Grapes Restaurant - Rabat

TIPĂREȘTE

După o dimineaţă întreagă petrecută în Rabat, la Muzeul Wignacourt, la Biserica şi grota Sf. Pavel, precum şi în galeriile subterane ale vechiului oraş roman, la vremea amiezei, ne-am îndreptat spre Grapes Restaurant pentru masa de prânz.

Ni se promitea un prânz tradiţional maltez. În urma prezentărilor ghidului care ne vorbise îndelung despre preparate şi mirodenii specifice, despre băuturi şi tot ceea ce ţine de masă şi întruniri în familiile malteze, devenisem curioasă. Am aflat că, deşi cu puternice influenţe greceşti, siciliene, franceze, spaniole, africane şi chiar din Orientul Mijlociu, multe feluri de mâncare din bucătăria malteză sunt de fapt variante ale preparatelor din bucătăriile menţionate, ingredientele locale şi condimentele proaspete fiind cele care le conferă unicitate.

Fiind un grup mare, pentru a nu se pierde timp preţios în aşteptare, la masă, pentru a se face comanda telefonic, am fost întrebaţi încă de dimineaţă, în autocar, ce preferăm ca fel principal: iepure, braggioli sau platou vegetarian.

Se spune că pentru a afla istoria unei ţări trebuie să-i cercetezi bibliotecile şi să-i vizitezi monumentele, iar pentru a-i înţelege oamenii, trebuie să intri în bucătăriile lor, altfel spus, să le guşti bucatele. Ar fi o afirmaţie prea îndrăzneaţă aceea că i-am înţeles pe maltezi şi bucătăria lor numai după prânzul oferit de Grapes Restaurant.

Grapes Restaurant din Rabat se află pe Triq Katacombi, la numărul 1. Aşadar, în prima clădire de pe strada apropiată de catacombele vechii aşezări romane.

Exteriorul nu spune mare lucru. Ziduri gălbui ca mai toate zidurile din Malta, câteva afişe cu oferte de meniu şi numele restaurantului aninat deasupra unei intrări cu viţă de vie şi ciorchini de struguri pictaţi.

Sala de la parter, cu mese de 2-4 persoane, pare mai intimă şi mai uşor de abordat mai ales atunci când eşti în trecere şi vrei să serveşti doar o băutură sau o pizza. La primul etaj se află sala amenajată pentru grupuri mari. Două şiruri lungi de mese aşezate paralel şi altele două, mai scurte, aşezate pe unde s-a mai putut, pot primi peste 100 de persoane. Pereţii sunt din piatră brută, iar grinzile de lemn şi tavanul sunt împânzite de vrejuri de viţă de vie cu struguri (bineînţeles, artificiali) special pentru a justifica numele localului. Nu stiu ce este la etajul următor sau dacă mai sunt şi altele mai sus, dar am văzut o scară - cu balustradă tot de lemn - care ducea într-acolo.

La acest nivel există şi toaletă, dar numai cu o cabină. Pentru toată lumea? Bine că eram doar noi şi ai noştri. Dacă sala ar fi fost ocupată până la refuz, cred că ar fi fost neplăcut să stai cu furculiţa în mână şi cu ochii la uşa toaletei aşteptând să se elibereze.

Cele două lifturi care aduc (de jos sau de sus?) farfuriile gata încărcate cu mâncare, mi s-au părut şi interesante, dar şi mai puţin obişnuite. Spaţiul restrâns al restaurantului şi dispunerea lui pe verticală, într-o clădire veche, au impus acest sistem eficient mai ales atunci când se pune problema servirii unui grup mai mare. Trei ospătari preluau farfuriile aliniate pe rafturile liftului şi strigând "epure", "braggioli" sau "vegetariana", se apropiau de mese.

Cu menţiunea că în restaurant nu era fond sonor muzical deşi ar fi fost foarte potrivit să ascultăm şi ceva muzică malteză în timp ce ne ospătam cu bucate tradiţionale, voi trece la prezentarea preparatelor servite. Şi cum zicala "gusturile nu se discută" pare a se verifica cel mai bine în bucătărie, voi insera şi părerile mele - sincere - despre bucatele tradiţionale oferite de Grapes Restaurant din Rabat.

Începutul a fost făcut cu Ministra Tal-Haxix, mai pe scurt Haxix, o supă maltază de legume. Ghidul ne-a tot vorbit despre haşişul maltez specificând că vom avea ocazia să-l degustăm şi că nu trebuie să ne fie teamă că vom îngroşa rândurile consumatorilor de droguri sau că vom fi reţinuţi de poliţie pentru asta. Haxix, citit haşiş, în Malta este de fapt o supă densă de legume.

Ministra Tal-Haxix de la Grapes Restaurant din Rabat nu mi-a plăcut de loc. Am gustat-o şi am pus lingura jos la fel ca şi soţul meu şi la fel ca mai multe persoane din grup. Era o fiertură fără gust, îngroşată cu multă făină, în care se pierdea câte un bob de mazăre sau un cubuleţ de morcov. Sincer, n-o recomand. Regret că pe timpul sejurului nostru în Malta nu am încercat niciodată supele de la masa de seară de la Bella Vista Hotel. Aş fi putut să-mi fac o părere mai aproape de adevăr despre supele din Malta.

Acasă, curioasă să aflu mai multe despre Ministra Tal-Haxix, tradiţionala supă malteză, am căutat pe internet şi am constatat că ceea ce am servit noi la Grapes Restaurant din Rabat nu are nimic în comun cu adevărata supă tradiţională malteză. Doritorii pot căuta pe internet sau mi se pot adresa direct pentru a le transmite reţeta.

Friptura de iepure a fost alegerea soţului meu. Maltezii se laudă cu preparatele din carne de iepure, în special cu tocăniţa. Soţul meu, nefiind mare fan tocăniţe, a preferat friptura cu cartofi prăjiţi şi legume la abur. În amintirea fripturii la tavă şi a pilafului la cuptor pe care le făcea mama din iepurii noştri de casă, am gustat şi eu şi mi s-a părut bun.

Braggioli a fost alegerea mea şi n-am greşit. Tocătura cu condimente speciale, înfăşurată într-o foiţă subţire tot din carne, alături de un sos de măsline şi capere, de cartofi prăjiţi şi de un mix de legume preparate la abur, a fost chiar pe gustul meu.

Pâinea cu coaja crocantă şi miez fin, a fost foarte gustoasă. Se spune că maltezii sunt renumiţi pentru pâinea bună pe care o fac. Dacă pâinea de la restaurant mi-a plăcut, atunci cum trebuie să fie pâinea de casă, abia scoasă din cuptor?

Acest prânz, cu bucate tradiţionale, putea să nu fie stropit cu vin local? Sticlele de 0,75 l cu vin roşu - mai puternic şi vin alb - mai pentru doamne, aşteptau alături de cele cu apă, pe mese, încă de la început.

O cupă cu îngheţată şi o cafea - cine a vrut - au încheiat festinul. Nu pot da informaţii privind preţurile practicate la Grapes Restaurant din Rabat deoarece pentru noi masa de prânz a fost inclusă în preţul excursiei.

Dacă vizitaţi vechiul oraş Rabat, dacă vă prinde amiaza acolo şi sunteţi înfometaţi, indiferent ce restaurant veţi alege, nu pot să vă urez decât "l-ikla t-tajba" sau mai pe româneşte "Poftă bună!".

P.S. Nu-mi pot încheia relatarea şi nici nu pot părăsi Rabatul fără a spune câte ceva despre suvenirurile de aici. Voi ataşa şi câteva poze ilustrative.

Ne-am obişnuit ca în locaţiile turistice să ne întâmpine tot felul de obiecte ispititoare, numai bune de luat acasă ca amintire.

Roman Villa Center, un magazin aflat în piaţa de lângă zidurile Mdinei, are de toate. Cavaleri cu arme şi armuri, de diferite dimensiuni, căni cu ornamente şi inscripţii, farfurii decorative, bijuterii, bibelouri, ca să nu mai vorbim de pliante, vederi şi icoane cu Sf. Pavel, apostolul care a sălăşluit trei luni în grota din Rabat.

Ceasurile de la Roman Villa Center, unele de perete, altele de pus direct pe mobile, mai mari sau mai mici, cu preţuri diferite, au prezentat un interes neaşteptat pentru membrii grupului nostru. Mă veţi bănui de reclamă ascunsă dacă vă voi spune că românii au cumpărat toate ceasurile din magazin? Mie nu mi-au plăcut şi nu am cumpărat.

---

VIZUALIZĂRI: 2801 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI