La „Britannia”, cafeneaua de la închisoare

TIPĂREȘTE

Nici bine nu s-au terminat sărbătorile de început de an că noi ne-am și urcat în avion spre o altă destinație de vacanță, la care făcusem rezervare din vara anului trecut. Dar acum n-am să vă povestesc despre vacanța din insula canariană Fuerteventura, am s-o fac într-un alt articol. Acum vreau să vă spun câte ceva despre Britannia Café, cafeneaua de la închisoarea din Norwich. Am ajuns la ea la propunerea prietenei noastre „A”, care ne găzduiește de fiecare dată când mergem în vizită la Norwich.

Am mai spus și în alte review-uri postate pe site, orașul Norwich se află în partea de sud-est a Regatului unit al Marii Britanii, iar „Britannia Café” se află pe dealul numit Kett, din partea de est a orașului, un deal nu prea înalt, la care se ajunge ori urcând cu pasul, într-o plimbare spre deal, ori cu taxiul – cum am ajuns noi -, ori cu autobuzul orașului. Există destule locuri de parcare, fără plată, lângă cafenea, în caz că veniți cu o mașină închiriată sau cu una personală.

Cafeneaua a fost deschisă pentru public în ianuarie 2014, dar aici se poate nu numai bea o cafea sau un ceai, ci se poate și mânca, ca la orice restaurant obișnuit care servește micul dejun, prânzul, cina sau ceaiul de la ora cinci. Nu lipsește nici înghețata, prăjiturile de casă sau tortul. De menționat că aici nu se servesc băuturi alcoolice. Cafeneaua are căutare printre locuitorii orașului, la ora prânzului, când am ajuns noi, fiind aproape plină. Între clienți, erau și familii cu copii.

Personalul care lucrează ca „ajutor de bucătar” sau chelnerii, oamenii de serviciu sau unii dintre cei care stau în spatele vitrinelor cu dulciuri, sunt deținuți care-și ispășesc pedepsele. Sunt, desigur, și bucătari calificați, care oferă cursuri de formare, fiind mentori pentru personalul în detenție care lucrează în echipa lor. Aceștia sunt, desigur, selectați dintre aceia care nu au „păcate grele”, ca să spun așa, sunt cei cu infracțiuni ușoare și care au dovedit o bună purtare. Ei au o experiență limitată în domeniul alimentației publice, dar s-au oferit voluntar să învețe noi abilități și să-și „îmbunătățească” detenția ca să poată, după eliberare, să înceapă o nouă viață. Este, după părerea mea, un mod foarte eficient de-ai reintegra în societate și, în același timp, de-a face și profit.

„Café Britannia” donează toate veniturile din vânzări către o organizație de caritate independentă, numită Victim Support, o organizație care acordă ajutor confidențial persoanelor care au fost afectate de crimele comise asupra membrilor familiilor lor, a martorilor la acestea, sau prietenilor rămași fără acela/aceea asupra căruia/căreia s-a comis crima. Profiturile generate de cafenea sunt investite în noi proiecte de pregătire, angajare și reabilitare pentru prizonieri. Scopul final este acela de-a reduce infracționalitatea în comunitate, o gândire inteligentă, cel puțin așa mi se pare mie.

Corpul de clădire în care funcționează cafeneaua este construit în stil victorian și făcea parte din închisoarea orașului, mai precis spus din birourile administrative ale acesteia. Închisoarea propriu-zisă funcționează acum într-un corp de clădire bine delimitat, despărțit de ea cu o alee destul de lată de zidul înalt, împrejmuitor al închisorii, care este chiar în spatele acesteia.

Prima sală în care se intră acum era biroul unde erau aduși și înregistrați deținuții. Aceste informații le am de la „A”, care locuiește în Norwich de vreo zece ani. De la intrare am remarcat imediat sloganul cafenelei, scris pe pereții sălilor cafenelei-restaurant: Taste Rules, într-o traducere mai extinsă: Gustul face Regula, sau Gustul Guvernează. Noi ne-am dat seama că este așa pentru că am fost mulțumiți cu ce am primit, în urma comenzii pe care am făcut-o unui „angajat” al închisorii. Timpul de așteptare n-a fost decât de vreo 15 minute, mai mult decât rezonabil. Până să vină mâncarea am cerut permisiunea să merg și în celelalte încăperi și să fac poze. Nu știu dacă le-am văzut pe toate, dar în mod sigur, pe trei dintre ele le-am văzut. Se pare că aici poți să faci rezervare pentru a sărbători evenimente de familie – aniversări, botezuri, nunți, serbări de sfârșit de an școlar sau, pur și simplu, pentru a veni cu mai mulți prieteni odată.

Grupul sanitar sclipește de curățenie și este dotat cu consumabile suficiente și de calitate.

Despre preț pot să vă spun că pe noi ne-a costat cam 25 lire sterline: două porții de hamburger – unul cu carne de pui, celălalt cu carne de porc - cu sosurile și cartofii prăjiți aferenți, o supă-cremă de tomate, o cafea capuccino și o prăjitură maaaare, cu cremă de lămâie, pe care am împărțit-o cu „A”. Prețurile sunt ceva mai mici decât la un restaurant obișnuit.

Cafeneaua este deschisă în fiecare zi de la ora 7,30 până la 22,00, iar micul dejun se servește până la ora 11,30. După această oră se poate comanda á la carte, ca în orice restaurant, iar seara găsiți un „meniu bistro”, cu preparatele zilei sau câteva specialități de „tea-time”.

La ieșirea din cafenea am observat, pe pavajul din fața intrării, câteva dale de unde am aflat anul construirii clădirii: 1887 și două chei mari încrucișate, care m-au dus cu gândul la cheile celulelor, simbolul clădirii de început, închisoarea. Am admirat terasa care se întinde pe toată lungimea zidului exterior al fațadei și care este despărțită de aleea principală de acces la cafenea. De aici se vede și parcarea, un loc generos și aflat puțin mai jos de cota cafenelei. Spre ieșire n-am vrut să ocolim micul magazin cu suveniruri, din dreapta intrării principale în incinta cafenelei. Acesta este cochet aranjat, cu obiecte diverse, dintre care m-a emoționat și mirat – în același timp – o mașină veche de cusut, manuală, „Singer”, care avea atașat un bec electric. Mi-a amintit de mașina de cusut din casa copilăriei mele, tot un „Singer”, dar acționată la picior, cu curea de transmisie.

Am părăsit „Închisoarea” unde ne-am simțit și ospătat bine și am pornit înapoi spre casă, coborând de pe dealul Kett, nu înainte de-a ne plimba puțin și de-a face câteva poze orașului Norwich, văzut acum de la depărtare, chiar dacă clădirile lui cele mai înalte se vedeau în ceață.

Nu știu dacă veți ajunge pe acolo, dar dacă se va întâmpla să fiți prin preajmă, vă recomand cu căldură să stați puțin și la „închisoare”, la Café Britannia!

---

VIZUALIZĂRI: 506 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI