BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Unde mâncăm în Matmata – Restaurant Hotel Les Berberes 1*
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
După vizitarea amfiteatrului din El Jem am revenit la autocar şi ne-am continuat drumul spre următorul nostru obiectiv: Matmata, un sat tradiţional berber aflat la o distanţă de 261 kilometri de El Jem spre sud. Drumul a fost excelent, pe o autostradă impecabilă, construită, din spusele ghidului, de către libieni, în scopul facilitării relaţiilor comerciale. Am admirat oraşul Sfax doar din mersul autocarului. Mi-ar fi plăcut o scurtă oprire în acest al doilea oraş al Tunisiei ca mărime după capitala Tunis, oraş fondat în anul 849 pe ruinele oraşului antic roman Teparura, cu o istorie interesantă chiar şi în epoca modernă, dar, nici de această dată ????, timpul nu a permis o asemenea vizită. Se dovedeşte încă o dată faptul că excursiile organizate au şi avantaje, dar şi dezavantaje, unul din dezavantaje fiind legat de faptul că nu te poţi opri unde vrei tu pe traseu şi nici nu poţi vizita ceea ce te-ar interesa în mod deosebit, programul excursiei fiind unul destul de rigid.
În drumul spre Matmata am făcut o singură oprire la un local aflat pe marginea drumului pentru răcorire, o ţigară şi alte necesităţi, în rest, timp de aproape trei ore ne-am mulţumit să admirăm peisajul în continuă schimbare, tot mai sărac, predeşertic, cu tufe pitice şi câteva plantaţii de măslini, pe măsură ce înaintam spre sud, spre Sahara, să facem fotografii din mers şi să ascultăm explicaţiile ghidului, interesante în cea mai mare parte.
Aşteptam cu mare interes vizitarea satului Matmata şi a unei case tradiţionale subterane din Matmata veche, dar, înainte de a ajunge acolo, am oprit pentru masa de prânz inclusă în preţul excursiei la un restaurant berber tradiţional, aflat destul de aproape de centrul satului.
Am fost surprinsă să constat că restaurantul ales de ghid era unul clasificat la doar 1* de către autorităţile tunisiene, la fel ca şi hotelul aferent, nefiind deloc obişnuită să frecventez locaţii atât de modeste, dar nu eram în postura de a emite pretenţii sau a face mofturi.
Am depăşit destul de repede şocul iniţial şi mi-am continuat drumul în urma ghidului. Am intrat pe o uşă săpată în stâncă, am coborât nişte trepte pe o scară destul de abruptă şi am pătruns într-un tunel lung, dar destul de îngust, cu pereţii vopsiţi în alb, decorat din loc în loc cu ustensile tradiţionale. Tunelul s-a lărgit simţitor când am ajuns la recepţie, aici funcţionând şi un magazin de suveniruri.
Prin dreapta recepţiei un tunel şi mai îngust şi mai jos decât cel de la intrare făcea legătura cu zona toaletelor, acceptabil de curate şi dotate cu minimul de consumabile.
În stânga recepţiei era ieşirea spre curtea interioară a hotelului. Din această curte se putea intra în toate celelalte încăperi –peşteri, săpate în stâncă, la fel ca în orice altă structură troglodită.
Ghidul ne-a indicat peştera –restaurant, mai exact încăperea în care urma să luăm masa de prânz. Aceasta nu avea ferestre, dar aveam destulă lumină care intra printr-o gaură în tavan aflată în partea opusă intrării. Pereţii erau vopsiţi în nuanţe de galben şi alb în partea superioară, cu câteva desene naive. Câteva mese lungi acoperite cu muşama şi mărginite de bănci lungi acoperite cu câte un ţol/covor ţesut erau pregătite pentru venirea noastră. Mâncarea –meniu fix –era inclusă în preţ. Doar pentru băuturi trebuia să plătim în plus, acestea putând fi luate din peştera alăturată, unde era organizat barul. Preţurile băuturilor erau în media obişuită, 2-3,5 TND, chiar mai mici ca în alte părţi din Tunisia. Soţul a renunţat la tradiţionala bere, aceasta nefiind suficient de rece pentru gustul lui, astfel că am luat doar apă rece, binevenită pe căldura de acolo.
Imediat ce ne-am aşezat la mese ne-a fost servită mâncarea, pe platouri. La primul fel am avut brik (o specialitate tunisiană), un fel de colţunaş mai mare prăjit în ulei, umplut cu cartofi şi ou, însoţit de o salată de legume de sezon. Mâncasem brik mult mai gustos, cu carne tocată, ciuperci şi verdeţuri, la restaurantul hotelului de 5* la care eram cazată, dar şi câteva zile mai târziu în varianta dulce cu scorţişoară la Sidi Bou Said, astfel că despre cel mâncat în Matmata pot spune că era doar bunicel.
A urmat apoi felul principal compus din bucăţi de carne de pui cu garnitură de couscous, cartofi la cuptor şi morcovi fierţi. Acesta mi-a plăcut. Couscousul a fost bine gătit, mai bun decât cel mâncat în urmă cu nişte ani în Tanger, Maroc, o premieră pentru mine la acea vreme.
Nu am mai avut răbdare să aştept şi desertul şi am plecat să fumez şi să mai inspectez zona, dar soţul meu a apreciat ca bune prăjiturelele cu gem de curmale.
Am avut şansa de a vedea cum arată una din cele şase camere ale hotelului berber de 1*, având impresia că m-am întors în timp. Confort minim, nu basic, ci de-a dreptul spartan, multe paturi în cameră, cu saltele aşezate pe suporţi de piatră, fără ferestre şi, cel mai important dezavantaj, fără baie proprie. Mă aşteptam ca aceste cave-rooms să semene cumva cu cele din Cappadocia, studiate de mine în repetate rânduri când cochetam cu ideea unui minisejur în acea zonă, dar acelea erau super lux beneficiind de tot confortul comparativ cu acestea.
Acesta a fost prânzul nostru berber tradiţional luat la restaurantul unui hotel de doar o stea din Matmata. Nimic deosebit, nimic pretenţios, dar ok. La ora prânzului nu se prea putea sta în curtea interioară în plin soare arzător, însă în camerele-peşteri atmosfera era plăcută şi mult mai suportabilă.
A fost un prânz modest, dar, cu toate acestea, eu recomand acest restaurant pentru o experienţă berberă autentică atât în ceea ce priveşte mâncarea oferită, cât mai ales ambientul.
Trimis de nicole33 in 11.05.20 06:08:52
- A fost prima sa vizită/vacanță în TUNISIA
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Unde mâncăm în Matmata?, MATMATA" (nou-creată pe sait)
Rog așteptați...
@nicole33: Or fi stiind ei de ce o stea, poate ca sunt mai multe care adunate au dat asa. Si daca tu ai iesit la fumat nu putea sotul sa faca poza si la prajiturici? eram si eu curioasa cu arata.
Altfel, cred ca ai spus bine spartan si nu basic, dar daca per total ai fost multumita, asta conteaza.
Mi-au placut cum aratau insa suvenirurile.
Felicitari, votat cu mare drag.
Să iei prânzul într-o peșteră nu se întâmplă mereu! Cred că a fost o experiență de neuitat! Locul nu arată rău, iar mușamaua ce acoperă mesele este de înțeles acolo unde „apa nu este la ea acasă”, ca să poată spăla o pânză ce ar fi putut acoperi masa.
Dacă vouă v-a plăcut și v-ați săturat, e OK!
Am avut și noi o experiență similară, dar nu cu un prânz, ci doar un ceai sau cafea, făcut la foc vizibil, într-un cort în Iordania, Wadi Rum.
Dacă masa aș lua-o aici, nu știu ce s-ar întâmpla dacă am fi nevoiți să înoptăm la acest hotel! 
Felicitări, am votat cu drag! 
” Am fost surprinsă să constat că restaurantul ales de ghid era unul clasificat la doar 1*
Si pe mine ca cititor m-ai surprins. Inca din titlu. Ma gandeam sa iti scriu sa faci sesizare sa corecteze. Apoi am purces la citit articol si la rasfoit pozele si m-am convins ca nu era motiv de erata. Felicitari pentru experienta si articol! Numai bine! ????
@nicole33: Mda! Nu arata foarte rau pestera-restaurant! Fiind sapata in stanca, banuiesc eu ca era calcar, inauntru era si racoare, sau macar respirabil!
Pranzul, intr-adevar, modest, dar, iarasi banuiesc, satios! Da, nu se compara cu plescavita de la Kladovo, dar cu asta precis m-as fi descurcat! 
Dar, cum spunea @doinafil, e o experienta sa mananci intr-o pestere, bucate pe care le mananca ei, berberii!
Am avut şansa de a vedea cum arată una din cele şase camere ale hotelului berber de 1*, având impresia că m-am întors în timp. Confort minim, nu basic, ci de-a dreptul spartan, multe paturi în cameră, cu saltele aşezate pe suporţi de piatră, fără ferestre şi, cel mai important dezavantaj, fără baie proprie.
Seamana mai degraba cu o cabana sau cu un hostel. Suficient pentru ei, se pare!
Citit, placut, votat cu drag!
@mishu:
”Si daca tu ai iesit la fumat nu putea sotul sa faca poza si la prajiturici? eram si eu curioasa cu arata.
Nici nu am apucat măcar să le văd, darămite să le gust. Ar fi putut lua într-un şerveţel o prăjiturică pentru mine, dar nu i-a dat prin minte.
Să facă el poze? Mă faci să râd. El este oricum disperat când fac eu poze la mâncare, fiind mai interesat să surprindă reacţia celor din jur la "impertinenţa"mea. 
”Mi-au placut cum aratau insa suvenirurile.
Ceea ce ai văzut tu în poză erau sticluţe cu nisip din Sahara, care puteau fi personalizate la cerere. Unii doreau să-şi scrie propriul nume în nisip.
Mai erau acolo şi magneţi, brelocuri şi trandafiri de Sahara, naturali sau vopsiţi.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@doinafil:
”Să iei prânzul într-o peșteră nu se întâmplă mereu! Cred că a fost o experiență de neuitat!
Într-adevăr, prânzul într-o casă troglodită a fost o experienţă deosebită şi unul din motivele care m-au determinat să povestesc despre acest restaurant.
”Locul nu arată rău, iar mușamaua ce acoperă mesele este de înțeles acolo unde „apa nu este la ea acasă”, ca să poată spăla o pânză ce ar fi putut acoperi masa.
Dacă vouă v-a plăcut și v-ați săturat, e OK!
Cel mai important pentru mine a fost că locul era curat. Deşi foarte modest, restaurantul mi-a inspirat mai multă încredere decât alte locuri de popas unde nu am îndrăznit să cumpăr decât băuturi îmbuteliate, cele preparate acolo părându-mi-se prea dubioase pentru a risca.
”Am avut și noi o experiență similară, dar nu cu un prânz, ci doar un ceai sau cafea, făcut la foc vizibil, într-un cort în Iordania, Wadi Rum.
Wadi Rum reprezintă unul din marile mele regrete după vacanţa petrecută în Iordania. Am avut ocazia să ajung acolo la un preţ modic, tot cu taxiul ca şi la Petra, dar am refuzat atunci neştiind ce pierd.
Îmi amintesc şi acum cu plăcere gustul şi mirosul cafelelor cu hel excelente băute în locuri în care nu aş fi mâncat, pe străzile din Aqaba sau pe marginea drumului spre Marea Moartă.
În excursiile lungi cu autocarul fac eforturi să am ceva în stomac, dar fără să mă satur, pentru că doar aşa suport mai uşor răul de mişcare. În condiţii normale, eu mănânc cu nădejde, dar în cazuri de genul ăsta prefer doar să ciugulesc câte ceva şi exclud băuturile acidulate, chiar şi berea.
”Dacă masa aș lua-o aici, nu știu ce s-ar întâmpla dacă am fi nevoiți să înoptăm la acest hotel!
La chestia asta m-am gândit şi eu la vederea acelor paturi. Norocul nostru că nu s-a defectat autocarul să fim nevoiţi să ne cazăm peste noapte în locaţii de acest gen.
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@Dan&Ema:
”Si pe mine ca cititor m-ai surprins. Inca din titlu.
A fost o premieră pentru mine vizitarea unei locaţii cu o astfel de clasificare, mult sub pretenţiile mele şi sub standardele cu care sunt obişnuită. Pentru vacanţa în Tunisia am ales, după o documentare temeinică, un Steigenberger, un hotel de cinci stele foarte bun, printre cele mai bune din Tunisia, dar în excursii nu pot alege eu nimic.
În final a fost bine şi chiar ok, dar asta şi pentru faptul că am plecat cu aşteptări minime. La fel am păţit şi cu hotelul din deşert la care am dormit o noapte. Era clasificat la patru stele, dar nu prea şi le merita, însă eu m-am simţit ok acolo pentru că mă temeam de mai rău. 
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@Zoazore:
”Nu arata foarte rau pestera-restaurant!
Prima mea impresie la vederea acelor mese lungi cu băncuţe a fost aceea că am nimerit la o pomană/parastas din mediul rural de la noi înainte de COVID-19
”Fiind sapata in stanca, banuiesc eu ca era calcar, inauntru era si racoare, sau macar respirabil!
Într-adevăr, era plăcut în peşteră şi destul de răcoros comparativ cu vipia de afară. Tocmai acesta este scopul şi avantajul construirii acestui tip de locuinţe, săpate manual în piatra destul de moale pentru a fi lucrată cu uşurinţă, dar şi suficient de tare pentru a rezista fără să se prăbuşească. Asigură o temperatură relativ constantă, te feresc de căldurile insuportabile, dar şi de frigul şi vântul rece din timpul iernii.
”Da, nu se compara cu plescavita de la Kladovo, dar cu asta precis m-as fi descurcat!
Nu se compară, dar a fost mult mai bine aşa. Dacă-mi ofereau ceva gen pleşcaviţa şi mă refer aici atât la gust, cât şi la cantitate, aş fi plâns, la propriu, de necaz, pentru că nu aş fi putut mânca de teama răului de mişcare, dar m-aş fi ofticat maxim ştiind ce am ratat.
Aşa a fost mult mai bine, un prânz tradiţional berber, în mediul lor, nici prea prea nici foarte foarte, modest, dar suficient.
”Seamana mai degraba cu o cabana sau cu un hostel. Suficient pentru ei, se pare!
Nu doar pentru ei, ci şi pentru o anumită categorie de turişti pentru care nu contează asemenea detalii. Eu nu sunt acel gen. Nu agreez hostelurile şi nu concep să mă cazez într-o cameră cu multe paturi, împreună cu alte persoane necunoscute şi FĂRĂ baie proprie.
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@nicole33:
... Norocul nostru că nu s-a defectat autocarul să fim nevoiţi să ne cazăm peste noapte în locaţii de acest gen.
Chiar că noroc! Nici mie nu-mi place să dorm cu alte persoane în aceeași încăpere, indiferent cât ar fi de confortabil locul.
S-a întâmplat să am parte de așa ceva cu mult timp în urmă, în munții Retezat, la un „prici”, cu paturi suprapuse și cu lenjeria gri-maronie de murdară ce era. Am dormit îmbrăcată, cu mănuși, șosete și basma pe cap. Am fost oripilată de ce-am văzut și mi-am jurat că nu voi mai lăsa să mi se întâmple așa ceva în viață.
În tinerețe, când eram nevoită să merg în deplasări pe distanțe lungi, în țară, preferam să aleg compartiment de „vagon-lit”, cls I-a, (cu diferența de preț din buzunarul meu, dacă era cazul) decât să aleg la „cușetă”, cum făceau colegii mei!
Și, totuși, dacă s-ar fi stricat autocarul, ce-ai fi făcut?! Aveai trei opțiuni: 1-dormeai în autocar; 2-dormeai sub cerul liber; 3-dormeai în pat, la comun cu ceilalți.
Eu aș fi ales prima variantă, cu toate neajunsurile ei!
@doinafil:
”Și, totuși, dacă s-ar fi stricat autocarul, ce-ai fi făcut?! Aveai trei opțiuni: 1-dormeai în autocar;2-dormeai sub cerul liber;3-dormeai în pat, la comun cu ceilalți.
O "trilemă"interesantă
Varianta 2 pică din start, ştiut fiind faptul că nu poţi dormi sub cerul liber în deşert, diferenţele de temperatură zi noapte fiind foarte mari. Dacă ziua căldura este năucitoare, noaptea temperaturile scad foarte mult. Am fost surprinsă să constat cât de frig poate fi noaptea în Iordania în timpul transferului de la Amman la Aqaba când la o scurtă oprire pentru un ceai/cafea pe la 3 dimineaţa am coborât din maşină să fumez o ţigară şi am fumat doar jumătate bătând step .
La cât sunt de egoistă, cred că aş fi ales o a patra variantă: aceea de a lua camera cu cele mai puţine paturi şi a le plăti pe toate pentru a avea toată camera doar pentru noi exclusiv. Până la urmă cât de scump poate fi un pat la un hotel de o stea?
Din fericire, nu am fost pusă să fac asemenea alegeri şi am înnoptat, aşa cum era prevăzut, în Douz la un hotel decent de patru stele într-o cameră ok, curată şi cu vedere la piscină
Cu trenul nu am mers niciodată la cuşetă sau la vagon de dormit, ci doar în vagoane normale. Nu ştiu cum se mai circulă în prezent cu CFR-ul, fiind peste douăzeci de ani de când nu m-am mai urcat într-un tren în România. Nici nu-mi imaginez cum este de când fumatul a fost interzis în trenuri.
@nicole33: Până la urmă cât de scump poate fi un pat la un hotel de o stea?
N-ai vrea sa stii! Fa o simulare pe ACEL hotel.
Acum zice ca sa te interesezi la hotel de disponibilitate, Dar privind la cele din jur...n-ar fi taman ieftinut!
@nicole33: Putea fi, deci, și o „cvadrilemă”, la care nu m-am gândit!
Să știi că pe vremea aceea, vagoanele-lit erau confortabile, aveau tot ce trebuie, ca într-o mini-cameră de hotel, cu lavoar în compartiment și cu apă caldă la robinet, mai puțin dușul și vasul WC. Lenjeria era impecabilă, iar dacă se întâmpla să fie iarnă, câldura era din belșug.
Nu știu cum este acum. Aș fi putut să aflu dacă mergeam în excursia „Caravana”, din iunie-iulie anul acesta, când intenționam să mergem până la Timișoara cu vagon-lit și, de acolo mai departe cu autocarul.
Să fim sănătoși până la anu', când s-a amânat excursia, și-am să-ți spun cum este, pentru că vom alege aceeași variantă până la Timișoara.
@Zoazore:
”N-ai vrea sa stii! Fa o simulare pe ACEL hotel.
Chiar nu ştiu şi nici nu mi-am pus problema în acel moment pentru a mă documenta la faţa locului. Mie nu mi s-a părut că era cineva cazat acolo atunci.
Degeaba încerc să fac simulare. Nu merge, pentru că totul este închis din motiv de Corona.
”Dar privind la cele din jur... n-ar fi taman ieftinut!
Este posibil să coste mai mult decât estimam eu, deoarece oferta de cazare în zonă este limitată. Însă nu prea merge nici să compar preţurile la locaţii de trei stele cu această locaţie de o stea
@doinafil:
”Putea fi, deci, și o „cvadrilemă”, la care nu m-am gândit!
”Aș fi putut să aflu dacă mergeam în excursia „Caravana”, din iunie-iulie anul acesta, când intenționam să mergem până la Timișoara cu vagon-lit și, de acolo mai departe cu autocarul.
Offf 
. Nu am ştiut că s-a decis amânarea excursiei pentru anul viitor, deşi era destul de previzibil în actualul context. Îmi pare tare rău, pentru că ştiu cum este să-ţi vezi planurile de vacanţă năruite de acest virus nenorocit, dar, în final, sănătatea voastră a tuturor şi siguranţa călătoriei trebuie să primeze.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2019 [Restaurant Hotel Marhala] Unde mancam in Matmata - Marhala restaurant — scris în 21.07.19 de ile57b din ŢăNDăREI [IL] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată