai uiţi după puştoaice? Chiar dacă privitul este încă gratis 
@Mitica49: Deh, bătrânețea (de mine vorbesc). Pe vremuri acționam. Acum doar mă uit și-mi aduc aminte
@nicole33: Mă uit, că de-aia mi-a dat statul român ochi. Dar să știi că privirile mele au doar ceva... cum să zic... părintesc în ele. Simțul de autoconservare e foarte puternic la mine. Nu-mi place nici să dorm în coteț cu câinele, nici să primesc felia de pâine pe sub ușă.
Iar privitul nu e chiar gratis. Dăunează grav sănătății. Înghiți în sec și riști o gastrită de toată frumusețea.
@Pușcașu Marin:
”Acum doar mă uit și-mi aduc aminte
. Asta-i că în bancul cu Arghezi la conferința cu studenții?
@Pușcașu Marin:
” Mă uit, că de-aia mi-a dat statul român ochi.
Și dacă mai aplici și principiul celor 4 ochi (că tot vorbeam de corporatiști), cred și eu că ai toate șansele să te împrietenești cu Grivei
Dar eu cred că doamna este mai înțeleaptă. Este suficient să-ți dea ca penitență 7 zile de gătit prânzul și cina, 14 sesiuni de spălat vase și 24 de ore de călcat haine, că va fi boieroaică o săptămână.
Împotriva salivației abundente se ia glicopirolat, dar depinde cât este de grav 
@Mitica49: Dacă pot... nu vin (că-i prea slab), merge un Glenffidich de 21 de primăveri.
Dacă nu pot, iau pastile e putut cu apă plată, nu stricăm scotch-ul
@Pușcașu Marin:
”Mă uit, că de-aia mi-a dat statul român ochi. Dar să știi că privirile mele au doar ceva... cum să zic... părintesc în ele.
Gata... m-ai convins
Dar cu ocazia asta am mai aflat ceva şi anume faptul că soţia ta mai citeşte pe aici Aşa-i?
”Simțul de autoconservare e foarte puternic la mine. Nu-mi place nici să dorm în coteț cu câinele, nici să primesc felia de pâine pe sub ușă.
Asta e bine. De altfel oricum cred că nu aveai loc, cu excepţia cazului în care ai vreun ciobănesc mioritic ceva , cu o "căsuţă" pe măsură.
”Iar privitul nu e chiar gratis. Dăunează grav sănătății. Înghiți în sec și riști o gastrită de toată frumusețea.
Şi atunci, printre atâtea pericole de tot felul şi la tot pasul, de ce să-i mai cred eu pe cei care scriu pe pachetele de ţigări diverse avertizări generatoare de panică?
@Mitica49:
”Fac aici precizarea că în Asturia aproape că nu există un fel principal fără a fi însoțit de garnitură de cartofi prăjiți.
Acolo mă voi muta! Dar nu jur că voi bea doar cidru, deși îmi place foarte mult, pentru că și berea îmi place.
Cidrul l-aș bea pentru spectacolul turnării in pahar.
Să vă fie de bine!
@Zoazore:
Mulțumesc pentru vot și ecou!
Recunosc că nu m-a supărat deloc faptul că la felul principal se dau cartofi prăjiți deoarece și mie îmi plac foarte mult.
@Zoazore:
” Dar nu jur că voi bea doar cidru, deși îmi place foarte mult Dar nu jur că voi bea doar cidru, deși îmi place foarte mult
Acel cidru nu are nicio legătură cu cidrul care vă place, credeți-mă! E vorba despre cidru brut, cu un gust oribil, undeva între acru, amar și chiar ușor iute. Spaniolii din nord au un cult pentru el, fac degustări etc., dar noi nu îl putem ține pe limbă. Sau, mă rog, vorbesc în nume personal .
Am scris și eu despre așa ceva:
@adso:
Motivul pentru care nu am băut sidre în Oviedo a fost exact acesta pe care-l spuneți aici:
”cidru... cu un gust oribil, undeva între acru, amar și chiar ușor iute
. Habar nu aveam că-i așa dacă nu ne avertiza ghidul.
Oricum nici aici la noi nu ne omorâm cu consumul cidrului, am gustat o dată un păhărel, nu era rău dar era prea dulce, și mi-a ajuns.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată