Unde mancam in Linz

TIPĂREȘTE

As spune: „Unde vreau eu! “si nu as minti. Aveam ceva in minte (sper ca inca se mai gaseste cate ceva si acum acolo) dar am sa o iau pas cu pas. In primul rand, daca intentionati sa ajungeti prin Linz va recomand (daca aveti telefoane inteligente :)) sa va descarcati aplicatia Visit Linz apps.apple.com/at/app/vis ... inz/id665130458 (aceasta tarta roz o sa o vedeti) astfel incat aveti diverse informatii printre care obiective dar si restaurante, asa incat daca va plimbati prin Linz si deschideti aplicatia aflati ce este interesant in zona in care va aflati.

Inca de cand am facut rezervarea am vazut ca aveam foarte aproape restaurantul Glorious Bastards, si daca va aduceti aminte am povestit despre fratele lui din Salzburg aici vezi impresii, asa ca sigur era in planurile mele. Asadar vineri pe la ora 17.00 m-am infiintat -- cu masca pusa :) - la restaurant, insa m-am lovit de primul obstacol, am fost intrebata de rezervare. Halt! Nu am realizat asta, ma gandeam ca fiind singura nu va fi greu sa gasesc loc. In fine, am fost intrebata daca intr-o ora termin, am zis da doar daca si ei ma servesc repede, raspuns confirmat, asa ca am fost dusa la o masa. Adresa oficiala, am setat insa pentru Linz opentable.de/r/glorious-bastards-linz si acolo puteti vedea mult mai multe poze cu localul a carui adresa este Promenade 25, adica se afla in cadrul unei galerii comerciale.

Asa ca o paranteza, in localurile ceva mai maricele am observat ca exista un oarecare flux de circulatie, asa ca de obicei asteptati pe cineva care sa va conduca la masa dumneavoastra. La intrare am vazut ca erau niste meniuri (acelasi format, adica foite si nu meniu propriu zis), asa ca atunci cand am intrebat de meniu, mi-a fost aratat un card pe masa pe care sa il scanez cu telefonul (aplicatia QR code –m-am gandit imediat la prietena @Zoazore) asa ca am scanat codul si mi-a aparut pe telefon meniul. Asta cred ca era ca sa nu mai fie nevoie sa pui mana pe meniu, pentru mine a fost usor dar la fel de bine puteti primi si meniu. Toti ospatarii purtau viziere (acelasi tip de viziere). Aici am sa va dezamagesc poate, eram atat de obosita incat am cerut limonada, cu menta si ghimbir, si am ales o pizza barbecue, de data asta de o persoana, in speranta ca o voi dovedi.

Pana a venit comanda am putut sa studiez putin si interiorul si sa vad ca spatiul este generos si era destula lume, erau si mese libere insa aveau cartonasul de rezervare. Si ca o observatie, daca multe restaurante la acea ora erau destul de golase, acesta era destul de plin, asa ca este un semn bun. A venit si pizza, buna, fierbinte insa iuteeee, asa ca am dat de o parte ardeiul. V-am spus, nu am dovedit-o asa ca restul mi-a fost pus la cutie si luat acasa. Plata este mentionata foarte clar si in exteriorul restaurantului dar si pe pagina lor oficiala ca se face doar cu cardul, si tot asa puteti lasa si o mica atentie pentru ospatar :). Am fost multumita pentru ca si ei au fost draguti, iar la plecare nu am putut sa nu observ coada de la intrare, asa ca am avut noroc. Erau si persoane care asteptau afara (sunt ceva locuri de asteptare) sa isi ia comanda.

A doua zi planul meu era ca la un anume moment sa fac o pauza intr-o cafenea unde sa beau o cafea si sa mananc o prajitura, insa nu oricare, ci traditionala “Linzer torte”, deci pe la ora 12.00 am gasit un loc tare dragut heuschober.at aflat in vecinatatea unei biserici luterane, adresa este Martin-Luther-Platz si nu este singura cafenea-cofetarie din Linz si de asemenea pot spune ca este un loc destul de vizitat, asta deoarece pana la ora 12.00 se poate servi micul dejun, asa ca ce poate fi mai frumos decat sa iti iei familia, sa te asezi pe o terasa si sa fii servit cu micul dejun, copiii sa se joace, sa deseneze, tu sa rasfoiesti o revista si toata lumea sa fie multumita. In interior -- foarte riscant sa intri :) -- privirea iti este atrasa de vitrina cu prajituri, care mai de care de apetisante, si te chemau sa le iei, insa am ramas stapana pe situatie si am mers la coltul special dedicat doar acestei tarte caracteristice orasului. Aici pe un platou va asteapta aceasta tarta, insa gasiti si ambalate, diferite marimi in functie de cate persoane se vor ospata.

Am ales sa stau in interior, unde atmosfera este de asemenea placuta, si am comandat un Caffee Latte cu adaos de Baileys dar si o felie de Linzer torte. Servirea prompta, la cafea normal se serveste si un pahar cu apa, am savurat totul, si am vazut ca veneau si persoane care aveau comenzi pentru acasa, iar la final am platit si am plecat multumita la hotel.

Acum, fiind la hotel am deschis din nou aplicatia Visit Linz pentru a vedea ce restaurant imi recomanda, si iti recomanda incepand cu restaurantul hotelului, apoi in imediata vecinatate si din ce in ce mai departe. Printre recomandari la circa 200 m era L’Osteria, si m-a atras, asta pentru ca ‘testasem’restaurantul in Ulm (o sa va povestesc cand o sa ii vina randul) insa din meniu (salate, paste, pizza, etc) ma atragea acelasi fel, asa ca am zis sa mai caut si altceva, si la inca vrei 100-200 m, mi-a atras atentia restaurantul Jack the Ripperl, pagina oficiala jack-the-ripperl.at, adresa Landstraße 11, la fel cu rezervare, asa ca am trimis o solicitare de rezervare si am primit acceptul pentru ora 20.00, asa ca dupa ce m-am odihnit putin, am plecat din nou la plimbare, iar la ora stabilita m-am infiintat la restaurant.

Restaurantul nu este la “drumul mare”, trebuie sa dai coltul :), nu m-am putut abtine la exprimarea aceasta, deoarece in sens strict orientativ, asa a fost. La intrare exista dezinfectant, si la fel, flux de circulatie marcat pe podea, si trebuie sa te conduca cineva la locul tau. La mine a fost simplu, aveam masa exact la intrare, asa ca mi-am ocupat locul si am inceput sa studiez meniul (vorba vine, il studiasem deja de la hotel, acum voiam sa imi clarific dorinta). A venit un ospatar, am cerut din nou limonada (scuze, nu eram chiar in dispozitie de bere) si am cerut lamuriri despre comanda, erau doua feluri de coaste, unele mai grase, altele cu mai putina grasime, ok le-am ales pe acestea. Puteau fi gatite in 3 feluri……(am ales clasic), aveai diferite garnituri (am ales un anume fel de cartofi prajiti), aveau diferite tipuri de sosuri, am ales ceva total diferit (uneori trebuie sa mai si risti), sos mango, curry, iaurt, o combinatie minunata de care o prietena s-a oripilat, insa de cum l-am gustat as mai fi comandat unul. Intre timp pana sa clarific comanda, o fatuca mi-a adus limonada.

Pana mi-a venit comanda am studiat putin (atat cat se putea din pozitia mea) localul. Destula lume si aici si mi s-a parut ca aveau si etaj, si foarte interesant, la intrare este si o expozitie cu vanzare cu produse diferite, sosuri, bauturi, cutite, materiale promotionale (tricouri, sepci) cu insemnele restaurantului si altele. Tot la intrare exista un monitor pe care se succed diferite imagini, diferite reclame ale produselor (mi-a placut una pentru vouchere cadou, o sa vedeti in poze), dar si poze ale fermierilor locali (poze de familie) cu mentionarea:”Coastele dumneavoastra provin de aici”si din ce zona sunt, iar la iesire se vede o harta a zonei cu marcarea locurilor de unde se aprovizioneaza.

Si mi-a venit si comanda pe o tava, intr-un mic bol metalic (de fapt toate aceste boluri emailate aveau acel aspect vintage, adica erau ciobite, ceea ce le dadea un aspect aparte) se gasea sosul, iar in celalalt se gasea un mic patratel cat o bomboana (nu stiam ce sa fac cu el), insa domnisoara a pus apa peste el, imediat patrateul s-a umflat si mi-am dat seama ca era pentru spalat degetelele. Cartofii prajiti, o portie generoasa, si la fel de generoasa si portia de coaste, desi am luat portia cea mai mica, de 300 g (in crud). Mai sunt si variantele 500 si 700 g.

Si ca bonus, varianta, mancat din “traista”si sa nu-mi spuneti ca intr-un anume context nu ati incercat-o. Hai sa va spun cum a fost la mine, aveam tren la 5.50 am zis ca reusesc sa imi fac un sandvis insa nu am reusit, asa ca am luat chifla in rucsac, dar si un pachetel mic de carnati de 90 g (subtiri cat degetul mic al unui copil), aici am vazut ca atunci cand pleaca lumea prin excursii ii prefera, nu trebuie prajiti si sunt consistenti, insa nu am reusit sa imi fac timp pentru ei, asa ca atunci cand am ajuns in piata centrala, am avut surpriza sa vad instalat targul saptamanal cand fermierii din zona isi vand produsele, asa incat printre altele se gaseau fructe si legume proaspete, produse din lapte, carne, peste, asa ca va imaginati, sa vezi roata de cascaval cat roata de masina, sa vezi toate acele sunci si alte produse din carne, si eu ma gandeam ca as lua o bucata de ceva carnita, dar cu ce o tai? , asta pana cand la una dintre tonete am vazut ca aveau celebrul lor “speck”, taiat subtirel precum foita de hartie, si caruia ii simteai mirosul de afumat de la distanta, dar ochii mi s-au lipit si de niste chiftele (2 tipuri), asa ca m-am asezat la coada si am luat cate o chiftea din cele 2 sortimente si 50 g sunca. Am urcat apoi in trenuletul cu care urma sa ajung pe deal, si nu m-am abtinut sa nu gust o chiftea, din cea care continea cica si ceva branzeturi. Foarte buna, crocanta, inghit si acum in sec. Mi-am facut pofta, mi-am continuat plimbarea, si ceva mai tarziu in gradina zoologica m-am asezat pe o banca, mi-am scos chiftelele si chifla si am luat masa in sanul naturii, admirand iepurii de Patagonia. Cred ca orice pofticios (si poate nu numai) m-ar fi invidiat in acel moment.

Revenind la piata de weekend, lumea statea la coada pastrand distanta, cu masti pe fata si se vedea ca sunt clienti frecventi dupa cum conversau, sau unii luau si sucuri naturale si erau veniti cu sticlele la schimb, iar la final isi spuneau ca se vad peste o saptamana.

Chiar daca experienta mea culinara din Linz nu a fost foarte mare, toate aceste locuri se gasesc in centru orasului, in zonele cele mai turistice ca sa spunem asa, si vi le recomand cu mare drag. Sa ne auzim de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 1899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI