GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Restaurantul Baba Țana (Баба Цана) Kumanovo
Restaurant Baba Țana
Str. Partizanzka, nr. 3, Kumanovo
Baba (Bunica) Țana - Баба Цана - Kumanovo
Ресторан Баба Цана - Куманово
O poveste adevărată
Povestea începe din România, pornind un periplu de 2600 km, prin sudul Balcanilor, trecând prin Bulgaria, Grecia, Macedonia (Fyrom), Serbia și punându-i cunună Transapina românească (încheiată prin Jina, Băieși, Poiana Sibiului, Rod, Tilișca, Săliște - o altă transalpină - căreia, ciobanul român, i-a agățat margăritare, suflet de poveste, catrință cu case agățate de piatra muntelui, poieni cu mioare și strungă de dor).
Am făcut această introducere pentru a intra în atmosfera unui restaurant din 1923 - o casă veche conservată, Baba Țana, riguros tradițional popular, în care arhitectura interioară ducea la tradițiile armânești din secolul XVIX-XX, cu produse populare autentice expuse în sălile clădirii, confirmat ulterior de proprietarul restaurantului, care în limba engleză, ne-a mărturisit, cu drag, într-o efuziune ce lega spiritele noastre întâlnite în arc de timp, că are origini aromâne, pierdute prin peripluri familiale prin Canada și USA și revenit la rădăcinile sale, într-o țară care-și dorește cu ardoare identitatea.
Am fost 6 persoane, duminică 9 septembrie 2012, adulți, trei doamne și noi trei, în drum spre Românica noastră dragă (așa cum este ea plină de bube), citisem pe AFA că în Macedonia (Fyrom) se mănâncă bine și ieftin și ne-am propus, ca înainte de a intra în Serbia, fiind și ora prânzului, să oprim în Kumanovo pentru prânz și pentru că bucățile de șosea ce alternează cu alte bucăți din autostrada Alexandru Macedon trece prin oraș, ne-am oprit în centru unde am parcat, gratuit fiind duminică, și-am purces la descoperirea unei locații care să ne satisfacă preferințele; cum după 1/2 ore n-am găsit nimic, habar n-aveam de limbă, am abordat câțiva tineri (sperând să fie mai globalizați), în final o domnișoară care "rupea" doar fraze uzuale din engleză, înțelegând că dorim un restaurant tradițional și neputând să ne explice, ne-a condus pur și simplu pe o străduță colaterală centrului, la Баба Цана (Bunica Țana), gest impresionant, pe care, ne-a făcut plăcere să-l gratulăm.
Am intrat, am admirat terasa, am hotărât că este ceea ce dorim, ne-am așezat la o masă de 6 persoane, a venit un ospătar cu meniul, care nu știa decât limba lui, ne-a făcut apoi semn să așteptăm puțin, după care, la câteva clipe s-a prezentat un tânăr, îmbrăcat în straie populare care o rupea puțin pe engleză, cu meniu în limba engleză, dar care nu avea corespondență în meniul macedonean. După încă 1/2 ore în care nu avansasem deloc în alegerea bucatelor, tânărul ospătar, înțelegând că dorim preparate tradiționale ne-a propus să-l lăsăm pe el să ne facă meniul, iar noi am acceptat și foarte bine am făcut. Meniul pe care ni l-a propus consta din 6 platouri, fiecare cu un alt fel de preparat, începând cu salată (salata grecească este o glumă față de ce am primit) cu telemea de oaie, două feluri de aperitive cu fasole mare coaptă la cuptor, iar cel cu legume - inclusiv vinete la cuptor, foarte picant, un platou cu carne de vită, ținută la baiț, ce ți se topea în gură, mai multe feluri de carne la cuptor servită în castronele din lut cu capac cu arome senzaționale, două feluri de cârnați țărănești, cartofi la cuptor și la sfârșit un platou cu plăcintă cu brânză la cuptor (care nu a fost dulce) și care a pus capac la toate. Pâinea a fost adusă pe un platou din lemn, în două rânduri, din care a doua oară rumenită la cuptor. Am păstrat bonul, încercând să traduc numele preparatelor dar nu am reușit și-mi pare rău.
Între timp tot personalul a apărut îmbrăcat în haine tradiționale populare, au pus să cânte muzică populară adecvată momentului, la un volum care să-ți facă plăcere să asculți, a apărut și patronul care ne-a onorat discret cu prezența lui în timpul mesei, la sfârșit solicitându-ne acceptul, s-a așezat la masă, conversând despre tradițiile aromâne și macedonene, pe care el încearcă să le mențină vii, despre cum îi pare rău că nu știe limba străbună iar noi expunându-i câteva informații din România.
Doar primul fel (salata), mi-a trecut prin cap s-o fotografiez pentru că festinul ce a urmat m-a copleșit atât de tare încât simțurile mele s-au blocat în gusturile și senzațiile culinare de artă care m-au înconjurat. Am mâncat cu toții cu atâta poftă și cu atâta plăcere încât plăcerea s-a transmis și personalului, care nu știa cum să ne mai răsfețe.
Mâncarea a fost udată cu vin (cei ce nu conduceau), solicitat la pahar și adus la masă în sticle de 200 ml, îmbuteliat și desfăcut în fața noastră.
Trebuie neapărat să adaug că în incintă era o vinotecă foarte bogată, cu vinuri pentru toate gusturile, inclusiv din cele de mare finețe, din care am și cumpărat un roze sec, (Alexandria), pe care l-am plătit separat.
În vitrina din vinotecă erau expuse cărnuri din vânat, jambon și preparate afumate de porc de-ți lăsau gura apă, restaurantul fiind foarte cunoscut și pentru fripturile pe care le prepară (inclusiv pe TripAdvisor), dar pe care nu le-am mai putut încerca.
La sfârșit, am fost invitați să vizităm întreg localul, la etaj fiind practic un muzeu etnografic, cu foarte multe exponate și aranjate cu mult gust.
De asemenea pe un perete la loc de cinste, era istoria casei și a proprietarilor ei, cu fotografii foarte vechi și diferite înscrisuri, care, cred, se refereau la același subiect, eu nefiind în măsură să le înțeleg.
Costul întregului festin a fost de 2040 dinari macedoneni, respectiv 35€.
La sfârșit, pentru că fiecare lucru are un sfârșit, deși este un loc din care e greu să pleci, despărțirea s-a făcut cu strângeri calde de mână, cu o ultimă fotografie pe care ospătarul, mi-a permis să i-o fac de aproape.
Am fost atât de impresionați de calitatea bucatelor și de maniera de servire, încât mult mult timp după aceea "Baba Țana" a fost unicul subiect de conversație în timp ce traversam Serbia.
Dacă treceți prin Kumanovo în drumurile voastre, opriți la Baba Țana, și vă garantez că nu o să vă pară rău.
Vă doresc să aveți parte, măcar de aceeași desfătare culinară!
P. S. Fotografiile nu le voi putea posta mai devreme de o săptămână, fiind împrăștiate pe la ceilalți "artiști".
Trimis de ak-ar de rumÂn † in 11.09.12 18:42:42
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ak-ar de rumÂn †); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat la rubrica "Restaurante pe drumul spre Grecia" (nou-creata pe site) - cred ca ar fi mai util (mai potrivit) aici, decat la Descopera Macedonia - "sare" mai usor incohii celor interesati intr-o oprire de relaxare sau de... necesitate -- foame', pofta etc -- pe drumul spre Grecia.
”"o altă transalpină - căreia, ciobanul român, i-a agățat margăritare, suflet de poveste, catrință cu case agățate de piatra muntelui, poieni cu mioare și strungă de dor"...
Cat de frumos ati povestit... Fraza asta m-a uns pe suflet inca de la inceput. Minunata descriere. Felicitari pentru felul in care povestiti si pentru experienta.
@alinapopi:
Cuvintele acestea m-au găsit ele pe mine, venind de pe Transalpina, oprind înainte de Poiana Sibiului, într-o poiană, de unde imaginea este, după părerea mea, una dintre cele mai frumoase din țară. Eram și sub impresia unor peisaje fără nimic deosebit din Bulgaria, Grecia, Macedonia sau Serbia sau poate, pentru că eram ACASĂ.