Experienţe culinare madrilene, în premieră

TIPĂREȘTE

Fiind pentru prima dată în Spania, desigur că am fi vrut să încercăm şi noi din toate cele aflate despre bucătăria spaniolă, noroc că nu aveam o cultură prea largă în domeniu că cine ştie ce ieşea. Tapas, paella, sangria, toate erau pe lista noastră! Fireşte că nu se poate aşa din prima să cuprinzi prea multe. Cert este că am experimentat preparate fel de fel, despre care auziserăm, în locuri faimoase şi nu numai, am mâncat acolo unde ne-a luat foamea, dar şi premeditat în anumite locuri care ne făcuseră cu ochiul sau despre care ştiam de pe la tv sau din ce citisem. Cu alte cuvinte, am avut tot soiul de experienţe, însă s-au dovedit a fi toate bune, pesemne că a da greş pe acolo cu mâncarea sau băutura nu e un lucru prea uşor sau om fi nimerit noi bine. Şi nici prea scump nu mi s-a părut, deci prima întâlnire cu gastronomia spaniolă a fost un real succes.

În articolul de faţă, voi trece în revistă cum, unde şi cu ce ne-am potolit foamea/setea în Madrid.

TAPA TAPA, Bar de tapas

Aici am ajuns încă din prima zi, hotelul nostru fiind vecin cu localul. Ştiam că serveşte, aşa cum ne spune numele său, tapas, adică acele gustări menite să dea saţietate când bei ceva şi nu numai, de multe ori devenind sofisticate şi putând constitui o masă completă.

Localul este dichisit, frumos decorat în interior. Erau doar vreo două-trei mese afară şi acelea ocupate, aşa că am intrat, fiind preluaţi încă de cum am pus piciorul înăuntru de un chelner ce ne-a plasat la una dintre mese. Am primit rapid meniurile şi ne-am oprit la cartofi la cuptor cu sos de usturoi, kalamari prăjiţi, peşte mic prăjit şi sandvişuri trufado cu jamon şi mozarella. De băut, am comandat bere draught. Primul contact cu tapas a fost, după cum ne aşteptam, minunat, preparatele fiind gustoase. Nici nota de plată nu ne-a uimit, fiind de-a dreptul moderată: 30,55 €.

Paraiso del Jamón

Acest local era un alt vecin dintre ai noştri, fiind situat tot pe aceeaşi stradă cu hotelul nostru. Este un soi de băcănie care are şi rol de locanda, dispunând de câteva mese afară, în faţă. Ne-am oprit de două ori să mâncăm aici, fiind mulţumiţi de felul cum am fost primiţi şi trataţi de un chelner şugubăţ care se făcea foarte plăcut.

Prima dată ne propuseserăm să luăm ceva uşor fiindcă la prânz mâncaserăm bine şi nu ne era foarte foame. Am primit din partea casei tapas sub formă de câteva felii de jamon, caşcaval şi salam uscat, apoi am vrut fiecare câte un preparat de peşte cu cartofi prăjiţi şi salată. Berea a fost aleasă pentru refrişare, iar nota de plată de doar 26 €.

A doua oară s-a întâmplat să fie chiar în ultima seară în Madrid. Am comandat atunci o salată de fructe de mare la comun, ca antreu, deşi am primit iarăşi gustărele (tapas) constând în salam uscat şi desigur jamón, că doar eram în raiul jamonului, conform denumirii restaurantului. La felul principal, am ales un tip de şniţel cu cartofi prăjiţi şi salată de ciuperci pentru mine şi o porţie de peşte pané cu cartofi prăjiţi şi salată pentru soţ. Excelente! De băut, eu am vrut sangria, soţul bere. Nota de plată (35 €) a fost ok, deloc umflată.

Café Vergará

Nici acest local nu era prea departe de hotelul nostru, fiind situat lângă Plaza Oriente, cea care se află între Opera şi Palacio Real. Cum ne nimeream în jurul prânzului prin preajmă, ne-a atras atenţia panoul din faţă pe care era scris că oferă meniul zilei format din două feluri de mâncare la alegere din mai multe opţiuni, o prăjitură sau o cafea, pâine şi o băutură. Totul fie la 13,95 €/persoană, fie la 15,95 €/persoană, şi dacă masa era afară, în faţa localului, la nota de plată se adăugau zece procente.

Şi aici am mâncat de vreo două ori la prânz şi am fost foarte mulţumiţi. Am ales de fiecare dată altceva tocmai pentru variaţie, în încercarea de a gusta din mai multe feluri. Prima oară am ales pentru mine o supă gazpacho şi o dorada cu cartofi, iar soţul o sopa de cocido şi Solomillo ibérico al Roquefort cu cartofi prăjiţi, adică muşchi de porc cu sos Roquefort, un meniu gustos, dar cam sofisticat după nume. Am optat amândoi pentru plăcintă cu mere, iar ca băutură, câte o halbă de bere. Totul a fost delicios, porţiile normale, iar nota de plată a fost modică: 27,90 €.

Mulţumiţi, am revenit într-o altă zi când am fost hotărâţi din curiozitate să experimentăm şi altceva din meniu. Am comandat ca prim fel eu spaghete bologneze, soţul salată verde cu creveţi şi sos cu usturoi.

Ambele bine gătite, iar la felul principal m-am orientat la friptură de vită cu cartofi prăjiţi, soţul la filé din piept de pui cu orez. Nemaipomenite ca gust, deşi nu era în premieră când mâncam aşa ceva. Băutura a fost tot bere pentru amândoi, însă la desert soţul a vrut plăcintă cu mere, eu am ales cheesecake.

Nota de plată a fost de 31,90 €, deci mai mult decât normală.

Chocolateria San Ginés

Aceasta este una dintre legendele Madridului de care auzisem încă de acasă şi pe care am ţinut neapărat s-o vizităm. Are tradiţie de peste 128 ani, datând din 1894. Întâmplător, era vecina noastră, la 30 m de hotel, şi o vedeam mereu cât de căutată era în timp ce mergeam la Puerta del Sol. Întotdeauna era coadă la intrare, dar nu ne-a descurajat. Văzusem mai demult pe Paprika TV o emisiune dedicată acestei ciocolaterii istorice, realizată de vestitul chef britanic Paul Hollywood. Atunci am aflat de churros cu ciocolată caldă, cel mai uzual mic-dejun al madrilenilor şi mi-am zis că nu plec din Madrid până nu încerc şi eu aşa ceva. Pe urmă, mi-am dat seama că va fi uşor de ajuns acolo, dată fiind cazarea din proxima vecinătate, doar că trebuia să-i facem loc cumva în program.

Astfel, într-una dintre zile, până în prânz, am găsit un moment mai puţin aglomerat şi ne-am decis să intrăm. Desigur că nici nu ne gândeam la altceva de comandat, decât la churros cu ciocolată caldă, deşi paleta de preparate dulci este foarte largă. Am cerut fiecare câte o porţie de ciocolată caldă cu 6 churros, absolut suficient pentru cine vrea să experimenteze.

Gustul m-a încântat pe mine mai mult, pe soţ mai puţin, dar ceea ce mi-a plăcut cu adevărat a fost interiorul localului, cu parfum de epocă, pavoazat pe pereţi cu fotografiile tuturor celebrităţilor, deloc puţine, ce i-au trecut pragul. Absolut fabulos să-ţi dai seama că în decursul timpului atâţia oameni faimoşi, din toate categoriile, au trecut pe acolo şi şi-au lăsat un autograf şi o vorbă pentru ciocolaterie. Nota de plată a fost de neglijat: 4,50 €/persoană, însă satisfacţia că ai trecut şi tu printr-un asemenea loc încărcat de istorie face mult mai mult. Vă recomand cu drag, dacă treceţi prin centrul Madridului să n-o ocoliţi, dimpotrivă, intraţi fără reţinere!

Mercado de San Miguel

Mercado de San Miguel, aşa cum s-ar deduce din denumire, nu este doar o piaţă, este aproape o poezie despre arome, culori, gusturi într-un spaţiu închis, dar deloc mic. Am descoperit-o din întâmplare pe când ne plimbam pe Calle Mayor şi am intrat oarecum nevoiţi într-o seară în timp ce începuse o răpăială de ploaie din aceea rapidă, cu picături mari şi grele. Din primul moment ce am păşit înăuntru, am fost atât de uluită şi de plăcut impresionată, încât mă întrebam de ce n-om fi ajuns acolo până atunci.

Am trecut în revistă toate standurile, ne-am îndopat cu mix de fructe de mare prăjite, am degustat vin, bere, ne-am delectat privirile cu toate cele expuse la multele magazinaşe ce alcătuiesc complexul comercial.

Aşadar, Mercado de San Miguel este o construcţie preponderent din sticlă şi metal ce conţine multe prăvălii alimentare, de unde poţi cumpăra, dar şi mânca loco tot soiul de preparate, inclusiv dulciuri, bineînţeles şi de băut fiind o ofertă considerabilă. Un loc, eminamente, gastronomic, dar şi un obiectv turistic în acelaşi timp. Este, de asemenea, un loc istoric, datând din evul mediu, însă fiind reconstruită în forma de-acum de pe la începutul veacului trecut, începând cu 1915. Clar, nu trebuie să-i lipsească din palmares niciunui turist aflat în trecere prin Madrid.

La Esquina de San Miguel

Un local situat în coasta Mercado de San Miguel, la parterul unei clădiri ce are o altă latură pe Calle Mayor. Un bar şi rotiserie deopotrivă, pe care l-am ales pentru a încerca paella, la care o reclamă în geam promitea o sticlă de vin oferită, totul la circa 30 €. Arăta bine în poze şi ne-am zis de ce nu?!

Într-una dintre seri, ne-am dus special să mâncăm la localul micuţ pentru a testa oferta. Am fost bine primiţi, ne-au tratat cu antreuri mici constând în chifle proaspete cu unt şi măsline, apoi a venit paella cu fructe de mare pe care o comandaserăm şi frapiera cu vin.

Gustările au fost tare bune că ne era foame şi ne-au deschis apetitul pentru paella care s-a dovedit delicioasă. Nota de plată a respectat cele afişate, aşa că 30,90 € a fost o sumă mai mult decât rezonabilă.

Las Tablas

Aici n-a fost vorba de mâncare, nici de băut nu prea, dar a fost despre spectacolul foarte frumos de flamenco despre care am povestit în articolul general despre Madrid. vezi impresii

Însă se putea comanda de mâncare şi de băut, dacă am fi dorit, doar că noi nu am vrut să ştirbim niciun moment din show, aşa că am stat ochi şi urechi la scenă, mai ales că am avut onoarea să ni se rezerve prima masă de lângă scenă. Eram absorbiţi cu totul, fiind atât de aproape de artişti. Abia dacă am reuşit să ne bem fiecare paharul de vin/sangria inclus în bilet. Dar e bine de ştiut că spectacolul poate fi acompaniat şi de un consum de lichide sau solide într-un tichet ce cuprinde şi preţul showului.

Evident că acesta este unul dintre multele locuri din oraş în care se poate asista la un spectacol live de flamenco, poate unul mai micuţ şi mai ieftin, însă merită din plin să fii spectator, este o experienţă ce nu trebuie scăpată din vedere.

Concluzie

Cam aşa s-au derulat experienţele noastre gastronomice în Madrid, însă e bine de spus că se poate mânca sau bea în multe alte locuri, de fapt la fiecare pas îţi este dat să vezi şi să dai de vreun local. Trebuie să ştii că atunci când ţi-e foame, ai posibilitatea să ţi-o potoleşti unde şi cum vrei într-un oraş în care a mânca şi a bea festiv sunt noţiuni ce fac parte din felul de a fi al madrilenilor.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5087 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI