O cină plăcută la Restaurantul Haret Jdoudna din Madaba

TIPĂREȘTE

În prima seară a sejurului nostru din Madaba vezi impresii am luat cină la Restaurantul Haret Jdoudna, situat în centrul oraşului, la 300 metri de Primărie, în imediata vecinătate a renumitei Biserici Sfântul Gheorghe, Biserica Hărții şi la doar 550 metri de Mosaic City Hotel, gazda noastră în Madaba.

O tradiţională casă istorică veche de peste 110 ani, construită de primarul din Madaba acelei vremi ca reşedinţă de familie, a fost transformată, în urmă cu câteva zeci de ani, de nepotul primarului, constructor, într-un frumos complex: restaurant, cafenea, magazin artizanal, oferind totul, de la mâncare tradițională, la divertisment, meșteșuguri locale, mozaicuri și suveniruri.

Considerat unul din cele mai bune restaurante din Iordania este foarte căutat, în special de străinii care găsesc aici locul în care timpul încetează să mai existe, unde se reunesc trecutul, prezentul și viitorul milenarului Madaba şi unde asistă, într-o noapte frumoasă sau o după amiază relaxantă de iarnă, lângă șemineu, cu o ceașcă fierbinte cu ceai de mentă, la evenimente speciale cu muzică orientală și divertisment. Mai nou, ceaşca cu ceai poate fi înlocuită de un pahar cu bere, cu vin sau cu altceva, dar, întotdeauna, narghileaua este prezentă.

Este căutat şi de localnicii care au asociat dintotdeauna Madaba cu Harta Ţării Sfinte şi, mai nou, cu Restaurantul Haret Jdoudna, harta pentru fineţea mozaicului de pe pardoseala Bisericii Sfântul Gheorghe şi importanta ei semnificaţie istorică, religioasă, restaurantul pentru frumuseţea blocurilor de piatră acoperite cu tencuială colorată şi pentru deliciile ce le oferă, iar Madaba pentru... Madaba.

Complexul este situat pe strada Adel Jumean, are telefoanele cu numerele +962 5 324 8650, +962 5 324 8651 la care se pot primi diverse informaţii sau face rezervări. Restaurantul este deschis între orele 10:00 şi 01:30, iar rezervările se pot face şi pe site-ul complexului, haretjdoudna.com/contact.html.

Am plecat de la hotel, vezi impresii, în jurul orei 19:30, plimbare plăcută pe străzile cu mulţime de fast food-uri şi shaormerii foarte apreciate de localnici, cofetării şi patiserii unde se vând produse preparate atunci, acolo, magazine cu de toate, am trecut pe lângă Primărie, de pe care ne-a salutat regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, l-am salutat şi noi, iar pe la ora 20 ajungeam la restaurant. Sunt indicatoare.

Clădirea în care se află, o clădire în stil tradiţional, este construită din blocuri de piatră tencuite. Ca în orice locuinţă tradiţională arabă am intrat printr-o poartă de lemn, am mers printr-un coridor şi am ajuns în curtea interioară a reşedinţei generaţiilor de primari, astăzi o frumoasă terasă restaurant umbrită de pomi şi umbrele. Nu am stat acolo, era destul de răcoare la acel început de noiembrie, de fapt am stat, dar nu la o masă, ci pentru a privi şi poza. Din curtea interioară se poate urca la o terasă la etaj care era închisă și ea tot din cauza vremii.

Am intrat apoi în restaurant. Nu era aglomeraţie, personalul era la datorie. Un tânăr ne-a întâmpinat cu un “Welcome” zâmbitor şi ne-a condus la o masă. Mi-a plăcut ideea de a imprima pe hârtie datele de contact ale restaurantului şi o harta simplificată a zonei, iar “Jdoudna”, “Strămoşul, Bunicul” aşezat la masă cu un pahar, pe vremea lui doar cu ceai, şi cu un joc în faţă te îmbie la linişte şi o deconectare totală.

Am primit Meniurile, ofertă rafinată, mâncăruri locale mezza, preparate la cuptor sau pe grătar, mâncăruri de casă.

Am pozat şi postat câteva pagini din meniu în care sunt detaliate mâncărurile, se văd şi preţurile practicate în dinari iordanieni la care se adaugă 10% taxă pentru servicii şi 7% taxă guvernamentală.

Oferta cuprinde supe vegetariene sau de carne, salate unde predomină brânza şi ciupercile, mezza, preparate la grătar sau la tavă, băuturi alcoolice sau nonalcoolice, ceai, cafea.

“Mezza”, preparat de origine persană, în traducere “la gust”, a ajuns mai întâi înŢările Arabe şi Turcia apoi şi în Balcani, la noi echivalentul fiind aperitiv sau, cred că mai apropiat, mizilicul pe care personajele lui Nenea Iancu îl savurau cu o răchie, ţuică, şliboviţă sau altă tărie.

Mezza iordaniană poate fi rece, preparate cu vinete, roşii, brânză sau iaurt, măsline, labaneh, hummus, mutabbal şi multe altele, iar mezza caldă sunt preparate pe bază de ciuperci, foietaje cu umpluturi de brânză, spanac, brânză halloumi friptă pe grătar, năut, cartofi, ouă, ...

Preparatele la tavă sau grătar sunt specifice şi au carne de pui sau de miel, sub formă de file sau cuburi, dar şi cotlete de miel.

Ca băuturi se oferă sucuri proaspete, apă minerală, ceai, cafea şi alte energizante, produsele din gama pepsi, dar şi băuturi alcoolice, scotch winski, vodcă, gin, tequila şi arak, băutura Orientului Mijlociu. Vinuri sunt de import sau locale, cele din urmă servindu-se şi la jumătate, sfert de sticlă sau chiar la pahar. Berea este în general de import, dar au şi bere iordaniană, Carakale.

Meniul

Nu prea ştiam ce să comandăm dar ne-a ajutat tânărul care ne întâmpinase, aşa că am comandat Pui cu cartofi şi verdeaţă, Sajeyet, cuburi din carne de miel condimentate cu ceapă şi seminţe de pin, Salată mixtă cu măsline şi brânză feta, iar ca băutură, Ceai galben. Costul total a fost de circa 29 dinari (35 euro) cu taxe. Prețul este acceptabil pentru Iordania, o țară scumpă, pentru comparație, în Amman prețurile săreau de 50 euro pentru două persoane.

Până să vină comanda am mai pozat restaurantul, mesele şi scaunele din lemn vopsite în maro, diferitele obiecte din fier forjat. Mi-a plăcut pardoseala, combinaţie de gresie cu dale de piatră, şi ghivecele cu flori împrăştiate prin local. Am pozat şi terasa cu aceleaşi dotări ca restaurantul, în plus cu ceva pomi, şi am mers şi la magazinul cu mozaicuri şi suveniruri.

Mâncarea a venit destul de repede, adusă în vase metalice fierbinţi, sajeyet fiind învelit în lipia iordaniană foarte subțire şi pus pe o spirtieră pentru a rămâne fierbinte. Ca de obicei am gustat din amândouă, carnea de miel nu mirosea a miel, dar avea gustul de miel, puiul era fraged şi gustos. Porţiile au fost mari aşa ca a trebuit să primesc ajutor ca să-mi pot termina puiul.

Alte impresii

Întoarcerea am facut-o tot pe jos şi pe acelaşi traseu, traseu pe care l-am parcurs de mai multe ori şi la ore diferite, fiind drumul pe care am mers spre obiectivele vizitate în Madaba. Voi posta câteva poze de pe aceste străzi făcute, cum spuneam mai sus, în zile şi la ore diferite şi voi povesti puţin despre ele pentru că nu cred că voi mai scrie despre Madaba, oraşul mozaicurilor iordaniene.

Mi-au plăcut mult magazinele de mozaicuri, multe din ele şi ateliere, unde am văzut mozaicuri de forme şi dimensiuni diferite, icoane creştine, tablouri cu diferite teme, blaturi de masă, ..., rigide sau flexibile ce se rulau pentru a fi uşor transportabile. Un loc aparte printre ele îl ocupă ouăle îmbrăcate în mozaic dar și cele pictate. Preţurile depind de calitatea şi dimensiunile mozaicului.

Patiseriile aveau produse frumoase şi aspectuoase, nu sunt mare amatoare de asemenea produse, dar pe acestea le savuram cu ochii, nu numai calde şi bune, dar şi ieftine... Multe erau ambalate foarte frunos sau aveam la dispoziţie ambalaje pentru produsele din care mă serveam.

Draperiile, cuverturile, covoarele, feţele de masă sau de pernă erau expuse în toate culorile şi dimensiunile în faţa magazinelor, unele din ele şi ateliere, în care lucrează bărbaţii.

Magazinele de îmbrăcăminte expuneau haine pentru toamnă, iarnă, dar şi îmbrăcăminte iordaniană care încântă ochiul cu coloristica şi broderia lor.

Dar să revin la reviewul de drept, Restaurantul Haret Jdoudna se recomandă prin calitatea deosebită a mâncărurilor oferite, prin atmosfera-i deconectantă, prin personalul amabil pe care îl are, prin prețuri decente pentru Iordania cea scumpă şi îl recomand şi eu celor ce ajung în Madaba.

---

VIZUALIZĂRI: 901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI